4,389 matches
-
Perfect, mergem. Nu uita ordinul de percheziție. De la fereastra lui Dincă, maiorul reperă în linie ușor deviată, la o distanță de 20 sau 30 de metri, locuința Melaniei Lupu. Recunoscu perdeaua fină cu medalioane de dantelă apoi pentru câteva clipe, silueta bătrânei umblând la storuri. Jaluzelele coborâră. Cristescu privi un timp dungile subțiri de lumină care se distingeau în noapte ca un portativ și se întoarse spre Dincă. Individul aștepta flegmatic, pe canapea cu mâinile încrucișate la piept. ― Cum de n-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cu broboadă de dantelă le zâmbea din spatele evantaiului. CAPITOLUL II CIANURĂ PENTRU UN SURÎS Pe buzele Melaniei Lupu surâsul încremenise. Simțea în ceafa răsuflarea precipitată a lui Panaitescu. Bărbatul gâfâia cu gura căscată. Nu-și putea desprinde privirea încinsă de la silueta elegantă, înveșmîntată în negru. Grigore Popa duse mâinile la spate. Ar fi mângâiat cu degetele bătrâne grumazul alb pe care-l simțea cald, viu. ― Ești sigur? se interesă bătrânul. Tichia îi alunecase spre ceafa, descoperindu-i creștetul ca o ghiulea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Insomnia nu-i alterase chipul. Același ten proaspăt, ochii limpezi își păstraseră expresia deschisă, aproape naivă, părul alb, frizat natural, se pieptănase de la sine în bucle neglijente, împrumutîndu-i un aer de cochetărie firească. Capotul de lână, ieftin, cădea elegant pe silueta grațioasă. Valerica Scurtu o examină rece, cu colțurile gurii adunate. Nu trebuia să se uite în oglindă ca să știe cum arată. Diminețile, în special, erau monstruoase. Diminețile cu ochi urduroși, când somnul nu se desprinde de genele rare și țepene
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de subțiri, observă maiorul zâmbind. ― Foiță de țigară! Nu vă uitați că e casă veche. Dar luați loc, vă rog! Îi împinse un taburet mic de lemn cu trei picioare. Într-un colț, erau înghesuiți mai mulți saci de ghips. Siluete ciudate, obiecte sferoide și ovoidale, din care răsărea pe neașteptate câte un ciot lung și contorsionat, stăteau pe niște postamente rudimentare. Divanul, foarte scund, se afla sub fereastră. Afișe de la expozițiile sculptorului incendiau pereții în tonuri violente de roșu, verde
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
întrebam... ― Vai, pe mine mă așteptați? De ce nu mi-ați spus? Îmi pare extrem de rău. Bătrâna înaintă cu pași precipitați. Remarcă privirea lui Azimioară și-i întinse farfuria. ― Vă rog să serviți. Sânt proaspete. Locotenentul refuză încurcat. Pretextă ceva în legătură cu silueta. În fond, nu suporta prăjiturile preparate pe bază de untdelemn: gogoși, minciunele, checurile economice cu parfum de floarea-soarelui... Nevastă-sa gătea ca la carte, rețete sofisticate cu migdale și alune trase în ciocolată, cu glazuri sticloase și șerbeturi fine, în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Tocmai în acest context, sinuciderea lui Panaitescu rămâne fără explicație... ― Fără explicație? Melania Lupu îl privi cu ochi limpezi, de cristal. De ce? Maiorul se simți brusc obosit. Motanul se cățărase pe pervaz privind amiaza înaltă, străpunsă de un soare înghețat. Silueta neagră se detașa precis, semăna cu opturile cu mustăți și coadă bârligată din abecedarele vechi. ― Oricum, dezertarea lui Panaitescu reprezintă un act criminal, față de nevastă-sa, bineînțeles. Adăugă moale: Și dacă ceea ce mi-ați relatat corespunde realității... ― Credeți că v-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să zâmbească mult timp după ce maiorul și subalternul său nu se mai zăriră. * Cristescu se îndreptă spre cuier și începu să se îmbrace. Întâi fularul, apoi raglanul larg din stofă moale, pălăria cu boruri scurte, mănușile. Azimioară îi urmărea mișcările, silueta suplă menținută fără eforturi la un număr de kilograme cu care s-ar fi putut mândri orice adolescent. Locotenentul încercă un vag sentiment de neîndreptățire. Maiorul nu ținea nici un fel de regim, consuma pâine, dulciuri, bere, bea cafeaua cu zahăr
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Nu mai știu... Am uitat. Am uitat foarte multe lucruri..." Se lăsă moale pe divan. Cristescu apăsă a doua oară pe sonerie, continuând să privească statuia. Bănuia că locotenentul Ciobanu își pusese toată fantezia la încercare pentru a desluși în silueta ciudată un aruncător de disc. Ceea ce ținea în mână părea o pălărie, iar poziția nu sugera nimic. " Oricum, reflectă amintindu-și de obiectele ovoidale din atelierul sculptorului, e un progres. Seamănă cu ceva." ― Scuzați-mă că v-am lăsat să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cu olandezul, Cristescu era tentat s-o privească mai atent și din alt unghi. O femeie capabilă încă să intereseze... În tinerețe fusese probabil mai puțin faimoasă decât ai fi fost tentat să crezi acum. Fără îndoială, avusese totdeauna o siluetă admirabilă și trăsături regulate, dar vârsta poleise totul cu o tentă de distincție. Câștiga enorm prin faptul că nu încerca să pară mai tânără nici măcar cu o săptămână. Cristescu simulă surpriza în fața serviciului de ceai și a platoului cu fursecuri
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
oftă maiorul, aveți vreo veste de la Valerica Scurtu? ― Din nefericire nu. Sîntem atât de îngrijorați! Tocmai voiam să vă întreb... " Un curaj uluitor. Ai putea crede totul despre ea în afară de ceea ce presupune în general o crimă: josnicie, îndrăzneală, cruzime." Cântări silueta fină, așezată în fotoliu. Întâlnită în alte condiții, putea trece drept soția distinsă și bine educată a unui mare profesionist ori a unui diplomat, o femeie care cântă la pian Mozart și Schumann și pictează acuarele delicate. Râse încetișor. " În
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o femeie în vârstă. ― Doamna Dogaru îl caută pe Vâlcu. Cristescu cercetă chipul bătrânei. Încerca să-și ascundă neliniștea. Pleoapele îi zvâcneau nervos, degetele frământau mânerul poșetei. ― Vă rog să mă urmați. CAPITOLUL XVI ERRARE HUMANUM EST Melania Lupu urmări silueta maiorului până când acesta dispăru la capătul străzii apoi trase obloanele. Verifică încă o dată ușa de la intrare și se întoarse în hol. Își surprinse chipul în oglinda mică cu pompoane de mătase, agățată lângă scrin. Un cap micuț, cu bucle grațios
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
jucăm pe aceeași mână, șuieră Vâlcu, mai avem o șansă. Gîndește-te bine! Bătrâna îi aruncă o privire ștearsă. Ușa se deschise și expresia i se schimbă brusc. Redeveni amabilă, senină și zâmbitoare. Maiorul Cristescu salută distrat. În spatele lui se zărea silueta masivă a locotenentului Azimioară. ― Ce plăcere! ciripi Melania Lupu... Tocmai îl întrebam pe domnul Vâlcu dacă nu dorește o dulceață. Verișoara mea trebuie să sosească din moment în moment... Unul din principiile ci este ca oaspeții să fie primiți așa cum
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
zi, ceea ce sigur e un semn de instabilitate psihică. O iubesc și vreau să-i fie bine, nu să ajungă la chimioterapie. Lauren Își deschise micul celular argintiu și o sună pe Tinsley, care spuse că vine În zece minute. Silueta În bikini ne făcu apoi cu mâna de pe terasă și dispăru. —Întotdeauna Închiriază casa aia de Ziua Muncii. O să-ți placă de ea, mi-a spus Lauren. Dar tu ce faci aici, În Careyes, de fapt? —Sunt În... luna de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
nu era chiar genul de petrecere tipică pentru fete (slavă Domnului). Ferestrele de sticlă care Încojurau apartamentul, prin care se vedeau licărind luminile roșii și portocalii ale semafoarelor de jos, constituiau un fundal strălucitor pentru scena petrecerii. Ici-colo puteam ghici siluete de bărbați care țineau fete pe după talie, grupulețe cocoțate pe canapelele micuțe care fuseseră aduse pentru acea ocazie și perechi tolănite pe taburete imense din blană, care fuseseră Împrăștiate pe acolo. Pe sub perii Înfloriți, ale căror flori erau atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cu lumea În interes de afaceri? Alixe nu așteptă un răspuns. Se duse Întins pe urmele ei. —Fetelor! Este aici! zise Salome, pe neașteptate. Dădu din cap discret către un separeu din cealaltă parte a Încăperii În care se vedeau siluetele lui Sophia D’Arlan și Giles. Stau de... vorbă. Părea iritată. Este revoltător. A flirta pe marginea unui mormânt este de neiertat. —Sophia are paiete pe șifonul ăla? Întrebă Marci cu un ușor dispreț. Își Întinse gâtul să-i vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
deloc panicat, chiar și după acel fiasco pe care el Îl numea „Nina-gate“. —Nu-i așa că pânza este minunată, zise el, privind lung, cu o expresie visătoare, la rochia lui Lauren, ca și cum ar fi fost un tablou. Liniile care conturează silueta sunt exact În stilul lui John Singer Sargent 1. Pânza avea o formă cu disperare romantică. Cu un corsaj strâns pe bust, care se Îngusta Într-o talie micuță și plutea apoi Într-o fustă de vis, era o rochie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
oripilați de ce i se întâmplase. Tom ieșise din rândul celor aleși, iar prăbușirea lui părea să le clatine încrederea în ei înșiși, deschizând o perspectivă nouă, mai pesimistă, asupra propriului viitor. Nu ajuta nici faptul că Tom se îngrășase, că silueta lui dolofană tindea acum spre o rotunjime jenantă, dar încă și mai neplăcut era faptul că părea să nu mai aibă planuri, că nu vorbea niciodată despre cum avea să îndrepte răul pe care și-l făcuse singur și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
trebui să le facă singură. Și Bette le-a făcut. Cu toată disciplina și abnegația unei surori întru Christos, a reușit să scape, cu ajutorul regimurilor alimentare, de aproape a cincea parte din greutate în primul an de căsătorie, scăzând de la silueta bufleie de 70 de kilograme la una suplă, de 57. Harry era impresionat de lupta Galateei sale, care dădea dovadă de atâta voință, și, în timp ce Bette înflorea sub îngrijirea și supravegherea atentă a soțului său, admirația fiecăruia pentru celălalt evolua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de imagini și le-a ridicat în dreptul ferestrei ca să le vadă rapid - neașteptându-se la nimic, pregătit pentru o dezamăgire - și a înțeles că ceea ce vedea era opera unui mare artist. Smith avea de toate. Îndrăzneală, culoare, energie și lumină. Siluete care se învârteau printre tușe de culoare sălbatice, tăioase, vibrând de un vuiet trepidant de emoție, un strigăt uman atât de profund, de adevărat, de pătimaș, încât părea să exprime în același timp și bucuria, și disperarea. Pânzele nu semănau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
plin clipa, un acum veșnic prezent, veșnic extins. Am bănuit că trebuie să aibă în jur de treizeci de ani, dar ținuta îi era ușoară și nepretențioasă ca a unei fete și mi s-a părut tonifiant faptul că o siluetă atât de minunată de femeie se poate arăta în public îmbrăcată într-o salopetă și o cămașă cadrilată de flanel. Era un semn de încredere în sine, așa mi s-a părut, o indiferență față de părerile altora pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
barbă rară. Se poartă la fel de afectuos cu el ca și cu copiii. Poate e și una, și alta. — Cum adică? — Și însărcinată, și pictoriță. O pictoriță gravidă, în salopeta ei cu funcție dublă. Pe de altă parte, uită-te la silueta ei zveltă. Mă uit în zona burții, dar nu detectez nici o umflătură. — De-aia poartă salopeta. E destul de largă ca s-o ascundă. În vreme ce Tom și cu mine continuam să facem speculații pe marginea salopetei, autobuzul galben a tras în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
duceau picioarele, izbindu-se de pietoni, clătinându-se, căzând, adunându-se de pe jos, dar fără să se oprească până nu a ajuns la colțul următor și taxiul a dispărut din raza lui vizuală. Rufus a văzut totul de la distanță, urmărind silueta tulbure a lui Harry în timp ce lacrimile i se scurgeau pe chip. În clipa în care Harry se oprea la colț, Nancy Mazzucchelli dădea același colț și se apropia de fostul ei șef, uluită să îl vadă într-o stare atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ar fi oprit din mersul ei. Se auziră chiote și chicotit, plastroanele bărbaților străluceau în întuneric, iar copiii se încurcau în picioarele oamenilor mari. Anica își ascunse capul în poala mamei ei. Generalul tuși. Alexandru căuta să distingă prin beznă silueta Iuliei, cu talia mică strânsă bine în corset. Hristea Livezeanu era plictisit și-l durea capul. Dan Crețu se simți luat de mână de mânuța lui Nicu. Imediat apoi mersul lumii se reluă, lumina se aprinse din nou, învăluindu-i
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
totuși din om? Am uneori impresia că omul se pregătește să predea ștafeta altei specii. S-ar putea să aflăm mai târziu că omul nu este decât un semipreparat. După ce ne-am dat jos din copaci, ne-am cam pierdut silueta. Nu ni s-au vindecat încă toate cucuiele de la căzătura din copaci. Ne-am dat jos din copaci pentru că ne frigeau stelele. Nu toate labele s-au putut transforma în aripi. Se adaptează ușor la mediu animalele evoluate și oamenii
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
să-i perfecționezi defectele. Este imposibil ca din investițiile generozității să nu răsară nimic. Speranțele încolțesc uneori din stări mizere. Precum ciupercile din bălegar. Oamenii mari își îmbrâncesc epoca din tandrețe. De mii de ani, oamenii se preocupă îndeosebi de silueta cuvântului imposibil. Dreptatea înseamnă punerea adevărului în brazdă. Chiar și cel care a însăilat o singură stofă vrea să schimbe ceva în lume. Sublimul nu poate fi decât bisectoarea dintre mare și cer. Vreau să plutesc pe un poem tras
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]