4,486 matches
-
se mai deschide așa ca o fereastră lângă tine și te uiți pe ea și vezi ce alții nu vede, cum văd eu de trei zile de când vine ecoul ăsta și ce pot să spun, dacă ceea ce văd e doar simțire și ceea ce simt e doar muțenia apei din Baltă, când zace stătută în Ghiolul Negru ăla de la Lintițaru, mută și sleită, pândind mută și adâncă pașii sorbului de vine s-o răzînvolbe. Pe mal Pe țărmul ucrainean al Dunării, turla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la meteforele mele tehnice, cu ochii sticlind că de o convingere sacrè, Sfântă Fecioarè mè cheamè! De unde știi? îl întreb, Asta se simte, Matei! E mai greu de explicat, dar un lucru e sigur! În cazul credinței, trebuie sè primeze simțirea și nimic altceva! Are dreptate Ilarie! Nu-l contrazic și, totuși, nu-i, oare, credința un fel de somnambulism al rațiunii de care se servește sufletul, tèinuind fațè de noi înșine planul de întoarcere la patria pierdutè de dinaintea nașterii noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
și a stîncelor cărunte, Visul selbelor bătrâne de pe umerii de deal, El deșteaptă-n sânul nostru dorul țării cei străbune, El revoacă-n dulci icoane a istoriei minune, Vremea lui Ștefan cel mare, zimbrul sombru și regal. ...................................... Iară noi? noi, epigonii?... Simțiri reci, harfe sdrobite, Mici de zile, mari de patimi, inimi bătrâne, urâte, Măști rîzînde, puse bine pe-un caracter inimic; Dumnezeul nostru: umbră, patria noastră: o frază; În noi totul e spoială, totu-i lustru fără bază; Voi credeați în
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
roze semănat. Sufletul vostru: un înger, inima voastră: o liră, Ce la vântul cald ce-o mișcă, cântări molcome respiră; Ochiul vostru vedea-n lume de icoane un palat. Noi? Privirea scrutătoare ce nimica nu visează, Ce tablourile minte, ce simțirea simulează, Privim reci la lumea asta - vă numim vizionari. {EminescuOpI 36} O convenție e totul; ce-i azi drept, mîne-i minciună; Ați luptat luptă deșartă, ați vânat țintă nebună, Ați visat zile de aur pe-astă lume de amar. " Moartea
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
-n lume numai mâțe - tot poet aș fi? Tot una: Mieunând în ode nalte, tragic miorlăind - un Garrick, Ziua tologit în soare, pândind cozile de șoaric, Noaptea-n pod, cerdac și streșini heinizînd duios la lună. Filosof de-aș fi - simțirea-mi ar fi vecinic la aman! În prelegeri populare idealele le apăr Și junimei generoase, domnișoarelor ce scapăr, Le arăt că lumea vis e - un vis sarbăd - de motan. Sau ca popă colo-n templul, închinat ființei, care După chip
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
mișcă dulce a ei buze mici, subțiri; Iar pe patu-i și la capu-i presurați-s trandafiri. Iar voinicul s-apropie și cu mâna sa el rumpe Pânza cea acoperită de un colb de pietre scumpe; A frumseții haruri goale ce simțirile-i adapă, Încăperile gândirii mai nu pot să le încapă. El în brațe prinde fata, peste față i se-nclină, Pune gura lui fierbinte pe-a ei buze ce suspină, Și inelul scump i-l scoate de pe degetul cel mic
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de toată lumea prin anii mei să trec, Pîn-ce-oiu simți că ochiu-mi de lacrime e sec, Că-n orice om din lume un dușman mi se naște, C-ajung pe mine însumi a nu mă mai cunoaște, Că chinul și durerea simțirea-mi a-mpietrit-o, Că pot să-mi blestem mama, pe care am iubit-o - Când ura cea mai crudă mi s-a părea amor... Poate-oiu uita durerea-mi și voiu putea să mor. Străin și făr-de lege de voiu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Să cer un semn, iubito, spre-a nu te mai uita? Te-aș cere doar-pe tine, dar nu mai ești a ta; Nu floarea vestejită din părul tău bălaiu, Căci singura mea rugă-i uitării să mă dai. La ce simțirea crudă a stinsului noroc Să nu se sting-asemeni, ci-n veci să stea pe loc? Tot alte unde-i sună aceluiași pîrău: La ce statornicia părerilor de rău, Când prin această lume să trecem ne e scris Ca visul unei
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
știai problema astei vieți cu care lupt, Ai vedea că am cuvinte pana chiar să o fi rupt, Căci întreb, la ce-am începe să-ncercăm în luptă dreaptă A turna în formă nouă limba veche și-nțeleaptă? Acea tainică simțire, care doarme-n a ta harfă În cuplete de teatru s-o desfaci ca pe o marfă, Când cu sete cauți forma ce să poată să le-ncapă, Să le scrii cum cere lumea, vr-o istorie pe apă? Însă tu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de un roiu de pierde-vară, Cum zâmbește tuturora cu gândirea ei ușoară? S-auzi zornetul de pinteni și foșnirile de rochii, Pe când ei sucesc musteața, iară ele fac cu ochii? Când încheie cu-o privire amoroasele-nțelegeri, Cu ridicula-ți simțire tu la poarta ei să degeri? Pătimaș și îndărătnic s-o iubești ca un copil Când ea-i rece și cu toane ca și luna lui April? Încleștând a tale brațe toată mintea să ți-o pierzi? De la creștet la
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
că-i convin tuspatru craii cărților de joc Și-n cămara inimioarei i-aranjează la un loc... Și când dama cochetează cu privirile-i galante, Împărțind ale ei vorbe între-un craiu bătrân și-un fante, Nu-i minune ca simțirea-i să se poată înșela, Să confunde-un craiu de pică cu un craiu de mahala... Căci cu dorul tău demonic va vorbi călugărește, Pe când craiul cel de pică de s-arată, pieptu-i crește, {EminescuOpI 163} {EminescuOpI 164} Ochiul înghețat
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
piatră (la o eventuală apocalipsă, hârtia va dispărea, piatra va dăinui), alegând sacrificiul; răstignirea pe cruce, asemeni lui Iisus, să plece la ceruri, să stea de-a dreapta poeziei-mamă, apoi, să se întoarcă, să se facă frați de cruce, sub aceeași simțire, Iubirea: I-am văzut acolo, în stradă, făcând o nouă revoluție; nu formau o singură grupare, erau împărțiți pe suflete. Dar toți erau pentru același scop: cuvintele! Se părea că nu au glas, într-o liniște profundă vorbeau prin semne
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
le crescuseră aripi de înger, în loc de pancarte, aveau agățate pietre- cuvinte de gât, ca niște mărgele; se pregăteau să plece la ceruri la dreapta mamei-poezii pentru ca apoi, să reînvie prin cuvinte rostite, să fie frați de cruce, într-o singură simțire: a iubirii! (Poeții. O nouă revoluție) Vă las pe voi, iubiții mei cititori, să pătrundeți cu ochii minții în aceste Reflecții și să-i aflați tainele...Cu toată prețuirea, Vasilica Ilie Gânduri, stări Scrisoare simplă Cred că o să rămâi un
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
brațe le crescuseră aripi de înger, în loc de pancarte, aveau agățate pietre- cuvinte de gât, ca niște mărgele; se pregăteau să plece la ceruri la dreapta mamei-poezii pentru ca apoi, să reînvie prin cuvinte rostite, să fie frați de cruce, întro singură simțire: a iubirii! Atitudine Voi știți ce culoare mai are iubirea, ce se mai poartă în ziua de astăzi, dacă se fac licitații sau se dă totul pe gratis? M-am gândit, într-o criză de personalitate, într-o pauză de
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
fusese dat prea puțin să-l cunoască. Mitică strigă arată-te odată! Pelerina se întoarse încet, un încet dilatat, divizat în trepte de încet. Trecuse un ceas? Un război? Gluga căzu brusc și dezveli chipul: Mama!? îngăimă și căzu fără simțire... Se trezi în pat. Și pe astea trebuie să le iau și ridicându-se anevoie le îngrămădi pe toate într-o boccea. Cam mare, își zise și, fără să aleagă, aruncă peste gard, între garajele vecinilor, ciozvârte de alergări prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
am adus ca să-l văd pe Mitică, la el mă duc, am să plec, vă las, eu sunt în trecere, dar nu mai, nu mai pot ... și leșină. Magiștrii au înțeles că al ei fusese strigătul și o aduseră în simțiri fixând-o pe babornița nărăvașă între scaunele lor, obligând-o să-și ațintească trecutul pentru ultima dată. Forme diferențiale: am văzut că spațiul funcționalelor liniare pe Kn este izomorf cu Kn acum însă va trebui să facem distincție netă între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să simt pâlpâirea vieții roșii din venele sale. Dar nu am simțit decât mâna Anei pe umărul meu, încercând să mă încurajeze fără cuvinte. Nu i-am văzut pe ceilalți colegi ai mei care de acum își reveneau cu toții în simțiri și se apropiau de cadavrul în jurul căruia deja stăteau câțiva îngenuncheați, zdruncinând bucata de carne, parcă încercând s-o trezească dintr-un somn adânc. Mi-am revenit repede din șoc și am recâștigat controlul asupra mea, sângele rece curgându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
unde ne oprim. Avem ocazia de a asista la rugăciunea lor de la ora 14. Toate se adună în cor, după ce se înclină în fața sf. Sacrament din altar și începe rugăciunea, cântată cu calm și pietate. Imi curge în gânduri și simțire ritmul lent și plăcut al muzicii, și deși mă înalță către ceruri, din când în când trupul mă coboară spre odihnă și somn; dar nu mă las dominat de efectele oboselii. După rugăciune, vizitez magazinul lor, alăturat bisericii, unde au
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
otrăvuri, așa cum păreau să o dovedească vărsăturile și deshidratarea ulterioare, stomacul fiind ca și uscat; crampele care atingeau tendoanele articulațiilor și talpa picioarelor stârneau suferințe atât de vii, încît bolnavul părea a fi pe moarte; ochii își pierdeau treptat puterea simțirii, iar unghiile de la mâini și de la picioare se înnegreau și se încovoiau"16. Dacă cele mai vechi informații de proveniență europeană referitoare la holera asiatică au în vedere tabloul epidemiologic întîlnit pe coasta apuseană a Indiei, aceasta se datorește faptului
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
grăbi! poteca ta, prelinsă în mireasmă de stei, tot urcă și încă mai urcă. din tine se rup și se-nnoadă în urmă năpârlite dureri, șpanuri de vis, neînțelegeri, vinovății încrustate în arabesc de tandrețe, așa-zis moloz în care simțirea se-ncurcă. vechi limpezimi înghețate conservă sub stratul lor transparent urmele noastre tivite cu sânge curat, cu cristale de lacrimi nătânge e un loc atâta de cast, neatins de rugină, că-n el privim prin ochii de acum ca și cum, desprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
o duc și acum. $2 1. Deci, dacă este vreo îndemnare în Hristos, dacă este vreo mîngîiere în dragoste, dacă este vreo legătură a Duhului, dacă este vreo milostivire și vreo îndurare, 2. făceți-mi bucuria deplină și aveți o simțire, o dragoste, un suflet și un gînd. 3. Nu faceți nimic din duh de ceartă sau din slavă deșartă; ci în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuși. 4. Fiecare din voi să se uite nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85090_a_85877]
-
și bucurați-vă împreună cu mine. 19. Nădăjduiesc, în Domnul Isus, să vă trimit în curînd pe Timotei, ca să fiu și eu cu inima bună cînd o să am știri despre voi. 20. Căci n-am pe nimeni, care să-mi împărtășească simțirile ca el, și să se îngrijească într-adevăr de starea voastră. 21. Ce-i drept, toți umblă după foloasele lor, și nu după ale lui Isus Hristos. 22. Știți rîvna lui încercată cum, ca un copil cu tatăl lui, a lucrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85090_a_85877]
-
pot uita tremurul mâinilor... „Mâna este cea mai fidelă oglindă a sufletului și a trupului. Puteri nebănuite zac ascunse În noi, iar mâna cu forma și cu toate semnele ei, este aparatul desăvârșit de recepție și emisie a gândului și simțirii omenești.” Oh! Mâinile, mâinile care oferă binecuvântarea și transmit iubirea. „Mâna ne ajută să scriem. Mâna ne ajută să ne exprimăm prin gesturi gândurile. Mâna ne ajută să creăm arta. Mâna ne ajută să ne conectăm la ceilalți. Mâna este
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ai cuvântului scris, activitate rodnică și cât mai multe apariții ale revistei “Tecuciul literar-artistic”. Mult succes! Valentina Becart Un drum la Iași (joi, 6 septembrie 2012 - scurt itinerar) Zi de toamnă. Soarele Învăluie cu privirile-i tandre și calde Întreaga simțire. Am luat-o la pas, agale... Plutea În aer melancolia unui timp pe ducă. Ajungând la “Râpa galbenă” și urcând treptele abrupte, am hotărât să fac un popas pe strada ce duce spre anticariat. Miros de cărți vechi, nostalgie... Biete
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
un braț, are tăieturi pe față și își pierde memoria. Accidentul are loc noaptea, iar el, ca un om precaut, și-a golit dinainte buzunarele și și-a pus documentele în geanta-diplomat care, firește, se pierde. Când își revine în simțiri, este un om fără identitate, care nu mai are decât propriul chip, iar acesta este identic cu al inspectorului nazist. Scotocește prin buzunare în căutarea unui răspuns, dar nu găsește nimic care i-ar putea fi de folos - numai niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]