6,537 matches
-
de kilograme, si frumos bronzat, specialist în litoral, în bărci cu pânze și schi nautic, iată-mă la Mamaia pregătit să se îndrăgostească de mine prima albitură și să mă ducă la Sfat. Dar cum am vocație de popă și socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, m-am îndrăgostit eu de o nemțoaică bețivă și nici prea frumoasă, care pe deasupra nici nu era disponibilă pentru o căsătorie, având niște probleme mai mari ca ale mele, căsătorită fiind
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
pentru ei... Iar cei născuți prin 1990 sânt prea mici pentru promisiuni așa de mari. Ce să promiți, cui să promiți? Cum ar fi să-ți promiți "de mileniul viitor nu mai fac pipi în pat"? Hai să facem o socoteală: 1990 minus 1920 rămân cam șaptezeci de ani în care ar trebui să te naști ca să ai dreptul la o asemenea șansă. Să poți să-ți promiți: de mileniul viitor nu mai... nici măcar nu știu ce să nu mai!!!... Eu am avut
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
tânără bună, pe care o mai cunoscusem, dacă se poate spune asa, cu optsprezece ani înainte. Sugea la sânul mamei. Acum eu îi priveam sânii și vroiam să-i sărut. Ce întîlnire, cât de mică e lumea asta! Fă o socoteală, probabilitatea ca eu să mă mai întîlnesc, întîmplător, cu ea după optsprezece ani l-ar pune în încurcătură să o calculeze chiar și pe Einstein. Mă uitam fix în fotografie. Nu știu cât a durat. Ea aștepta mută verdictul meu. "Ei, ne
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
încît am abandonat. Altă soluție ar fi fost intrarea pe ușa din dos, dar o făcusem o dată în România și nu-mi doream, sub nici o formă, să repet experiența. Ce altceva știam să fac? Nimic. Asta pentru că nu puneam la socoteală să devin instructor de schi sau windsurfer profesionist, nu pentru că aș fi detestat cele două meserii, ci numai pentru că eu aveam doar senzația că mă pricep la așa ceva, în realitate fiind foarte departe de subiect. Vorbeam ceva limbi străine, așa că
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
în cur, pleacă când vrea Mersul Trenurilor, pe la 6, și face trei ore jumate când nu întîrzie, și nu cred că își aduce aminte nimeni nici din Brăila, nici din București să nu fi fost zi fără întfrziere. Dacă faci socoteala, nu am cum să ajung înainte de 9.30 la gară, nu la aeroport, unde de fapt ar fi trebuit să fiu deja la acea oră. O să mă întrebi de ce nu iau o mașină, că, orice ar fi, poți face 200
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
prins dt sânt de prost? Privesc drumul înzăpezit din taxiul care mă duce la gară și nu pot să articulez două vorbe, să-i spun șoferului să întoarcă la hotel să-mi iau și eu bagajul. Sau poate-mi fac socoteala cum ies mai ieftin: să-l abandonez acolo și să-mi cumpăr tot încă o dată, sau să mă întorc, riscând să pierd trenul, care mă va face să pierd avionul, pe care va trebui să-l mai plătesc o dată, și
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
implicat în tot felul de afaceri necurate, cu armament cred, și combina cu niște securiști tot felul de bișnițe, cum se zicea business-ului pe vremea aia, dar Monicuța mea tot la futut, ca să fie sigură că nu pierde la socoteală, parcă era concurs, care fute mai mult pe blat. Cu toate că Nadir trăia de o viață în România și pe deasupra era și foarte arătos, un exemplar reușit de libanez, Cuțica a pierdut concursul la mustață, asta numai pentru că era foarte tinerică
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
care să fac scandal cu sonerii și bătăi în ușă, în speranța că portarul de serviciu este același care mă lăsa înăuntru dimineața și care nu s-ar fi mirat de prezența mea acolo. Ce n-am pus eu la socoteală e că, o dată cu plecarea spectatorilor, a plecat și ultima noastră șansă de a fi auziți de cineva, pentru că de la etajul cinci bătăile noastre nu se auzeau până jos, iar soneria de la liftul de serviciu, degeaba am încercat eu să nu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
în timp ce vrei să o penetrezi, dar nu ai cu ce, că nu-ți iese târâtura aia din cap, și o trimiți și pe asta acasă motivând că ai o întîlnire importantă de care ți-ai adus aminte brusc. Urmează apoi socoteala, reglarea conturilor, o suni și-i spui că trebuie să-ți aducă înapoi inelul, sau cadourile mai scumpe de care-ți pare rău și pe care le-ai mai putea valorifica chiar și la mâna a doua, pentru că nu merită
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
scot o dată", a izbucnit Patrik în râs. "Da' tu de unde ești? Că parcă ai un accent ciudat", m-a întrebat într-o seară. "Din Romînia." "Și nu aveți pantofi ieftini acolo? Am putea face avere împreună." Am făcut repede o socoteală rapidă în minte și mi-a ieșit că la cursul de schimb oficial din România, cei mai ieftini pantofi costă ceva bani, dar la negru, chilipir, nu alta, numai că eu eram în Africa lui Bokassa fără un sfanț în
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
engleză reprezentantul TAROM. "Aveți avion direct mâine, la ora 13," "Trebuie să ajung urgent la București în seara aceasta, am dat-o pe românește, haide, domnule, știu că poți dacă mai ai un loc liber. Dumneata dai bording-pass-urile, nu dai socoteală nimănui pentru numărul de persoane, toți bănuții ăștia sânt ai tăi." "Trebuie să vorbesc și cu pilotul", a fost fraza care mi-a dat speranțe. "Așteptați aici." Când a plecat și cu banii de pe tejghea, am știut sigur că voi
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
de lucru la rastel. "Băi, boule, eu luni tot plec, cu sau fără biletul tău de voie pe care poți să ți-l bagi în cur, că oricum nu mai vreau să plec în seara asta, și trebuie să dai socoteală că nu mi l-ai dat până la ora asta, așa că atunci când creierul tău de râmă o să decidă să mi-l dea, o să-l rup în fața ta și o să raportez mâine că nu ai vrut să mi-l dai, așa că ai
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
După cîtăva vreme, s-a întîmplat că nevasta stăpînului său a pus ochii pe Iosif, și a zis: "Culcă-te cu mine!" 8. El n-a voit, și a zis nevestei stăpînului său: "Vezi că stăpînul meu nu-mi cere socoteală de nimic din casă; mi-a dat pe mînă tot ce are. 9. El nu este mai mare decît mine în casa aceasta, și nu mi-a oprit nimic, afară de tine, pentru că ești nevasta lui. Cum aș putea să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
Pentru aceea vine peste noi necazul acesta." 22. Ruben a luat cuvîntul, și le-a zis: "Nu vă spuneam eu să nu faceți o astfel de nelegiuire față de băiatul acesta? Dar n-ați ascultat. Acum iată că ni se cere socoteală pentru sîngele lui." 23. Ei nu știau că Iosif îi înțelegea, căci vorbea cu ei printr-un tîlmaci. 24. Iosif a plecat la o parte de la ei ca să plîngă. În urmă s-a întors, și le-a vorbit; apoi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
din generație în generație, își creșteau copiii („câți da Dumnezeu”) după reguli și practici statornicite prin tradiție, se distrau și petreceau sărbătorile după obiceiurile moștenite de la înaintași, își respectau bătrânii și îi conduceau pe ultimul drum când aceștia își încheiau socotelile pe această lume etc. Rațiunea existenței țăranului era munca câmpului și munca în gospodărie, la care participau toți membrii familiei, de la cel mai mic până la cel mai vârstnic, toți fiind pătrunși de cultul pentru muncă. Hărnicia, priceperea în organizarea și
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
ceilalți sforțări să se țină treaz, știind că de acum încolo în întîia clipă de toropeală picioarele se vor îndoi din genunchi și trupul va cădea în nisip, zăngănind din arme, și acolo va adormi ca leșul unui mort. După socoteala timpului, nu mai era însă mult până în zori. Merseră astfel până când soarele lumină tot deșertul. Razele dimineții înviorară armata, dar curând aerul începu să se înfierbînte. Atunci Puarem porunci oprirea, și așezarea taberei începu numaidecât. Mâncară toți, dar apa li
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cu seamă mulțumit de cele câteva mii de robi și roabe, printre care harnicii și repezii bărbați ai neamurilor daza și teda, și pricepuții meșteri sau frumoasele cântărețe rome. Acum, soldații atlanți își pregăteau armele și sacii, iar scribii făceau socoteala prăzii luată pentru rege și preoți, hotărând câte vite, câți robi și câtă lână să încarce în fiecare dintre corăbiile de povară. De când se iviseră corăbiile în zare, Auta se făcu mai tăcut. Zarva oștească nu-l răscolea. Și nu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
proaspătului sutaș se înmulțiră, dar și plăcerea cinstei ce i s-a făcut. Nu se mai gândea la nimic altceva, numai de Auta îi era din când în când dor. Zilele treceau repede de când se întorsese în țară. Auta, după socotelile lui Iahuben, trebuia să fi ajuns la Piscul Sfânt. Dar nădejdea sutașului de a-l mai vedea era firavă, fiindcă nici Auta nu cobora în orașul regesc decât foarte rar, nici Iahuben nu mai avea cum să ajungă pe Muntele
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
urmări, știind că aflarea întîmplării în Marele Oraș putea să-l lipsească nu numai de slujbă, ci și de viață, nici sutașul nu mai fu atât de liniștit ca în întîiele clipe, când se gândi că i se va cere socoteală pentru că nu a pus pază întărită la astfel de robi voinici. Și știa tot atât de bine că dacă cei mai mari decât el ar apuca să-l găsească vinovat, nici zeii nu l-ar mai putea dezvinovăți. - Puteam eu să bănuiesc
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
despre mine ce a spus? întrebă Tefnaht. Auta se uită la el liniștit. Spuse rar: - Despre stăpânul meu Tefnaht n-a spus nimic. - Totuși este prea mult cât a spus că are... Începu Marele Preot, gîndindu-se adânc. Nu știu... - Stăpâne, socoteala asta ei au facut-o pentru înțelegerea noastră, în anii de pe pământ. La ei anul ar fi de vreo două ori mai lung, așa că... cel puțin așa mi-au spus ei, dacă am înțeles. - Ce tot îndrugi! se răsti Tefnaht
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
coborâre să nu venim în locul de unde am plecat ținând seamă de răstimpul urcării și coborârii și de rotirea pământului în același răstimp, ajungem înapoi anume în locul din pisc pe care l-am ales. Hor îl privi atent și îi ceru socotelile făcute. Intrară amândoi în luntrea mare și după câteva ceasuri, când începea să înnopteze, ieșiră amândoi obosiți. - Nu e primejdios? întrebă femeia din planeta îndepărtată. Cârmaciul zîmbi: - Cui i se pare primejdios e mai bine să mă aștepte aici. Dar
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
primejdios e mai bine să mă aștepte aici. Dar primejdie nu poate fi: țâșnim în sus micșorând tot timpul iuțeala până în clipa când ar urma începutul căderii îndărăt; din acea clipă încetinim căderea, ca de obicei. Totul atârnă aici de socoteala fără greș a depărtării de pământ la care trebuie să ne urcăm. Toate privirile se îndreptară spre Hor care tăcea. De la o vreme, simțindu-se privit și știind că e dator să răspundă, zise: - Socotelile le-am făcut încă o dată
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
obicei. Totul atârnă aici de socoteala fără greș a depărtării de pământ la care trebuie să ne urcăm. Toate privirile se îndreptară spre Hor care tăcea. De la o vreme, simțindu-se privit și știind că e dator să răspundă, zise: - Socotelile le-am făcut încă o dată și eu: sunt bune. Totul este că prietenul nostru n-a mai zburat niciodată așa, și nici altul dintre noi. Orice drum neîncercat poate fi o primejdie. Dar altceva nu putem face. Apoi îl luă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Să vedem ce vom avea de făcut pe pământ, și pe urmă ne mai gândim. într-o zi, cei doi pământeni îi văzură pe toți străini altfel decât fuseseră până atunci. Fiecare își pregătea gingașele unelte și însemnările scrise sau socotelile făcute între timp. Sosise vremea coborârii. Luntrea se rotea acum în jurul pământului mai încet și mai aproape de el. Discul uriaș al pământului de câteva zile nu mai putea fi cuprins într-o privire. - Auta, tu ai fost vreodată în munții
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
podiș, și același străin luă placa din urmă și se duse să socotească locul unde și felul cum trebuia să coboare. Auta nu-l mai urmări. Știa de mult că prietenii săi străini nu socoteau nici în gând, nici scriind socotelile. Aveau niște cutii cu minte aproape omenească, ce lucrau în locul lor. Puțin mai târziu luntrea nu se mai roti în jurul ei. Apoi Hor le ceru să se culce pe jilțurile întinse și să-și lege curelele peste trup. - Coborîm? întrebă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]