6,135 matches
-
devine din ce în ce mai complexă și, de aici, creșterea antagonismelor dintre diversele identități colective. Personalul aparatului de stat al puterii otomane este format din cei mai calificați, dar totodată și cei mai vulnerabili indivizi. Aceștia sînt în primul rînd musulmani dar și sclavi recent convertiți cărora li se încredințează funcții dintre cele mai importante. Pentru posturile mai modeste sînt folosiți în mod curent grecii și alte categorii de creștini. Faptul are drept consecință nașterea de animozități perpetue fie între musulmani și șefii ce
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
situație decît supraevaluîndu-și meritele proprii în raport cu sistemele de guvernare ale țărilor vecine, flatînd profund orgoliul național al concetățenilor. Hobsbawm o recunoaște de altfel: ""Englezul născut liber" [...], scrie el, "acest britanic din secolul al XVIII-lea care nu ar putea fi sclav nicio-dată, se crede radical diferit de francez""181. Francezul își va lua revanșa după 1789, întărit în sentimentul superiorității sale na-ționale prin faptul că acesta îi insuflă sațietate. Mai mult decît atît, conducătorii săi atenți se străduiesc să-i insufle
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
și al originii. Comunitatea de limbă și de religie contribuie mult la aceasta [...]. Totuși, nici una din aceste circumstanțe nu este nici indispensabilă, nici suficientă."267 Alții ziceau altfel, ca Victor Hugo: "În alcătuirea actuală a Europei, fiecare stat își are sclavul său, fiecare regat duce în spinare pe cineva. Turcia îi are pe greci, Rusia pe polonezi, Suedia pe norvegieni, Sardinia are Piemontul, Anglia pe Irlan-da, iar Franța, Corsica. Astfel, alături de fiecare națiune în stare naturală există cîte o alta, în afara
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
de la care se revendică cântecul lui Tom Hull este însuși Abraham Lincoln. Urmărind o politică de agresiune imperialistă, Statele Unite trădează moștenirea celui mai nobil dintre președinții lor. Adevărații urmași ai lui Lincoln sunt cei care au dus mai departe emanciparea sclavilor, zdrobind prometeic, cătușele exploatării capitaliste. Cântecul libertății se înalță către Bucureștiul democrat-popular: "Hull: Da, da, Abraham Lincoln. Și toate versurile mele... clandestine, subversive, incendiare, "roșii", le-a rostit el în cimitirul de la Gettysburg. Iată, cu acest prilej, aveți și dumneavoastră
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
pe care-l cunoaște și îl descrie cu un real talent și știe să se orienteze politic. Nu este singurul. Cum îi mărturisea lui Pavel Chihaia, într-o sclipire vizionară, Petru Dumitriu întrevedea o nouă societate divizată între stăpâni și sclavi, iar scriitorul își făcea cunoscută opțiunea. El nu dorea să se afle printre sclavi. Dacă pe Petru Dumitriu, de la maniere și alură la talent, totul îl recomanda pentru un destin de dandy aristocrat printre membrii patibulari ai clasei muncitoare, în
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
se orienteze politic. Nu este singurul. Cum îi mărturisea lui Pavel Chihaia, într-o sclipire vizionară, Petru Dumitriu întrevedea o nouă societate divizată între stăpâni și sclavi, iar scriitorul își făcea cunoscută opțiunea. El nu dorea să se afle printre sclavi. Dacă pe Petru Dumitriu, de la maniere și alură la talent, totul îl recomanda pentru un destin de dandy aristocrat printre membrii patibulari ai clasei muncitoare, în schimb Eugen Barbu avea o ascensiune de plebeu, căruia soarta îi scoate în față
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
din revista Democrația, în care se arăta că adevărul presupune sinteza mai multor puncte de vedere și că în prezent există "un sclavaj mai odios decât cel al trecutului: robia ideilor". Asemenea considerații nu aveau cum să treacă netaxate de către sclavii noilor idei. Iată replica: "Noi nu cunoaștem, așa cum este logic și omenesc, într-o epocă istorică determinată cum e și aceasta pe care-o trăim, decât prieteni și dușmani ai poporului, chiar și în acest domeniu al ideilor, domeniu în
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
lui Dumitru Corbea vor mai fi publicate și în alte numere. Astfel, el mai publică o poezie compusă în 1936, "Părinții mei au fost iobagi"38, din care redau prima și ultima strofă: "Părinți mei au fost iobagi Coborâtori din sclavi din evul mediu Credeau în Dumnezeu, în magi Și așteptau un soare cald și pentru dânșii. Mâncau apoi o ceapă, usturoi, Cu mămăligă rece, de cu seară, Și adormeau cu toți, ca niște boi, Cu mugete și balele la gură
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
în magi Și așteptau un soare cald și pentru dânșii. Mâncau apoi o ceapă, usturoi, Cu mămăligă rece, de cu seară, Și adormeau cu toți, ca niște boi, Cu mugete și balele la gură". Probabil că statutul de coborâtori din sclavii evului mediu i-ar fi lăsat indiferenți pe părinții poetului, necunoscători de istorie, dar mari mâncători de ceapă și usturoi. Mă îndoiesc, însă, că aceeași atitudine ar fi avut-o față de comparația din ultimele două versuri, întrucât știau foarte bine
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Este adevărat că omul a fost creat pentru a servi pe zei, care, înainte de toate, aveau nevoie să fie hrăniți și îmbrăcați 5. Cultul era conceput ca un serviciu al zeilor. Totuși, chiar dacă oamenii sunt servitorii zeilor, ei nu sunt sclavii lor. Sacrificiul constă mai ales în ofrande și în omagii. Cât privește marile sărbători colective ale cetății, celebrate cu prilejul Anului Nou sau al ridicării unui templu, ele au o structură cosmologică. Raymond Jestin insistă asupra faptului că noțiunea păcatului
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a cuceri nemurirea. Omul a fost creat muritor, și el a fost creat exclusiv pentru a-i sluji pe zei. Această antropologie pesimistă fusese deja formulată în Enuma elis. O regăsim în alte texte religioase importante. Dialogul între stăpân și sclav" pare produsul nihilismului agravat de o nevroză: stăpânul nu știe nici el ce vrea. E obsedat de zădărnicia oricărui efort uman: "Urcă-te pe movilele vechilor ruine - spune sclavul - și plimbă-te în jur: contemplă craniile oamenilor morți de demult
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
O regăsim în alte texte religioase importante. Dialogul între stăpân și sclav" pare produsul nihilismului agravat de o nevroză: stăpânul nu știe nici el ce vrea. E obsedat de zădărnicia oricărui efort uman: "Urcă-te pe movilele vechilor ruine - spune sclavul - și plimbă-te în jur: contemplă craniile oamenilor morți de demult și ale celor morți de curând: care este al răufăcătorului și care al celui ce face binele?"51. Un alt text celebru, "Dialog despre mizeria umană", care a fost
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
la Cnossos, la Pylos și la Mycene îi menționează pe zeii homerici cu numele lor clasice: Zeus, Hera, Atena, Poseidon și Dionysos. Din nefericire, informațiile mitologice și cultuale sunt destul de modeste: se face mențiune despre Zeus Dyktaos și Daedalus, despre "sclavii zeului" și "sclavul Atenei", nume de preoțesc etc. Cu mult mai semnificativ este renumele Cretei în mitologia și religia Greciei clasice, în Creta este făcut să se nască și să moară Zeus; Dionysos, Apollon, Herakles și-au avut "copilăriile" lor
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Pylos și la Mycene îi menționează pe zeii homerici cu numele lor clasice: Zeus, Hera, Atena, Poseidon și Dionysos. Din nefericire, informațiile mitologice și cultuale sunt destul de modeste: se face mențiune despre Zeus Dyktaos și Daedalus, despre "sclavii zeului" și "sclavul Atenei", nume de preoțesc etc. Cu mult mai semnificativ este renumele Cretei în mitologia și religia Greciei clasice, în Creta este făcut să se nască și să moară Zeus; Dionysos, Apollon, Herakles și-au avut "copilăriile" lor în Creta; acolo
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
trimite mesagerii și-i cere supunere lui Baal. Zeii sunt intimidați și Baal îi ceartă. Ridicați capul, zei, de pe genunchii voștri, eu îi voi înfricoșa pe mesagerii luiYam!"30 Totuși, El îi primește pe soli și declară că Baal este sclavul lor și că el îi va plăti tribut lui Yam. Și cum Baal se arată probabil amenințător, El adaugă ca solii vor putea să-1 stăpânească fără dificultate. Totuși, ajutat de 'Anat, Baal se pregătește să-1 înfrunte pe Yam. (După o
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
fac aluzie la ruinele (arma, armakd) locuite de "vrăjitoare"; ceea ce arată că arienii asociau orașele ruinate cu vechii locuitori ai regiunii 14. Totuși simbioza cu aborigenii începe destul de devreme. Astfel, dacă în cărțile târzii ale Rig Vedei cuvântul dăsa înseamnă "sclav", desemnându-i pe acei Dăsa învinși, alți membri ai populației supuse par să se fi integrat convenabil în societatea ariană; de pildă, șeful Dăsa este lăudat pentru că îi ocrotește pe brahmani (RV, VIU, 46,32). Căsătoriile cu femei autohtone lasă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
16,2-7) și infailibil (RV, IV, 16,2-7). El are "o mie de ochi" (RV, VII, 34,10), formulă mitică pentru stele, întrucât "vede tot" și nu-i scapă nici un păcat, oricât de ascuns ar fi, oamenii se simt "ca sclavii" în prezența lui (RV, 1,25,1). "Suveran teribil", adevărat "maestru al legăturilor", el are puterea magică de a lega de la distanță victimele sale precum și de a le dezlega. Numeroase imnuri și ritualuri au ca obiect ocrotirea ori eliberarea omului
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
moartea era o postexistența diminuată și umilitoare în beznele subpământene ale Hadesului, locuit de umbre palide, lipsite de forță și memorie (Ahile, căruia Ulise reușește să-i evoce fantoma, declară că i-ar plăcea să fie mai degrabă, pe pământ, sclavul unui om sărac, "decât să domnească peste toată împărăția morților"28). De altfel, binele săvârșit pe pământ nu era răsplătit și răul nu era pedepsit. Singurii condamnați la chinuri veșnice erau Ixion, Tantal, Sisif, pentru că îl jigniseră pe Zeus în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lui Asclepios. Apollon s-a răzbunat masacrându-i pe ciclopii care făuriseră trăsnetul. Vinovat față de propriul său sânge (ciclopii erau titani, ca și mama sa Leto), Apollon a fost surghiunit timp de un an printre muritori; el a muncit ca sclav la Admetos. Olympienii și eroii pe stăpânul acelui loc sfânt, Python. Această ispravă mitică a avut o importanță considerabilă și nu numai pentru Apollon. Victoria unui zeu - luptător împotriva Dragonului, simbol atât al "autohtoniei" cât și al suveranității primordiale a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
p. 52; W. K. C. Guthrie, op. Cit., p. 72. De La epoca de piatră la Misterele din Eleusis soția sa: el o umple de lovituri și odată chiar o spânzură cu o greutate mare legată de picioare, tortură aplicată mai târziu sclavilor 27. După Hesiod (Theogonia, 923-924), Hera i-a născut lui Zeus trei copii: Hebe, Ares și Eileithya, și 1-a zămislit singură pe Hefaistos (ihid., 926). Partenogeneza, facultate de autofecundare, subliniază că însăși cea mai olympiană dintre zeițe își păstrează
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
celor două zeițe de către aspiranții la inițiere. Tot astfel, o dată pe an, în luna Boedromion (septembrie-octombrie), se celebrau Marile Mistere. Ceremoniile se desfășurau timp de opt zile, și "toți cei care aveau mâinile pure" și vorbeau greaca, inclusiv femeile și sclavii, aveau dreptul să participe la ele, evident dacă îndepliniseră riturile preliminare, primăvara, la Agra. În prima zi, sărbătoarea avea loc la Eleusinionul din Atena, unde, în ajun, fuseseră solemn aduse de la Eleusis obiectele sacre (hiera). În ziua a doua, procesiunea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cf. Yasna, 32: 2) - și el nu le cere altceva credincioșilor săi. Esențialul reformei zoroastriene constă într-o imitatio dei. Omul este somat sa urmeze exemplul lui Ahură Măzdă, dar el e liber în alegerea sa. El nu se simte sclavul ori servitorul lui Dumnezeu (cum se recunosc, de exemplu, credincioșii lui Varuna, ai lui Iahve ori ai lui Allah). În găthăs, Ahură Măzdă ocupă primul loc. El e bun și sfânt (spenta). El a creat lumea cu gândul (Yasna, 31
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
m-a certat Iahve, dar morții nu m-a dat" (117:18). Sunt singurele aluzii la învierea morților înainte de robia babiloniană (587-538 î. Hr.) când o parte a populației va fi supusă influenței eshatologiei iraniene (cf. partea a II-a)1(). "Sclav" sau "servitor" al lui Iahve, omul trebuie să trăiască în frica de Dumnezeul său. Supunerea este actul religios perfect. Dimpotrivă, păcatul este nesupunerea, încălcarea comandamentelor. Totuși, conștiința precarității nu exclude încrederea în Iahve, nici bucuria născută de binecuvântarea divină. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Knight și Rowlandson se poate aplica și la Scrisori de la un fermier american de Hector St. John de Crèvecoeur, publicat în 1782. Deși o mare parte din scrierea lui Crèvecoeur este discursivă, se dedă totuși narațiunii. Relatarea sa despre un sclav negru din Carolina de Sud care este lăsat să moară într-o cușcă deoarece a omorât supraveghetorul unei plantații este la fel de captivantă ca orice alt exemplu de jurnalism literar narativ: Am văzut la treizeci de metri depărtare ceva care semăna
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de răni. Din ochii goi și din răni îi picura încet sângele și înroșea pământul de dedesubt... Fantoma vie, deși oarbă, putea auzi bine și mi-a cerut în dialectul său niște apă să-și ușureze setea. [Crèvecoeur îi dă sclavului apă:] cu mâini tremurânde am dus cana către buzele nefericitului... Acesta a auzit zgomotul făcut de cană atunci când a trecut printre gratiile cuștii. "Îți mulțumesc, om alb, pune otravă și dă-mi." "De cât timp stai aici?", l-am întrebat
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]