4,049 matches
-
remarcat în anul 1972 descoperirea a nouă dinți de carnivor în apropiere de regiunea pelviană a scheletului. El a susținut că Vulcanodonul ar fi putut fi excavat cu capul și gâtul îndoit înapoi deasupra bazinului, o moarte frecvent văzută la scheletele de dinozauri. Dinții ar fi fost singurele elemente conservate ale craniului. Cu toate acestea, așa cum se arată de către Cooper (1984), acești dinți nu aparțin unui Vulcanodon, ci unui dinozaur theropod. În ultima parte a Jurasicului, Africa de Sud a fost scena de
Vulcanodon () [Corola-website/Science/324869_a_326198]
-
de lavă extinse, care au acoperit Africa de Sud și Antarctica. Aceste formațiuni de bazalt sunt cunoscute ca provincia magmatică Karoo-Ferrar.Vulcanodon vine de la „paturile Vulcanodon”, o unitate sedimentară fosil-rulment în Formațiunea Batoka, care este compus în principal din bazalte de inundații. Scheletul a fost descoperit în partea de sus a 30 m (98,5 ft) de paturi de nisip și aleurit (deasupra), și bazalte de inundații la bază. Mult timp s-a presupus că Vulcanodon a trăit în Jurasicul Devreme, etapa Hettangian
Vulcanodon () [Corola-website/Science/324869_a_326198]
-
viaductului din vecinătatea castelului Corvinilor pentru a fi montați tot pe alte căi ferate cu ecartament îngust din țară, lăsând doar pilonii și culeele. În primăvara lui 2010 au îndepărtat și tablierul de pe peronul viaductului peste valea Zlaștiului lăsând doar scheletul metalic al viaductului. În iulie 2010 Ministrul Culturii a trimis o comisie de evaluare pentru a clasa de urgență cea ce a mai rămas din această linie ca monument istoric de categorie industrială. Acest statut a fost acordat temporar din
Calea Ferată Minieră Ardeleană () [Corola-website/Science/324917_a_326246]
-
Fosile de K. aethiopicus au fost găsite doar în Formațiunea Tendaguru, fiind datate în urmă cu aproximativ 152 milioane de ani. Sute de oase au fost descoperite în expedițiile germane din Africa de Est Germană între 1909 și 1912. Deși schelete complete nu au fost descoperite, rămășițele au oferit o imagine aproape completă a construcției fizice a animalului. Kentrosaurus a măsurat în general în jur de 4,5 metri (15 picioare) lungime, și cântărea aproximativ o tonă. El era patruped, având
Kentrosaurus () [Corola-website/Science/324999_a_326328]
-
trăsătură tipică, dar, în zona cozii și a șoldului, plăcile au fuzionat în țepi. Kentrosaurus aethiopicus era mai mic decât Stegosaurus armatus, Hesperosaurus mjosi, Dacentrurus armatus și Tuojiangosaurus multispinus, dar era la fel de mare ca Huayangosaurus taibaii. Lungimea totală a unui schelet montat la Museum für Naturkunde din Berlin, Germania, de la vârful botului până la vârful cozii este de 4,5 m. Puțin mai mult de jumătate din această lungime este formată de coadă. Oase mai mari au fost descoperite, astfel încât animalul ar
Kentrosaurus () [Corola-website/Science/324999_a_326328]
-
din această lungime este formată de coadă. Oase mai mari au fost descoperite, astfel încât animalul ar putea, atinge o lungime totală de 5,5 m. În 2010, Gregory S. Paul estimat greutatea lui Kentrosaurus la 700 kg. O estimare pentru scheletul de 4,5 m din Museum für Naturkunde din Berlin făcută de Mallison, pe baza unui schelet virtual 3D și a unui model 3D, a arătat o masă corporală cuprinsă între 1 și 1,5 tone, în funcție de musculatura reconstruită a
Kentrosaurus () [Corola-website/Science/324999_a_326328]
-
atinge o lungime totală de 5,5 m. În 2010, Gregory S. Paul estimat greutatea lui Kentrosaurus la 700 kg. O estimare pentru scheletul de 4,5 m din Museum für Naturkunde din Berlin făcută de Mallison, pe baza unui schelet virtual 3D și a unui model 3D, a arătat o masă corporală cuprinsă între 1 și 1,5 tone, în funcție de musculatura reconstruită a cozii. Coada lungă a Kentrosaurus duce la o poziție a centrului de greutate care este neobișnuit de
Kentrosaurus () [Corola-website/Science/324999_a_326328]
-
oasele rămase se află în Museum für Naturkunde din Berlin (aproximativ 350 de exemplare rămase), în timp ce Institutul de Geoștiințe de la Universitatea Eberhard-Karls din Tübingen găzduiește un compozit montat, aproximativ 50% din aceasta fiind oase originale. Deși nu au fost găsite schelete complete, unele oase a fost descoperite în asociere, inclusiv o coadă aproape completă, șolduri, mai multe vertebre dorsale și unele elemente ale membrelor, aparținând unui singur individ. Acestea formează nucleul unui schelet montat din Muzeul für Naturkunde. Suportul a fost
Kentrosaurus () [Corola-website/Science/324999_a_326328]
-
fiind oase originale. Deși nu au fost găsite schelete complete, unele oase a fost descoperite în asociere, inclusiv o coadă aproape completă, șolduri, mai multe vertebre dorsale și unele elemente ale membrelor, aparținând unui singur individ. Acestea formează nucleul unui schelet montat din Muzeul für Naturkunde. Suportul a fost demontat în timpul renovării muzeului în 2006/2007, și remontat într-o postură mai bună de Research Casting International. Alte oase, inclusiv un craniu și o coloană vertebrală, au fost considerate pierdute sau
Kentrosaurus () [Corola-website/Science/324999_a_326328]
-
XVIII-lea). Aceste decorații exterioare astăzi sunt sacrificate, în afară de un mic fragment din scena Adormirea Maicii Domnului, care se află în muzeul parohial. În timpul unor săpături pe latura de sud, lângă zidul bisericii s-au găsit fragmente ceramice, ¾ sfeșnic roman, schelete în groapă comună, un sigiliu din plumb cu două bucăți de formă elicoidală, de dimensiuni diferite, suprapuse, iar pe cea mică (superioară) era reprezentată o coroană cu 7 țepi, iar dedesubt reprezentat un copac. Pictura din interiorul bisericii: în altarul
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Hălmagiu () [Corola-website/Science/324485_a_325814]
-
sarcofagului are următoarele dimensiuni: lungimea 207,4 cm, lățimea 89,8 cm, înălțimea 83 cm, iar grosimea pereților variază între 12-13 cm. Când s-a ridicat capacul pentru a cerceta conținutul, s-a constatat că în interior se aflau două schelete așezate în sicrie suprapuse. La "Muzeul de Istorie Galați" se află sarcofagul ,mithraic", care a fost descoperit în 1867 în curtea unei case din Galați. Anterior descoperirii mormântul fusese jefuit - zidul de deasupra sicriului era spart, la fel și capacul
Sarcofag () [Corola-website/Science/327464_a_328793]
-
de pază a hunilor. În Slovacia, o varietate de kuvasz se cheamă "čuvač" sau "slovensky čuvač". O descoperire arheologică făcută în 1978 într-un sit din Fenékpuszta, Ungaria, a scos la iveală, dintr-un mormânt din secolul al IX-lea, scheletul fosilizat ale unui kuvasz. În timpul regelui Ungariei Matia Corvin, rasa cunoaște o perioadă de glorie, fiind extrem de apreciată de aristocrație, atât la vânătoare, cât și la paza domeniilor. Se spune că Matia Corvin era preocupat de creșterea acestei rase, datorită
Kuvasz () [Corola-website/Science/323518_a_324847]
-
și monococe (în formă de găoace). Fuzelajele dăltuite sunt destinate executării unor modele pentru muzeu cu o formă complicată sau cu corpul foarte neted, cum este, de exemplu, cel al planoarelor de curse și al celor de viteză. În funcție de construcția scheletului există fuzelaje asamblate din lise de lemn (așezate longitudinal pe axa) și din rame (așezate transversal). Fuzelajul monococă se confecționează de obicei din hârtie, talaș sau placaj din esențe de lemn foarte ușoare, fiind aplicate pe un șablon ce imită
Aeromodelism () [Corola-website/Science/323555_a_324884]
-
Dimitrie Cantemir, fost domnitor al Moldovei (1693, 1710-1711), menționa că Târgul Frumos este ""un târgușor destul de frumos, cu un palat domnesc din piatră, peste care este pus un pârcălab"". Cercetările arheologice efectuate în 1994 au dus la descoperirea a șapte schelete în fundația lăcașului de cult. Lângă schelete au fost descoperite șase monede de argint. La un schelet tăiat de fundația pridvorului s-a descoperit o monedă din vremea lui Bogdan al III-lea (1504-1517), ceea ce demonstrează că lucrările de construcție
Biserica Cuvioasa Parascheva din Târgu Frumos () [Corola-website/Science/323876_a_325205]
-
1710-1711), menționa că Târgul Frumos este ""un târgușor destul de frumos, cu un palat domnesc din piatră, peste care este pus un pârcălab"". Cercetările arheologice efectuate în 1994 au dus la descoperirea a șapte schelete în fundația lăcașului de cult. Lângă schelete au fost descoperite șase monede de argint. La un schelet tăiat de fundația pridvorului s-a descoperit o monedă din vremea lui Bogdan al III-lea (1504-1517), ceea ce demonstrează că lucrările de construcție ale bisericii au avut loc după înmormântarea
Biserica Cuvioasa Parascheva din Târgu Frumos () [Corola-website/Science/323876_a_325205]
-
cu un palat domnesc din piatră, peste care este pus un pârcălab"". Cercetările arheologice efectuate în 1994 au dus la descoperirea a șapte schelete în fundația lăcașului de cult. Lângă schelete au fost descoperite șase monede de argint. La un schelet tăiat de fundația pridvorului s-a descoperit o monedă din vremea lui Bogdan al III-lea (1504-1517), ceea ce demonstrează că lucrările de construcție ale bisericii au avut loc după înmormântarea respectivă. În mormintele din apropiere s-au descoperit pietre și
Biserica Cuvioasa Parascheva din Târgu Frumos () [Corola-website/Science/323876_a_325205]
-
este format prin ligamentarea cuvintelor din limba norvegiană "bu" - însemnând fermă sau cabană de munte de genul celor folosite vara de crescătorii de animale și "hund" - câine. Este cunoscut și sub denumirile alternative: "Buhund nordic", "Spitz nordic" sau "Ciobănesc norvegian". Scheletele unor șase câini, identice cu cele ale câinilor cunoscuți astăzi, au fost descoperite de arheologi în situl Gokstad (1880, în Sandefjord, un loc din apropierea capitalei Oslo), depuse în mormântul unui nobil viking ce a trăit aproximativ în anul 890. Studiile
Buhund norvegian () [Corola-website/Science/323007_a_324336]
-
devină, în timp, rasa Bulldog Francez. Anglia 27-30 cm 9-13 kg 12-14 ani Non-Sporting Rasa prezintă similarități atât cu Bulldog-ul Englez cât și cu Pug-ul (Mops-ul), și probabil că se înrudește cu fiecare. O informație interesantă este aceea că schelete ale unor câini foarte asemănători (denumiți "Chincha Bulldog") au fost descoperite în 1937 într-un sit funerar din zona centrală a statului Peru, datat 1400 e.n. Dar o astfel de origine se consideră, totuși, ca fiind prea "îndrăzneață" și insuficient
Bulldog francez () [Corola-website/Science/323045_a_324374]
-
diferitele grupuri de rezistență românească din Banat, cu scopul de a întări și a unifica forțele existente, apoi de a organiza o revoltă populară generală în regiune. Este unul dintre rarii șefi de rețea care au dorit să creeze un schelet regional, apoi național, pentru Rezistență, printr-un plan precis și un calendar. Format exclusiv din locuitori ai satelor de munte din Severin, grupul său va include 30 de persoane - în grup se vor infiltra elemente ale Securității, iar Uță va
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
parlament - Volkraad - format din trei cetățeni aleși direct. Primul european care a pus piciorul pe solul namibian a fost portughezul Diogo Căo în 1485 care în misiunea lui de explorare a coastei de vest a Africii a oprit pe Coasta Scheletelor și a ridicat o cruce de calcar. Următorul a fost tot portughez, Bartolomeu Diaz, care în drumul său spre Capul Bunei Speranțe, a oprit în ceea ce azi numim Golful Walvis și Lüderitz, pe care el l-a numit Angra Pequena
Istoria Namibiei () [Corola-website/Science/324079_a_325408]
-
constituie o bariera formidabila și nici un explorator portughez nu a reușit să înainteze prea departe. În 1773 Autoritatea Olandeza a Capului decide să preia controlul asupra Golfului Walvis, deoarece aici se afla singurul port cu ape adânci de pe toată Coasta Scheletelor. Când Marea Britanie preia controlul asupra Coloniei Capului în 1797, preia controlul și asupra golfului, dar așezările albilor aici au fost rare și nici olandezii, nici britanicii nu au penetrat prea mult în interiorul țării. Uni dintre primii europeni care s-au
Istoria Namibiei () [Corola-website/Science/324079_a_325408]
-
la suprafață și se lasă în repaus (odihna aluatului). Operațiile de divizare și modelare se pot executa mecanic sau automatizat în funcție de capacitatea liniei de fabricație a foitajului. Odihna aluatului se practică în scopul îmbunătățirii proprietăților reologice ale aluatului, prin relaxarea scheletului glutenic, care a suferit modificări la frământare și divizare. Operația durează 20−30 minute până când aluatul cedează ușor la întindere.Prepararea foitajului diferă în funcție de momentul obținerii produsului finit. Astfel, foitajul pregătit de la o zi la alta se prepară sub forma
Foitaj () [Corola-website/Science/324118_a_325447]
-
în centrul capitalei Baku (între cele două țări exista o stare tensionată datorită războiului din Nagorno-Karabah) . Un alt scandal a izbucnit în momentul în care presa azeră a publicat știri conform cărora, în timpul exhumării, au fost descoperite doar 21 de schelete, ceea ce ar fi presupus în opinia ziariștilor azeri că Shahumyan și alți patru armeni ar fi reușit să scape.. Această ultimă afirmație a fost respinsă de nepoata lui Shahumyan, Tatiana, care trăia în acel moment la Moscova, care, într-un
Comuna din Baku () [Corola-website/Science/326601_a_327930]
-
loc această călătorie ciudată. Se dovedește până la urmă că Hopkins nu este altul decât un antreprenor venit să fondeze un fel de Crystal Palace în împrejurimile localității Albany. Dar, în timpul muncii la realizarea construcției, el a făcut o descoperire extraordinară: scheletul gigantic al unei ființe dispărute de mii de ani... Scrisă fără îndoială la întoarcerea din călătoria făcută în America în 1870. Textul nu a fost publicat în timpul vieții autorului, ci doar postum, Michel Verne introducându-l în antologia editată de
Escrocheria () [Corola-website/Science/326642_a_327971]
-
fi pregătite pentru a fi expuse. O declarație a bisericii afirmă că trupul a fost găsit într-o condiție bună. Arhiepiecopul Domenico D'Ambrosio, la sanctuarul din Sân Giovanni Rotondo, declară că „partea superioară a craniului este în parte numai schelet dar că bărbia este într-o stare perfectă iar restul trupului este bine păstrat”. Arhiepiscopul D’Ambrosio mai confirmă într-un comunicat că „stigmatele nu sunt vizibile”. Adaugă încă faptul că mâinile lui Padre Pio „arată de parcă tocmai ar fi
Padre Pio () [Corola-website/Science/326693_a_328022]