112,413 matches
-
departe de a "ne povești o poveste simplă", Felicia Mihali n-ar fi fost decît identică cu sine. dar dînsa se crede, fără nici o umbră de îndoială, identică cu toată lumea, si emite, în numele Cititorului, judecați de ansamblu asupra literaturii acestui secol: "După ce literatura a suferit cîteva lovituri zdravene, date în acest secol de avangardă, de suprarealism și de postmodernism, minunată artă a cuvîntului revine pe făgașul realismului. Toată lumea aștepta cu sufletul la gură revenirea la normal. Pînă cînd cititorul va mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18078_a_19403]
-
ar fi fost decît identică cu sine. dar dînsa se crede, fără nici o umbră de îndoială, identică cu toată lumea, si emite, în numele Cititorului, judecați de ansamblu asupra literaturii acestui secol: "După ce literatura a suferit cîteva lovituri zdravene, date în acest secol de avangardă, de suprarealism și de postmodernism, minunată artă a cuvîntului revine pe făgașul realismului. Toată lumea aștepta cu sufletul la gură revenirea la normal. Pînă cînd cititorul va mai suportă bătaia de joc a autorului? Se pare că acest calvar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18078_a_19403]
-
ci la o explicitare, poetica în bună măsură, ce-i drept, a mecanismului care declanșează nostalgia. Printr-o asemenea preocupare pentru cazuistica și semiologia nostalgiei, Jankélévitch are ceva în comun, evident inconștient, cu cei mai "profesioniști" cercetători ai fenomenului: medicii secolelor trecute, al VIII-lea și al XIX-lea, care diagnosticau drept grav bolnav de nostalgie pe oricine dovedea anumite simptome: o privire rătăcita și tristă, puls slab și neregulat, sau dimpotrivă, prea intens, lipsa de pofta de mîncare, docilitatea excesivă
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
pentru a-l introduce, cu prețul ocolului, pe Jankélévitch. Istoricul ar fi putut continua, căci aventură nostalgiei nu se oprește la romantici, ci trece, cumva destul de spectaculos, direct în plin discurs sociologic american al anilor 50 și 60 din acest secol. Pentru Jankélévitch, însă, acest episod nu mai e relevant defel: filozoful francez scrie și elaborează o teorie a nostalgiei în plină paradigmă romantică, de ca si cum ar fi contemporan cu Baudelaire ori Debussy, nu cu psihologii și sociologii vremii sale. Romantic
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
tale persoane. Spațiul, crede Jankélévitch, reprezintă față obiectivă a reversibilității, fiind prin definitie omogen și izotrop. Putem oricînd călători în orice direcție dorim, fără ca deplasările noastre să aibă vreun efect la nivelul constituirii spațiului. Nu importă că victimele nostalgiei din secolele trecute tocmai de această libertate fundamentală erau private (prizonierii, mai cu seamă), pentru că aceasta este o libertate metafizica, imposibil de confiscat unui om cu adevarat. Ea poate fi interzisă vremelnic, dar în abstractul ei rămîne pururi valabilă. Însă deși mobilitatea
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
definește nostalgia în absență conceptului de "dor de casă". Nu importă de unde vii, ci faptul că întotdeauna te afli altundeva decît ai putea fi, sau altundeva decît ai fost înainte. Că și iubirea, nostalgia e nemotivata. Inutil erau nedumeriți medicii secolului trecut de fantasmele unor bolnavi proveniți din locuri modeste, sau chiar sordide, care și le aminteau cu toate acestea în cele mai frumoase culori posibile, ca pe adevărate palate. Nostalgia, ca și dragostea, e irațională, ea își construiește propriul obiect
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
Care funcționează căci de la primul cadru acționează asupra spectatorului fascinația filmului tradițional (ce poate conviețui perfect cu cel postmodernist gen William Shakespeare^s Romeo and Juliet a lui Buz Luhrmann!), căci pe ecranul lat simți cum respiră porii Veneției de secol XVI. Și aceasta în ciuda faptului că deschiderea că și alte momente, cum ar fi cel al duelului poetic, au fost filmate la Romă și în Toscana, iar pentru unele secvențe s-a recurs la platourile de la Cinecittà. Unde cu siguranță
Ars Amandi, dar nu numai by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18090_a_19415]
-
că și alte momente, cum ar fi cel al duelului poetic, au fost filmate la Romă și în Toscana, iar pentru unele secvențe s-a recurs la platourile de la Cinecittà. Unde cu siguranță mai bîntuie spiritul fellinian al libertinului de secol XVIII Casanova, care va fi contribuit și el la materializarea substanței planului secund. Această încărcătură intelectuală prin care se evocă întreaga epoca a petrarchismului ("mallatia che corse i secoli" apud Benedetto Croce) care a făcut ca din Evul Mediu pînă
Ars Amandi, dar nu numai by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18090_a_19415]
-
Cinecittà. Unde cu siguranță mai bîntuie spiritul fellinian al libertinului de secol XVIII Casanova, care va fi contribuit și el la materializarea substanței planului secund. Această încărcătură intelectuală prin care se evocă întreaga epoca a petrarchismului ("mallatia che corse i secoli" apud Benedetto Croce) care a făcut ca din Evul Mediu pînă în Renaștere să dăinuiască vestitul amor cortese - decantarea vitalității în cultura prin rafinament. Astfel s-a produs - probabil - si mutația: femeia, manifestîndu-si emanciparea, a depășit barierele castității, căutînd dincolo de
Ars Amandi, dar nu numai by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18090_a_19415]
-
românilor. Îl face luptător al unei cauze: cauza națională. Slavici însuși va încerca să explice rolul lui Eminescu în formarea să. Primul capitol pe care crede necesar să-l lămurească e Schopenhauer, gânditor iritant chiar și în anii douăzeci ai secolului nostru: "Să-ncepi cu Schopenhauer, îi spune poetul, să treci la confuciu și Budha, să citești mai apoi ceva din dialogurile lui Platon și știi destul." Și știi destul trebuie înțeles prin prisma frazelor următoare: "Fiindcă nu știam destul de bine
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
de întreaga națiune, reforma a fost înscrisă în Tratatul de la Berlin că o condiție pusă națiunii noastre pentru recunoașterea națiunii noastre." Într-un important studiu al lui Klaus Heitman, Un mandatar al României în diplomația și în publicistica germană a secolului XIX: Emil von Richthofen, este convocat să depună mărturie cu privire la evenimentele în cauză un foarte bun cunoscător al situației din România: "Richthofen, s-a pronunțat de mai multe ori în chestiunea evreilor din România, si anume în studiul Die serbische
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
istoric. Puțin timp după venirea mea la Romă, l-am cunoscut pe Vintilă Horia, prietenie ce a durat pînă la moartea sa. În nenumăratele lui scrisori, i-am urmărit dramă exilului trăit cu dorul țării timp de o jumătate de secol. De la el am înțeles că dreapta cultură nu are nimic comun cu dreapta politică. Există un materialism de dreapta, la fel de antispiritual și de nociv că cel de stînga. Vintilă Horia publică la Madrid revista "Futuro presente", anticipînd renașterea spirituală care
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
s-au despărțit definitiv. Din generația mai tînără, am cultivat prietenia cu Adolfo Morganti, directorul Editurii "Îl Cerchio" din Rimini, om cultivat și admirator al culturii românești din exil (Eliade, Cioran, Vintilă Horia...) care mi-a publicat cărțile: Paradoxuri ale secolului XX, Exil, precum și volumele dedicate simbolului în arta romanica: Solstițiul etern (bazilicele din Italia centrală) și Proverbe de piatră (domul din Piacenza și Ferrara). - Cu oficialitățile românești ați mai avut în vreun fel relații? - Reacția autorităților din țară, după fugă
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
conștiințelor, la regasirea filonului spiritual care să producă o inversiune de tendința. - Reintegrarea României în Europa ar putea influența această "trezire a conștiințelor" de care vorbiți? - Avem obsesia întoarcerii României în Europa, după o absență de aproape o jumătate de secol. Dar în care Europa? Față de cea de acum cinzeci de ani, în Europa de astăzi se produce un fenomen de trezire spirituală, mai ales în rîndurile tineretului, care nu există atunci cînd noi am fost azvîrliți la periferia Asiei - fenomen
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
în care va juca la București Comedia Franceză. Așa ceva nu se ratează. În primul rînd, pentru cultura profundă a fiecăruia, si nu este vorba doar de cea teatrală, pentru contactul cu o institutie inaugurată în 1680 și care a traversat secolele preocupată cu predilecție de conservarea tradiției. Și-a făcut un cult din asta, respectat ca atare de toată lumea. Este singurul teatru din Franța subvenționat integral de stat, cu o trupă permanentă, formată din aproximativ șaizeci de actori. Respectînd în mod
Comedia franceză, la Bucuresti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18088_a_19413]
-
ta. Am ramas impresionată de felul în care este tratată trupa Comediei Franceze, ce obiect prețios este fiecare actor. Orice iluzie despre statutul artistului în România se spulberă imediat în fața unui mecanism perfect pus la punct și care funcționează de secole. Dincolo poate de valoarea în sine a fiecărui actor, el poartă amprenta istoriei celor 3000 de piese montate, a perucilor și costumelor, a vocilor de regizori și a șoaptelor de spectatori importanți, a rostirii divine, a prețuirii și cultivării cuvîntului
Comedia franceză, la Bucuresti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18088_a_19413]
-
luptă solicită strîngerea laolaltă a energiilor, poetul tribun este și azi o prezență de primă necesitate. Cu minimă imaginație îmi pot închipui însă și alte versiuni de cristalizare a crezului patriotic. Atît cărturarul cît și omul politic se servesc în secolul XX de o retorică mai mobilă, mai putin puritana în sugerarea modului în care ei răscumpără arvuna căpătata de la societate. Nu am în niciun caz pretenția că-i zic ceva nou Anei Blandiana, care a cugetat temeinic asupra relativizării moderne
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
producția Junimii putea să fie publicat, cum se și cuvenea, în Convorbiri literare. Dar nu, Hogaș o publică într-o revistă obscură, Asachi, de el întemeiata la Piatră Neamț, trimitîndu-si astfel scrierile în neant. Mai tîrziu, în ultimul deceniu al secolului trecut, ajuns profesor la Iași, îl descoperă fostul său coleg A.D. Xenopol, care îi publică producția în bizară să revista Arhiva, mai mult științifică și compromisă, în secțiunea ei literară, de poezia ridicolei Riria (soția istoricului), prezentată, pur și simplu
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
frumos, măi emoționant cadou pe care l-am primit vreodată! Pe vremea aia, în 1929, Ionel Jianu și Petru Comarnescu făcuseră o editură și scoteau și o revistă foarte bună, Acțiune și reacțiune, subintitulata " Caiete semestriale de sinteză națională în cadrul secolului XX". Apărea la Institutul de Arte Grafice Vremea. Stați să v-o arăt. E o rărițate, numai cîteva numere au apărut, fiindcă Ionel Jianu o finanța, cu banii d-lui Stark, tatăl lui, un om de bune afaceri. Recepție în
Cu BARBU BREZIANU despre Momentele privilegiate ale prieteniei by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/18071_a_19396]
-
plăcută se dovedește a fi lectură unei scrisori! Cu atat mai mult, a unui maldăr de scrisori - a unui epistolar, cum am primit de curând de la timișoreanul Dan Negrescu. Pe care-l știam latinist erudit, traducător al creștinilor din primele secole, profesor universitar - dar, iată, s-a lăsat contaminat de nevoia comunicării literare (poate de la vecinii săi Servius Fortis - adica Șerban Foartă - sau Mircea Mihăieș, care susțin ironia surâzătoare și sapienta amicului lor Niger ?) și spre norocul nostru, al cititorilor de
"Istoria nu are nici o noimă" by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/18117_a_19442]
-
alcătuit din date statistice care să indice cît mai exact care au fost, în diferite perioade, numele cele mai frecvente atribuite noilor născuți. La noi, o asemenea investigație nu poate fi împinsă prea departe în timp, dar, cel puțin pentru secolul actual, e realizabila (există studii limitate la un sat sau la o zonă, dar, cel puțin din cîte știu eu pînă acum, nu și sinteze naționale). În realitatea imediată există nume la modă și nume desuete, generații întregi purtînd, din
Mode onomastice în literatură by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18118_a_19443]
-
de stabilit în viață (pe baza registrelor de stare civilă) decît în literatura: e o imagine de coșmar cea a eventualelor armate de cercetători care ar încerca să înregistreze toate numele personajelor din toate cărțile publicate în, să zicem, un secol de literatură. Ipoteza unei statistici globale în literatura e repede eliminată, fie și numai la gîndul imposibilității de a decide în mod unitar între semnificativ și nesemnificativ: între personajul autentic și simplă menționare a unui nume, între personajul secundar și
Mode onomastice în literatură by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18118_a_19443]
-
Rămînem astfel, în mod fatal, la constatările produse pe baza impresiilor subiective (datorate cărților mai importante sau, mai adesea, celor din întîmplare citite). Cu această precizare și cu multe precauții, aș spune că sînt vizibile, în literatura românească a acestui secol, anumite mode onomastice; care nu exclud, desigur, strategiile atipice, ci le stabilesc fundalul. Mi se pare - la un nivel de foarte mare (și riscantă) generalitate - că proza românească a oscilat mai ales între strategia numelor "normale", tipice, și cea a
Mode onomastice în literatură by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18118_a_19443]
-
grotescului (cuplul Ceaușescu, Nikita Hrusciov sau Leonid Brejnev, complet ramolit, confundându-si interlocutorul), la cel al lui Iosif Visarionovici Djugasvili - Stalin, artizanul unei terori inimaginabile, al lui Mao Zhe Dong, surprins într-o atitudine de "Buddha viu, care din înălțimea secolelor se uită la foiala furnicilor barbare" sau cele odioase ale diverșilor activiști și politruci semianalfabeți, supunând "bandiții" intelectuali la o reeducare infama. Se detașează pe acest fond și un autoportret, care înfățișează un tanar, tot "bandit" intelectual, care va realiza
Cronica unei "iepoci" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18101_a_19426]
-
dacă privim rolul cărților în anumite momente ale societății europene. Karl Popper face, într-o conferință din 1989, afirmația șocantă că, la începutul democrației ateniene, s-a aflat prima piața liberă a cărții din istorie. La Atena, puțin după mijlocul secolului VI înainte de Cristos, copierea, expunerea și vînzarea de papirusuri cu opera lui Homer, din ordinul lui Pisistrate, au determinat o intensificare a schimbului de idei, a vietii spirituale, în general, constituind cele dinții forme de societate civilă din istorie. Dacă
Două efecte ale citirii cărtilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18129_a_19454]