4,282 matches
-
o schimbare de lumină care ne afecta pe toți, dându-ne un sentiment ciudat. Lacul și-a pus amprenta și pe imaginea finală a spectacolului: Treplev Își distrugea manuscrisul și Îl arunca În lac, apoi se Împușca și dispărea printre siluetele plutitoare ale paginilor deșirate, albe, În contrast cu suprafața lucioasă, neagră a apei, care Îl Înghițea. Pescărușul la New York Dacă la Tokyo scena plină de apă dădea impresia de naturalism de film, la New York decorul părea mult mai asemănător teatrului Nô! Ciudat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
țesătura complexă a poveștii. Decorul era pe o turnantă ce permitea să Începem spectacolul În fața porții palatului, care se deschidea ca o ghilotină odată cu violentele acorduri de orchestră, pentru a descoperi În fumul cuptoarelor nevăzute din interior un furnicar de siluete ce păreau parte om, parte insectă, târându-se, Îngrozite de frică, și spălând frenetic dușumelele pline de sânge. Aceste figuri scheletice, În zdrențe, rase În cap, ieșite din tablouri expresioniste de Egon Schiele, ce constituiau corul Bonelor și preludiul muzical
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
care fusese guvernanta mamei și mai locuia Încă la noi (certându-se Îngrozitor cu guvernantele noastre). Din locul meu de la masă vedeam brusc, printr-una din ferestrele dinspre apus, un miraculos caz de levitație. Acolo era expusă, pentru o clipă, silueta tatei În costumul lui alb de vară, umflat de vânt, desfășurându-se superb În văzduh, cu membrele Într-o postură ciudat de degajată și cu fața lui frumoasă, imperturbabilă, Întoarsă spre cer. De trei ori zbura astfel, În strigătele puternice
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
profiluri de tâlhari, de câte un pitic cu obrajii rumeni și trăsături grosolane, cu o nară sau o ureche umflată. Alteori Însă fotismele mele sunt liniștitoare, devenind flou și atunci văd - de parcă ar fi proiectate pe partea interioară a pleoapei - siluete cenușii umblând printre stupi de albine sau mici papagali negri dispărând Încet-Încet, printre munți Înzăpeziți sau un abur mov care se risipește În spatele unor catarge mișcătoare. Ca o Încununare a celor spuse până aici, voi prezenta un minunat caz de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pe braț (pătat cu albastru pe dinăuntru de cineva care pusese afine În el), mama pornea Într-un lung tur de cules ciuperci. Spre ora cinei, putea fi văzută ieșind din adâncurile nebuloase ale unei alei din parc, mica ei siluetă, Într-o pelerină cu glugă, din stofă de lână maro-verzuie, pe care nenumărate picături de umezeală o prefăceau Într-un fel de ceață plutind În jurul ei. În timp ce se apropia pe sub copacii care picurau și mă zărea, fața ei căpăta o
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
puțin la primele lecții - cuvinte care să nu depășească trei litere), imaginația mea reușea cumva să obțină datele necesare. Acești prostănaci cu fețe palide și membre mari, mândri că posedă anumite unelte („Ben are un topor“), evoluează acum ca niște siluete Încovoiate care se deplasează lent pe fundalul cel mai Îndepărtat al memoriei; și aidoma alfabetului bezmetic de pe panoul unui oculist, se ivesc din nou În fața mea literele din cartea de gramatică. Camera de Învățătură era scăldată de razele soarelui. Într-
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
zveltă, Îmbrăcată cu o rochie strânsă pe corp, cu ochi cutezători și un păr extrem de bogat. „Aveam o coadă groasă cât brațul meu și lungă până la glezne“, comenta melodramatic Mademoiselle. Căci aceea era ea - dar În zadar cercetau ochii mei silueta ei familiară, Încercând să extragă din ea grațioasa făptură pe care o cuprinsese odinioară. Descoperirile pe care le făcusem Îngroziți fratele meu și cu mine n-au făcut decât să sporească dificultățile acestei sarcini; iar adulții care priveau În timpul zilei
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Museum - și a descoperit că fusese descrisă cu mulți ani În urmă sub numele de Plusia excelsa de către Kretschmar. Am primit trista veste, formulată cât se poate de delicat („...vă felicităm pentru obținerea... o specie foarte rară pe Volga... o siluetă formidabilă...“) cu mult stoicism; dar după mulți ani, printr-o Întâmplare norocoasă (știu că n-ar trebui să mă fălesc) m-am Împăcat cu primul descoperitor al fluturelui meu de noapte, botezând cu numele lui un orb dintr-un roman
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
filme și caricaturi). În perioade mai mult sau mai puțin recente, multe morți tragice s-au produs pe terenul de duelare, victime fiind membrii multor familii de vază. Sania mea aluneca Încet-Încet, ca prin vis, pe strada Morskaia și Încet-Încet, siluete vagi de dueliști Înaintau unele spre celelalte, ocheau și trăgeau cu pistolul - la ivirea zorilor, În poienile umede ale unor vechi moșii, pe terenuri de instrucție militară pustii sau pe cărarea acoperită de zăpadă dintre două șiruri de brazi. În spatele
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
bușitură pe care am Încasat-o vreodată pe un ring), cineva a spus ceva despre mine când treceam rotindu-mă prin apropiere și o voce feminină nazală i-a replicat „Da, nu-i așa că este fermecător?“. Mai văd și acum silueta ei Înaltă Îmbrăcată Într-un taior bleumarin, făcut la comandă. Pălăria mare, de catifea era fixată cu un ac strălucitor. Din motive evidente, am hotărât că numele ei este Louise. Noaptea stăteam treaz imaginându-mi tot felul de situații romantice
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
tot corpul, ca un fulger În noapte. Am tușit discret, apoi m-am așezat pe un taburet și am Început să recit. În timpul acestei acțiuni, priveam fix peretele opus pe care văd și acum retrospectiv câteva mici dagherotipuri și niște siluete În rame ovale, o acuarelă a lui Somov (mesteceni tineri, o jumătate de curcubeu - totul foarte duios și umed), o splendidă toamnă la Versailles de Alexandre Benois și un desen În creion făcut de mama mamei În adolescență - și din
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
a transformat În disperare când, după ce a făcut câte o mică cruce pe fața fiecăruia din noi, tata a adăugat pe un ton destul de degajat că este foarte posibil ves ma vozmoșno, să nu ne mai vadă niciodată; după care, silueta lui Îmbrăcată cu un trenci, cu șapcă kaki pe cap și cu servieta sub braț, a dispărut În ceața produsă de aburi. Lunga călătorie spre sud a Început suportabil; radiatoarele Încă zumzăiau, lămpile erau Încă intacte În vagonul de dormit
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
orice persoană ce deținea ilegal arme de foc era executată pe loc. Soarta ne-a tratat cu blândețe; nu s-a Întâmplat altceva mai grav decât șocul pe care l-am suferit În miezul unei nopți de ianuarie, când o siluetă de tâlhar Înveșmântată În piele și blană, s-a furișat printre noi - dar s-a dovedit a fi doar fostul nostru șofer, Țiganov, care nu pregetase să facă tot drumul de la St. Petersburg, pe tampoane și În vagoane de marfă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
departe, cu o bruschețe găunoasă. Am traversat un fel de sală de așteptare și am intrat În biroul Îndrumătorului meu. Amurgul cafeniu sosise Înaintea mea. În birou nu era altă lumină decât licărirea unui cămin masiv lângă care ședea o siluetă Întunecată, Într-un fotoliu și mai Întunecat. Am Înaintat spunând: „Numele meu este...“ și m-am Împiedicat de serviciul de ceai așezat pe preș lângă fotoliul de răchită al domnului Harrison. S-a aplecat mormăind Într-o parte ca să pună
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
plăcut Înfumurată, deși clar psihopată, cu un curcubeu propriu atârnat În stropii Împroșcați de ea deasupra ierbii presărate cu giuvaere, evocă un parc parizian; dar tu vei Înțelege foarte bine că ochiul memoriei se concentrează atât de mult asupra micii siluete așezate pe vine ( Încărcând un camion de jucărie cu pietricele sau admirând cauciucul strălucitor și ud al furtunului unui grădinar pe care s-au lipit câteva pietricele peste care tocmai a alunecat furtunul), Încât diversele situări geografice - Berlin, Praga, Franzensbad
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
că-l omor!"... Să nu ne îmbătăm cu apă chioară. O să fie greu, tare greu, măi băieți. Suntem încercuiți. Și nu știu cum... bolborosește Ștefan. Oricum o dăm, n-avem scăpare... "Stârvuri! Jaf! Robie! Sânge! O Dunăre de sânge!", își face apariția silueta Sfântului, propovăduind halucinante blesteme. E grozav "Sfântul" aista cu Apocalipsa lui. O fi Vocea Destinului, șoptește Ștefan. Sfântul cade în genunchi, cu ochii, cu brațele implorând Cerul. "Doamne!! Aruncă-i în întunericul unde-i plânsul și scrâșnirea dinților! Trâmbițele înfricoșatei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mir de grosimea lor), mă găsesc în fața unui nou test: de dans, de data aceasta. Un lung șir de perechi, un băiat, o fată, așteaptă explicațiile instructorului, care ne va arăta ce mișcări urmează să executăm. Întrevăd ca prin ceață silueta unui coleg ce va deveni peste câțiva ani balerin la opera din Cluj (Sau poate că instructorul e chiar el?). Până să înceapă exercițiul sau dansul, trag cu ochiul la perechea mea întâmplătoare: o fetiță frumoasă, serioasă, parcă puțin posomorâtă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de infama lui trădare, obiectivul aparatului de filmat se deplasează, într-una din cele mai extraordinare metafore sarcastice ale filmului, spre capul, gâtul și torsul unui cal de un alb imaculat. Caii (motiv swiftian simbolizând înțelepciunea, blândețea, pudoarea), ale căror siluete obsedante traversează numeroase secvențe, constituie etalonul de puritate măsurând decăderea omului... ... Și totuși, până la urmă acesta nu pierde partida în filmul lui Tarkovski. Fără nimic convențional sau ostentativ, încrederea în om, în puterea lui de creație, în mereu reîmprospătata energie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
relua uneltele artei sale. Filmul se încheie prin explozia de culoare a câtorva dintre principalele tablouri ale pictorului. „Nu vreau să-i sperii pe oameni” - răspunde Rubliov când îi cere să picteze o „Judecată de apoi”. Preeminența liniei curbe în siluetele sale ondulate cu infinită blândețe, umanitatea profundă, uneori terorizată, alteori împăcată cu sine, a chipurilor sale de sfinți, delicatețea tonurilor cromatice ne arată că pictorul s-a ținut de cuvânt, că artistul a transcris în opera sa mesajul de încredere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
s-au aclimatizat doi tigri!) metamorfozată în lichid arămiu prizonier în sticlă. 3 ianuarie Amintirea revelionului - am refuzat invitațiile unor prieteni, în schimb am invitat-o pe fosta prietenă a lui René și a mea, pianista Ingrid Lindgren. Îmi plac silueta ei de sparanghel, umoarea ei masacrantă și muzica ieșind din degete subtil, ca să sfârșească în omega capului. Cu ea pot să mă învălui în Arvo Pärt, în „Tabula rasa”, lăsând urme de pași enigmă pe zăpada din gând. Și cu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
-mi dau drumul pe cea mai riscabilă pistă a aventurii. Am visat că eram cu un bărbat necunoscut, povestindu-i despre moartea lui René. Eram în pielea goală și arătam bine; cu trupul meu de înotătoare: umeri largi, coapse strâmte, siluetă apreciată de moda gay, exact ca pe vasele egiptene. Așa cum m-a descris Maria Banuș într-un medalion, în R.L., vorbind de Cleopatra și mai ales de Nefertiti, așa cum îi părusem când am fost la ea acasă cu René, strălucind
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
capăt, anunța pe împărat și familia imperială. Alexandru al III-lea, deja atins de boala lui Bright, care urma să-l doboare peste patru luni, arăta încă bine și apariția acestui colos cu față întunecată și privire tăioasă contrasta cu silueta firavă și grațioasă a împărătesei 22, împodobită cu bijuteriile tezaurului imperial smaralde mari ce sclipeau în acel soi de diademă Kakoșnik obligatorie la Curte și destul de asemănătoare, prin formă, cu tiara grenadierilor lui Frederic al II-lea și a lui
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
a încerca să-i aud comentariile prețioase. La un moment dat, la ultimul etaj al Vaticanului, se deschise discret o fereastră și l-am văzut pe domnul Nisard fixîndu-și lornionul într-acolo; totodată am văzut apărînd rapid, în cadrul ferestrei, o siluetă care făcu de cîteva ori un gest pe înțeles: cineva care coase un material. "Sarto" adică "croitorul"... Conclavul îl alesese deci pe cardinalul patriarh al Veneției, Sarto? În aceeași clipă, întreaga mulțime scotea o uriașă aclamație, căci din burlanul îndoit
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
de Sonnino, în palatele Capitoliului (reunite, pentru circumstanță, prin culoare de lemn și gips acoperit cu pînză vopsită) iluminate de torțe de rășină și becuri electrice, într-o apoteoză de proiectoare și focuri de Bengal, Wilhelm al II-lea, dominînd silueta firavă a lui Victor Emmanuel, nu contenea, ca pentru a sublinia glumele sale cazone, să-i aplice lovituri pe spate nefericitului său văr, care se chircea sub aceste palme imperiale; iar vocea sa puternică, răspunzînd trîmbițător cuvintelor de bun venit
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
sufocați, o privire binevoitoare de la Stăpîn, în cea mai aiuritoare escortă de onoare. De la Constantinopol la Salonic am călătorit cu trenul, traversînd cîmpii, fără să fi văzut țipenie de om, doar mlaștini unde berzele în căutare de broaște își înălțau silueta ascuțită printre stufărișuri. Acest traseu terestru te făcea să pierzi priveliștea feerică oferită de sosirea cu vaporul în golful ca un arc de cerc, încadrat de munții cu flancurile acoperite de păduri încă intacte și dominați la intrare de creasta
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]