4,332 matches
-
în "țările" de margine ale Transilvaniei, din Banat și până în Maramureș, existau 1500-1800 sate-ele aveau un habitat aproape omogen românesc. În zona centrală și de câmpie a provinciei erau 500-800 sate, între care erau incluse și colectivitățile alogene, pecenegi și slavi târzii, asimilate ulterior din cauza numărului lor redus. Așadar, în secolele XIII-XIV, erau între 3000-4000 de sate, cu o mărime medie de 25 gospodării, unde locuiau în jur de 500.000 locuitori, din care 2/3 români, adică între 70-75 %. Târgurile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fi așezat între Carpați și Siret. În extremitatea nordică a Moldovei, în vecinătatea Haliciului, populația românească a conviețuit vreme îndelungată cu rutenii, ceea ce a lăsat urme în română și ucraineană. Unii istorici admit că în nord-estul Moldovei, grupuri izolate de slavi, neasimilați de români, și-au menținut individualitatea etnică până la întemeierea statului, în 1359. Dar de-aici nu se poate deduce că, înainte de descălecat, în regiunile nord-estice ale Moldovei ar fi predominat o populație slavă. Cele mai sudice regiuni locuite de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sau voievodul descins din Făgăraș, Negru Vodă, român sau cuman. Insistând asupra realităților social-politice locale, A. D. Xenopol, care admitea descălecatul, afirma: "Moldova exista ca țară, înainte de a ființa ca stat"! Temelia era veche, organică, chiar dacă vârful ierarhiei politice putea fi slav sau turanic, se putea numi Bogdan sau Negru. Ajunse în punctul maxim al evoluției (maturității) lor, voievodatele s-au întrunit în stat. Constituirea statului medieval românesc a fost precedată de alcătuirea clasei stăpânitoare (suprapuse). În urma diferențierii din obștile libere țărănești
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
aleasă pentru nevoi militare, ajutat de un sfat de bătrâni. În epoca medievală, mai precis secolul al X-lea, la români, un astfel de embrion statal purta numele de "țară", lat. "terra", slv. "zemlia", cu sensul de țară, pământ. La slavi, în sudul Dunării, "zemlia" era alcătuită din asocierea jupanilor sau a cnejilor ambele cuvinte sunt slave, stăpâni ereditari ai satelor pe care le conduceau și alegeau un voievod comun. Avem asemenea organisme politice zonale: "Vlașca" ("Țara Românească", în slv. bulg
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a cnejilor ambele cuvinte sunt slave, stăpâni ereditari ai satelor pe care le conduceau și alegeau un voievod comun. Avem asemenea organisme politice zonale: "Vlașca" ("Țara Românească", în slv. bulg.), un ținut împădurit, o "țară a românilor", numită astfel de slavi la venirea lor în nordul Dunării, deoarece stăpânirea pământului și cârmuirea aparțineau românilor. Același sens îl are și denumirea de Codru Vlăsiei (al românilor), D. Cantemir arată în Descriptio Moldaviae, că ținuturile Vrancea, Câmpulung și Tigheciul erau vechi republici, ținuturi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
statului, direct de domnie, fiind considerate proprietate domnească. Județele (ținuturile) din cele două țări erau, după întemeierea statului, o continuare a vechilor voievodate din epoca prestatală. Organizarea teritorială în voievodate a fost general românească, în spațiile intrași extra-carpatice . Voievodatele, termen slav, numite astfel de la voievozi, aveau însă, de obicei, denumirea de "țări": "Terra Blachorum" din ținutul Făgărașului e cea mai veche țară atestată documentar (1222), apoi "Silva Blachorum et Bissenorum", "Terra Litua" (voievodatul lui Litovoi), ca și Țara Loviștei, Țara Hațegului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Evenimentele care au avut loc în jurul lui 1290, înfățișat de cronicile muntene ca an al "descălecatului" din Făgăraș, ne ajută să-l identificăm pe acela care, în mod real, a putut conduce pe românii dintre Carpați și Dunăre: Tihomir, nume slav, sau Thocomer (lat. Thocomerius). El este acela care a condus voievodatul muntean și care acoperă finalul secolului și data "descălecatului". Numele său, Thocomer, este cuman, ca și cel al fiului și urmașului său, Basarabă (a), ceea ce este absolut firesc dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ales în părțile aflate dincolo de Olt. "Domnul, care poartă un nume, însă de la care n-avem nici un document"(Iorga), dar el apare numai în acte pontificale și regești ungare, se numea "Băsarabă", fiul lui Thocomerius-în sudul Dunării, se întâlnește numele slav Tihomir. Cât despre numele de Băsarabă, "el este, desigur, cuman", dar, într-o notă, el adaugă: "numai numele"? Iorga îl considera pe Basarab cuman, nu doar cu numele, dar n-a afirmat-o explicit. El precizează: Băsarabă n-ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
În felul acesta, domnul român, în fața ofensivei catolice a regelui Ludovic, pe care nu-l mai privea ca pe suzeranul său, ținea să opună o biserică ortodoxă bine organizată, care deschidea, și față de patriarhia veche și față de cea nouă, a slavilor din sudul Dunării, a căror influență o respinse, neadresându-se lor, o întreagă linie politică. Pentru ca legăturile cu patriarhia de Constantinopol să fie cât mai strânse, el admise să fie adus la Argeș, noul mitropolit, Iachint de Vicina. Actul patriarhal
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Traiană, vol. I-II, București, 1985-1986. Zaharia Ciprian, Iosif I Mușat, întâiul mare ierarh român, București, 1987. Zugravu N., Geneza creștinismului popular al românilor, București, Institutul român de tracologie, 1997. CUPRINSUL PREFAȚĂ 5 PARTEA I DE LA RETRAGEREA AURELIANĂ LA VENIREA SLAVILOR (275-602) 9 CAPITOLUL I POPULAȚIA AUTOHTONĂ DIN DACIA ÎNTRE 275-602 11 Introducere 11 Populația autohtonă în Dacia post-romană 16 Dacii liberi și Dacia romană 20 Legăturile romanității din nordul Dunării cu cea din sud 21 Populația autohtonă din regiunile extra-carpatice
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
93 CAPITOLUL III POPULAȚIILE MIGRATOARE ÎN NORDUL DUNĂRII (275-602) 102 Raporturile autohtonilor cu migratorii (alogenii) 102 Populațiile migratoare pe teritoriul Daciei după 275 107 Sarmații 107 Goții 110 Hunii 115 Gepizii 120 Avarii 124 PARTEA a II-a DE LA INSTALAREA SLAVILOR LA REVENIREA IMPERIULUI (602-970) 133 CAPITOLUL IV Populația autohtonă în secolele VII-X 135 Situația etno-demografică 135 Structurile economice-ocupații și îndeletniciri 137 Circulația mărfurilor și monedelor 139 Structurile sociale. Obștea sătească teritorială 140 Obștea țărănească 142 Structuri politice-uniuni de obști, "romanii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
îndeletniciri 137 Circulația mărfurilor și monedelor 139 Structurile sociale. Obștea sătească teritorială 140 Obștea țărănească 142 Structuri politice-uniuni de obști, "romanii populare" 148 Habitatul 150 Manifestări spirituale-mentalități, sensibilități, atitudini, credințe 152 Organizarea bisericească pe teritoriul românesc 154 CAPITOLUL V INSTALAREA SLAVILOR ÎN NORDUL DUNĂRII 158 Migrația slavilor 158 Așezarea slavilor și coabitarea cu autohtonii 168 CAPITOLUL VI BULGARII ȘI UNGURII ÎN SPAȚIUL CARPATO-DUNĂREAN 176 Bulgarii 176 Dominația bulgară în nordul Dunării 180 Creștinarea bulgarilor 182 Primul țarat bulgar (679-971) 183 Ungurii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
139 Structurile sociale. Obștea sătească teritorială 140 Obștea țărănească 142 Structuri politice-uniuni de obști, "romanii populare" 148 Habitatul 150 Manifestări spirituale-mentalități, sensibilități, atitudini, credințe 152 Organizarea bisericească pe teritoriul românesc 154 CAPITOLUL V INSTALAREA SLAVILOR ÎN NORDUL DUNĂRII 158 Migrația slavilor 158 Așezarea slavilor și coabitarea cu autohtonii 168 CAPITOLUL VI BULGARII ȘI UNGURII ÎN SPAȚIUL CARPATO-DUNĂREAN 176 Bulgarii 176 Dominația bulgară în nordul Dunării 180 Creștinarea bulgarilor 182 Primul țarat bulgar (679-971) 183 Ungurii 185 Creștinarea ungurilor 190 PARTEA A
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Obștea sătească teritorială 140 Obștea țărănească 142 Structuri politice-uniuni de obști, "romanii populare" 148 Habitatul 150 Manifestări spirituale-mentalități, sensibilități, atitudini, credințe 152 Organizarea bisericească pe teritoriul românesc 154 CAPITOLUL V INSTALAREA SLAVILOR ÎN NORDUL DUNĂRII 158 Migrația slavilor 158 Așezarea slavilor și coabitarea cu autohtonii 168 CAPITOLUL VI BULGARII ȘI UNGURII ÎN SPAȚIUL CARPATO-DUNĂREAN 176 Bulgarii 176 Dominația bulgară în nordul Dunării 180 Creștinarea bulgarilor 182 Primul țarat bulgar (679-971) 183 Ungurii 185 Creștinarea ungurilor 190 PARTEA A III-A DE LA
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
IMPERIULUI LA DIPLOMA IOANIȚILOR (970-1247) 193 CAPITOLUL VII ÎNCHEGAREA NEAMULUI ROMÂNESC 195 Istoricul problemei 196 Părăsirea Daciei 205 Structura și teritoriul de formare a poporului român 211 Etapele formării poporului român 214 Romanizarea 217 Continuitatea daco-romană 219 Conviețuirea românilor cu slavii 221 Nașterea limbii române 224 Când a apărut limba română? 240 Menționarea românilor în istorie 245 Numele românilor 247 CAPITOLUL VIII SOCIETATEA AUTOHTONĂ ÎN SECOLELE X-XIII 250 Populația 250 Economia 253 Circulația mărfurilor și moneda 255 Evoluția structurilor sociale. Începuturile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
trecut, inclusiv a celor din perioadele clasică și medievală. De pildă, mișcările naționale moderne ale grecilor și românilor s-au bazat pe rădăcinile lor din Grecia și Roma antică. Albanezii zilelor noastre pun mare preț pe originea lor iliră. Invaziile slavilor dintre secolele al VI-lea și al VIII-lea i-au adus pe aceștia în peninsulă ca locuitori permanenți. Pentru cea mai mare parte a locuitorilor balcanici, trecerea la creștinism și divizarea ulterioară a Bisericii de după 1504 au constituit atît
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
cu succes a propagandei naționaliste dusă de conducerea militantă a creștinilor din Balcani. Între timp, chestiunile naționale deveniseră o problemă majoră în Imperiul Habsburgic. Prin 1815, monarhia stăpînea zone întinse populate în cea mai mare parte de români și de slavi sudici. O populație românească și vorbind firește aceeași limbă ca și locuitorii Principatelor dunărene locuia în Transilvania și în partea ocupată de habsburgi a Bucovinei. Din rîndul popoarelor slave de sud, croații, sîrbii și slovenii aveau o limbă literară comună
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
că Austriei îi fuseseră atribuite Bucovina, Dalmația și ținuturile slovene; marea majoritate a croaților, sîrbilor și românilor din cadrul imperiului trăiau totuși în ținuturile coroanei ungare (vezi harta 2). În ciuda faptului că studiul de față se ocupă în primul rînd cu slavii de sud și cu populațiile românești, problemele specifice acestora nu dominau viața politică a monarhiei. În ceea ce privește preocupările interne, pînă în 1914, problema esențială era constituită de îndoielile referitoare la puterea și durabilitatea Ausgleich-ului (Compromisul n.t.). Intr-un anumit sens
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
era însă doar păstrarea a ceea ce aveau. Ungaria a fost pierdută în 1867, iar poziția germanilor în teritoriile austriece a început să decadă față de celelalte naționalități, tendință care avea să se manifeste permanent pînă în 1914. Provocarea nu venea din partea slavilor sudici aceștia constituiau doar 7,3% din populația Austriei -, ci mai curînd din partea cehilor, a polonezilor și a italienilor. Franz Joseph ar fi trebuit să încerce să rămînă deasupra luptelor naționale și să-i trateze în mod egal pe toți
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Din el făceau parte și germani, dar aceștia proveneau din regiuni conservatoare ca Stiria și Tirol. Principala problemă internă a acestei perioade a fost statutul cehilor în cadrul populației generale. Revendicările lor au adus în discuție problema mai largă a poziției slavilor în imperiu în comparație cu cea a germanilor și a ungurilor, o chestiune care avea să constituie ulterior subiectul unor numeroase și înverșunate dezbateri. Liderii cehi nu cereau nimic de genul solidarității slave, dar luptau în schimb pentru atingerea obiectivelor specific cehe
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
aplicată în Ungaria. Această mișcare a rezolvat o mică parte a problemelor. În 1911, în ultimele alegeri dinainte de război, peste cincizeci de partide au intrat în lupta pentru ocuparea a 516 locuri. Toate evenimentele acestea s-au reflectat în ținuturile slavilor de sud care făceau parte din Austria, în regiunile slovene, în Dalmația, precum și în Bucovina. Activitatea politică în rîndul slovenilor era într-o măsură oarecare împiedicată de faptul că, în ciuda faptului că trăiau într-un grup destul de compact, teritoriile lor
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
numai în slovenă. Cu toate că limba națională era deci folosită la nivel elementar, germana era limba învățămîntului superior și a administrației de stat. În prima parte a secolului al XIX-lea, scriitorii sloveni erau preocupați de propria lor istorie și de slavi în general. Anton Linhart a scris o istorie a Carintiei în limba germană. În această perioadă și-au desfășurat activitatea France Prešeren, cel mai mare scriitor sloven, și un alt poet, Valentin Vodnik. În timpul Revoluției de la 1848, țăranii sloveni erau
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
slovenă semnificativă care să sprijine dezmembrarea Imperiului Habsburgic și întemeierea Iugoslaviei. Dalmația După anexarea Dalmației, Imperiul Habsburgic a luat puține măsuri care să tulbure ordinea socială și politică existentă. Principala influență politică a rămas deci în mîinile italienilor și ale slavilor, vorbitori de limbă italiană, care locuiau în orașele de pe coastă. Numărul celor cu drept de vot le garanta o poziție dominantă. În Dieta întrunită în 1861, italofonii, al căror număr se ridica la 15 672, au ales douăzeci și nouă
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
asuma responsabilitatea Bosniei și Herțegovinei, provinciile ar fi putut în cele din urmă ajunge în stăpînirea Serbiei. Acest teritoriu suplimentar ar fi făcut din Serbia o mare putere în regiune și ar fi constituit un punct de atracție formidabil pentru slavii sudici din cadrul Imperiului Habsburgic. Ținînd seama de aceste considerente, guvernul maghiar a fost de acord cu achiziționarea regiunii de către imperiu, dar cu foarte mari ezitări. Tocmai din cauza delicateței subiectului în afacerile interne, reprezentanții habsburgici la Congresul de la Berlin au cerut
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
permite realizarea nici uneia dintre soluții. Sub stăpînirea otomană, oamenii erau categorisiți numai după afilierea lor religioasă, adică ortodocși, catolici sau musulmani. Odată cu accentul tot mai mare pus pe originea națională, marea problemă a politicii bosniace era naționalitatea musulmanilor, care erau slavi și vorbeau sîrbo-croata. Atît sîrbii cît și croații îi revendicau vehement pe aceștia. Loialitatea lor era esențială pentru ambele părți, întrucît fiecare din ele avea nevoie de acest grup ca să poată pretinde că dețin majoritatea populației. Kállay a reușit să
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]