5,099 matches
-
construcția a băga de seamă "a observa", în care agentul uman suferă mai curînd experiența pasivă a unui stimul extern, și a băga în seamă "a da atenție", în care componenta intențională e mult mai puternică. Probabil că la transformarea sintactică și semantică a locuțiunii a băga în seamă într-o construcție cu pronume reflexiv (mai curînd de tipul "reflexivului dinamic", cu sens intensiv, participativ) au contribuit și unele verbe cu sens apropiat: a se afirma, a se remarca, a se
A se băga în seamă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11771_a_13096]
-
textul tipărit, prin intermediul literaturii tinerilor: "eu nu pot să mă bag în seamă prea tare cu Romică, e fraierul de taică-miu acolo" (Adrian Schiop, pe bune / pe invers, Polirom, 2004, p. 192). Exemplul citat atestă o variantă de utilizare sintactică a expresiei, cu complement prepozițional: a se băga în seamă cu cineva ("a-și da importanță, a-și impune prezența față de cineva / într-o relație cu cineva"). Sînt frecvente și exemplele de acest tip: "să încerci să faci rost de
A se băga în seamă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11771_a_13096]
-
mai poți face filmulețe" (eva.ro); Plus că prețurile sînt mai mari ca în oraș" (România liberă, 782, 1992, 6). În gramaticile noastre, propozițiile introduse prin plus că sînt considerate "subordonate cumulative"; idee discutabilă, dat fiindcă locuțiunea are un comportament sintactic mai curînd asemănător cu cel al conjuncției coordonatoare numai că (deosebirea dintre cele două constînd doar în faptul că prima este copulativă, iar cealaltă adversativă). Plus că nu poate apărea, în mod normal, în stilul standard; un caracter popular-familiar chiar
Plus că... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11747_a_13072]
-
Ca și altor englezisme recente, cuvîntului i s-a creat cu ușurință un plural regulat; de altfel, adaptarea sa morfologică e dublată de o adaptare fonetică. Mai nouă și chiar supărătoare mi se pare însă folosirea cuvîntului într-o construcție sintactică anormală pentru română, în care se manifestă renunțarea la flexiune și copierea parțială a unui tipar de simplă juxtapunere: "polițistul fan Schwarzenegger" (România liberă = RL 2147, 1997, 20). în citatul dintr-un interviu recent (presupus a reflecta limba vorbită) "frate
"Fane" și "fănițe" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16717_a_18042]
-
lexicale purtate în jurul neologismelor au pus în umbră, în genere, opțiunile sintactico-stilistice ale limbii române literare. Cultivatorii limbii n-au dat multă importanță sintaxei, în domeniul căreia întîlnim puține normări explicite (recomandarea unor construcții, interzicerea altora). În evitarea unor îmbinări sintactice par să acționeze mai mult simțul individual al limbii și principiul eufoniei decît presiunea unor prescripții. Un caz semnificativ, care ne poate permite să verificăm tradițiile normative și eventualele lor efecte actuale, este cel al succesiunii mai multor substantive în
Lanțul de genitive by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14227_a_15552]
-
de iuțire mai rapidă a luptei anticorupție" (Academia Cațavencu 20, 1999, 8). Succesiunea a două genitive e frecventă și normală; apariția a mai mult de trei e însă foarte rară. Secvența de patru substantive în genitiv se poate datora integrării sintactice a unui titlu care conținea deja două genitive: "amînarea adoptării Legii accelerării privatizării" (România liberă 1431, 1994, 3). În determinarea gradelor de acceptare a construcțiilor intră factorii evocați în recomandările lui T. Cipariu sau ale Mioarei Avram: dificultatea de a
Lanțul de genitive by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14227_a_15552]
-
întâmpinat cu nedumerire și cu un concert de proteste stilul lui Cantemir: stil "bizar", "obscur", "nefiresc", "neromânesc" ș.a.m.d. 2) Ceea ce a șocat pe comentatori a fost îndeosebi neobișnuita sintaxă a lui Cantemir și mai ales inversiunile și dislocările sintactice. Chiar dacă au existat și aprecieri mai favorabile (Perpessicius, Șerban Cioculescu), autorii acestora nu le-au putut argumenta. De ce scrie Cantemir, de exemplu, "Să nu te mai pentru alții vechi și minunați împărați întreb" în loc de "Să nu te mai întreb pentru
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
și astăzi nodul gordian neretezat al istoriei noastre literare" 3). Enigma a fost rezolvată de Dragoș Moldovanu în studiul deja menționat, Influențe ale manierismului greco-latin în sintaxa lui Dimitrie Cantemir: hiberbatul (1969): d-sa dovedea cu argumente peremptorii că dislocările sintactice care confereau mai mult decât orice un caracter "bizar", "ininteligibil" etc. sintaxei lui Cantemir erau rezultatul aplicării conștiente, intenționate a unei figuri de stil, folosite încă în literatura greacă și latină (în special în perioada decadentă, "manieristă", a acestora) numită
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
epoca lui Cantemir, de unde a putut să o cunoască și principele: virtuozitatea extraordinară cu care a folosit-o s-a datorat, firește, talentului său. De altfel, profesorul lui Cantemir, Ieremia Cacavela, era în primul rând profesor de retorică. Hiperbatul (dislocarea sintactică) reprezintă separarea elementelor unui grup sintactic prin intercalarea unuia sau mai multor cuvinte care fac parte dintr-un alt grup sintactic (2002, p. 38, 39, 97). De exemplu: "moartea întru ale sale te va legături strânge" (Divanul, ediția Cândea, 1969
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
să o cunoască și principele: virtuozitatea extraordinară cu care a folosit-o s-a datorat, firește, talentului său. De altfel, profesorul lui Cantemir, Ieremia Cacavela, era în primul rând profesor de retorică. Hiperbatul (dislocarea sintactică) reprezintă separarea elementelor unui grup sintactic prin intercalarea unuia sau mai multor cuvinte care fac parte dintr-un alt grup sintactic (2002, p. 38, 39, 97). De exemplu: "moartea întru ale sale te va legături strânge" (Divanul, ediția Cândea, 1969, p. 261). Funcția stilistică fundamentală a
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
firește, talentului său. De altfel, profesorul lui Cantemir, Ieremia Cacavela, era în primul rând profesor de retorică. Hiperbatul (dislocarea sintactică) reprezintă separarea elementelor unui grup sintactic prin intercalarea unuia sau mai multor cuvinte care fac parte dintr-un alt grup sintactic (2002, p. 38, 39, 97). De exemplu: "moartea întru ale sale te va legături strânge" (Divanul, ediția Cândea, 1969, p. 261). Funcția stilistică fundamentală a hiperbatului este reliefarea, iar funcția sa "particulară", care marchează diferența de alte procedee ale reliefării
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
de exemplu, dintre auxiliar și auxiliat), unul dintre hiperbatele cele mai surprinzătoare și mai "artificiale", foarte des folosit de Cantemir, de exemplu: "nu ai istoriile citit" (Divanul, 37). Dragoș Moldovanu subliniază că nu trebuie să confundăm topica și sintaxa. Figurile sintactice sunt de fapt figuri ale topicii, abateri de la ordinea obișnuită a cuvintelor. Inversiunile și dislocările (hiperbatele) din scrisul lui Cantemir nu afectează conexiunile sintactice, regulile gramaticii; dimpotrivă, tocmai respectarea strictă a conexiunilor gramaticale (în speță sintactice), în condițiile unor fraze
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
istoriile citit" (Divanul, 37). Dragoș Moldovanu subliniază că nu trebuie să confundăm topica și sintaxa. Figurile sintactice sunt de fapt figuri ale topicii, abateri de la ordinea obișnuită a cuvintelor. Inversiunile și dislocările (hiperbatele) din scrisul lui Cantemir nu afectează conexiunile sintactice, regulile gramaticii; dimpotrivă, tocmai respectarea strictă a conexiunilor gramaticale (în speță sintactice), în condițiile unor fraze extrem de complicate, dezvăluie măiestria lui Cantemir: Condiția esențială a stilului... cultivat de Cantemir, este tocmai întărirea nexurilor sintactice care să permită enorma ramificare a
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
topica și sintaxa. Figurile sintactice sunt de fapt figuri ale topicii, abateri de la ordinea obișnuită a cuvintelor. Inversiunile și dislocările (hiperbatele) din scrisul lui Cantemir nu afectează conexiunile sintactice, regulile gramaticii; dimpotrivă, tocmai respectarea strictă a conexiunilor gramaticale (în speță sintactice), în condițiile unor fraze extrem de complicate, dezvăluie măiestria lui Cantemir: Condiția esențială a stilului... cultivat de Cantemir, este tocmai întărirea nexurilor sintactice care să permită enorma ramificare a ideilor fără a împiedica înțelegerea lor" (2002, p. 76). Acest stil încetinește
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
scrisul lui Cantemir nu afectează conexiunile sintactice, regulile gramaticii; dimpotrivă, tocmai respectarea strictă a conexiunilor gramaticale (în speță sintactice), în condițiile unor fraze extrem de complicate, dezvăluie măiestria lui Cantemir: Condiția esențială a stilului... cultivat de Cantemir, este tocmai întărirea nexurilor sintactice care să permită enorma ramificare a ideilor fără a împiedica înțelegerea lor" (2002, p. 76). Acest stil încetinește numai ritmul perceperii ideilor sau poate să ducă la dificultatea - uneori extremă - de a descifra fraza. Aici apare o întrebare crucială în legătură cu
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
documente de cancelarie, acestea și-au pierdut valoarea expresivă. A apărut atunci o criză a stilului pe care un scriitor ca D. Cantemir nu putea să o rezolve decât recurgând la noi procedee stilistice, la o "suprareliefare", de ordin semnatic, sintactic sau muzical. Adoptarea prozei poetice, ritmate și rimate, a rezolvat provizoriu problema. Ulterior însă, Cantemir a trebuit să recurgă la aglomerarea figurilor, de exemplu la suprapunerea într-o singură frază a mai multor figuri. Dragoș Moldovanu dă exemplul unei perioade
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
știința de a te desprinde de tine însuți, de a lăsa pradă comerțului libidinal “doar” un trup degajat de imixtiunea sufletului care, el, în acest timp aflat în altă parte, se odihnește” (pag. 291). Chiar încercând să trec peste pleonasmul sintactic și bucurându-mă pentru reușita lui Adrian Mihalache în a performa pe propria piele separarea sufletului de trup - operație ce, zic eu, necesită un înalt grad de autocunoaștere - nu pot să justific ușurința (gender - free) cu care este abordată o
Pe filiera pornografică by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/13567_a_14892]
-
de înțeles, percepție și cunoaștere, senzație și deducție. Jumătate de secol mai tîrziu, Joyce va duce autonomia imaginii la extremele ei. Săpun albastru, din plin. Noutatea e faptul că săpunul albastru capătă nu doar autonomie vizuală, ci devine și nod sintactic. Pentru prima dată în istoria literaturii săpunul va face ceva pe cont propriu. Traducere din limba engleză și adaptare de Cătălin Constantin 1 Trad. Alice Voinescu: Heinrich von Kleist, Logodna din Santo-Domingo, Ed. Univers, București, 1989. 2 Trad. Gellu Naum
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
un smoc de păr roșiatic. Parodia de atitudine e clară. Prin mimarea codurilor fidelității față de cuvântul sacru, ăia devin credibili, iar limbajul - autonom. (Într-un singur caz această autonomie duce la eșec, în capitolul intitulat Candelăreasa. Prea sedusă de libertățile sintactice periferice și de sonurile melodice ale dezacordurilor, aceasta ajunge să uite, de la o frază la alta, că, în chiar începutul confesiunii sale, amintise despre o perioadă, scurtă, dar temeinică, de studenție la Litere.) Motorul întregului roman nu e, prin urmare
Arta programării textuale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7122_a_8447]
-
aruncă fulgurații. Nu pune trepte, ci trage trasoare. E de prisos să aștepți de la el un discurs care să urce treaptă cu treaptă, spre o coerență sudată. N-are stofă de narator dispus a lega fraze după rigori de înlănțuire sintactică, elocvența livrescă repugnîndu-i din instinct. Logicienii nu au fluență retorică și nici ureche melodică, dar ce-l salvează pe Wittgenstein e instinctul concentrării, acea concizie terifiantă care îl scutește de impresia inestetică a unei limbi folosite fără simț acustic. Așa
Spiritul anancastic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5557_a_6882]
-
fericire, nu este cazul celor trei compoziții lirice, figurînd în juxtă în volumul Poeții melancoliei. Cît de nepotrivit ar fi sunat Dall'avventura di essere onesto pentru "Din aventura de a fi cinstit", primul vers din "întoarcere", deși semantic și sintactic ar fi hipercorect, față de versiunea aleasă de tălmăcitorii italieni Dall'aventura di chi resta onesto (prin retroversiune ar fi "din aventura celui ce rămîne cinstit"). Exemplele s-ar putea înmulți, la nivel lexical și morfo-sintactic. Antologia Poeții melancoliei este o
Poeți români în antologii italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/15096_a_16421]
-
Important nu este cît de des sînt scrise acum sudat grupurile de cuvinte - precum crecă, din exemplele de săptămîna trecută - pentru că respectiva grafie se poate datora neglijenței, amuzamentului sau teribilismului -, ci în ce măsură formele respective pot reprezenta, din punct de vedere sintactic și semantic, elipse lexicalizate. Formele verbale construite cu conjuncția să ca element introductiv al unei completive sau subiective (poa' să, tre' să) au mai puțin autonomie decît combinațiile cu că: las'că devine o marcă discursivă, un conector pragmatic, în
Tre', trebe și trebu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15027_a_16352]
-
toate chipurile legiuite de obiceiul pământului întru a se folosi de prilejuri, el izbutise a-și preface slujba în chiverniseală și, slavă Domnului! după câțiva ani, își făcuse o stare ca oamenii". Deși ar trebui să existe o parțială echivalență sintactică și o apropiere semantică între construcția cu de și cea cu genitivul, omul trebii (șmecher, descurcăreț) pare să fi fost foarte diferit de omul de treabă. Cele două structuri și-au polarizat la un moment dat sensurile; formula omul trebii
Om al trebii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6033_a_7358]
-
la majoritatea trăsăturilor pur fonetice, inevitabil instabile și pentru care în fond alfabetul comun nu dispune de semne adecvate; admiratorii săi reproduc (pe Internet) aceleași texte notînd cît mai multe particularități fonetice, dar împotmolindu-se în unele cuvinte sau structuri sintactice regionale. Textul rostit (cîntat, de fapt; exemplele care urmează provin din albumele Amintiri din copilărie ale lui Pavel Stratan), cuprinde aproape toate particularitățile fonetice moldovenești (unele variind de la zonă la zonă): pronunțarea dură a unor consoane, după care i se
Pătărănii... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11818_a_13143]
-
o știre care a sosit chiar acum pe Agenția France-Presse" (N24, 6.03.2008) "erați o prezență foarte frecventă pe mai puținele televiziuni de la acea vreme" (N24, 10.03.2008). Formula pe surse nu pare să abrevieze singura combinație acceptabilă sintactic - bazat pe surse; mai curînd, creează o periculoasă asemănare cu expresia pe vorbe. Multe exemple din internet dovedesc iritarea pe care o trezește formula vagă, înșelătoare și nefirească: "De câte ori aud la televizor expresia Ťpe surseť, îmi vine să mă urc
"Pe surse" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8473_a_9798]