3,950 matches
-
la dansul planetelor exterioare) de Ion Barbu, prin cheia unei interpretări astrologice („O stea, povară, sta la porți ...”). Poemele sunt organizate cu o anumită voință de a implica în forme - până la cele prozodice, întrucât amplitudinea progresivă a versurilor, de la un sonet la altul, pare modelată în funcție de dominanta planetară - sugestii încețoșat esoterice. Primul sonet, Culegătorii, cel mai descărnat - pe măsura esențelor ultime -, e o incantație a luminii, a Soarelui. Dar și speculația sinuoasă, și rigoarea, împinsă la extrem, a formelor fixe rămân
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
O stea, povară, sta la porți ...”). Poemele sunt organizate cu o anumită voință de a implica în forme - până la cele prozodice, întrucât amplitudinea progresivă a versurilor, de la un sonet la altul, pare modelată în funcție de dominanta planetară - sugestii încețoșat esoterice. Primul sonet, Culegătorii, cel mai descărnat - pe măsura esențelor ultime -, e o incantație a luminii, a Soarelui. Dar și speculația sinuoasă, și rigoarea, împinsă la extrem, a formelor fixe rămân străine de fervoarea căutărilor de altădată (din Arca lui Noe), care, susținute
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
în Parnas până în preajma celui de-al doilea război; cu înclinații de moralist, cultivă maxima și paradoxul, pastelul neoclasic, catrenul umoristic. Produce, cu elan artizanal, pantume în special (ceea ce speră, cu naivitate, să-l singularizeze în peisajul literar), rondeluri și sonete, modeste altfel și departe de turnura impecabilă ce o pretinde genul. De regăsit frecvent în periodice, pseudonimul favorit, Cridim, e preluat și pe coperta culegerilor editate compact întrucâtva după 1900, apoi la intervale tot mai mari; excepție face întâia carte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286772_a_288101]
-
a realului social-politic s-au hărăzit de la sine uitării, putând fi luate în atenție numai ca mostre ale realismului socialist. Doar lirica erotică din Cupa cu garoafe (1960) sau din Cântece albe (1967), inflexiunile elegiace din Arbore neîmpăcat (1973) sau sonetele din Târziu (1980) izbutesc să contureze, în parte, o altă imagine poetului. Culegerile sale de articole, reportaje, note de călătorie, în care adesea e prezentă o acută tensiune pamfletară (caracteristică, de altfel, și unei mari părți din versurile autorului), aparțin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287104_a_288433]
-
e fructificată în culegerile din anii ’70-’80: Descântece de dragoste (1977), Patosul potrivirii (1980), Amiaza lucrurilor (1982), Cu viața de-o ființă (1982) și Mereu ucenic (1984), aceasta din urmă fiind cartea de referință a poetului. Îmbrățișând formele fixe (sonetul, gazelul, haiku, tanka), versul dobândește o concentrare aforistică. R. are cultul strămoșilor și al naturii-mamă, într-un sistem de imagini pitoresc și antropomorfizant, iar fauna și flora autohtonă sunt invocate nu numai ca elemente decorative sau de peisaj, ci și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289372_a_290701]
-
traduce, în colaborare cu Tommaso Landolfi, drama Meșterul a lui Adrian Maniu (text nepublicat). În 1934, după ce trei poezii îi fuseseră reținute de Zaharia Stancu în Antologia poeților tineri, este distins de Societatea Scriitorilor Români cu Premiul „Ionel Pavelescu” pentru sonet și debutează editorial cu placheta Cloșca cu puii de aur, tipărită în colecția „Opere premiate ale tinerilor scriitori needitați”, a Editurii Fundațiilor Regale. Face parte din redacția cotidianului „Curentul” (1931-1940), e redactor și la „Curentul literar”, „Curentul magazin”, iar în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290651_a_291980]
-
alții, de Ion Colfescu-Delaturda, Ștefan Meteș, Horia Stanca, Elie Dăianu, Atanasie Motogna, I.O. Suceveanu ș.a. Sub influența ideologiei naționaliste se află, în bună măsură, și paginile culturale și literare. Dacă poeziile aparținând lui Al.T. Stamatiad (Rugăciune, Psalm, Portul, Sonet, De când ai plecat), Radu Stanca (Colind), Ioan Al. Bran-Lemeny, Iustin Ilieșiu, Verona Brateș, D. Iov ș.a., ca și prozele Martei D. Rădulescu, ale lui Leonard Divarius, Ștefan Popescu, Alecu Vanci sunt mai puțin marcate ideologic, în schimb articolele critice și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289312_a_290641]
-
lucrări de fundații, lucrări în stâncă și pentru tuneluri; Instalații de forat la secțiune plină; Berbeci mecanici și extractoare de piloți; Utilaje pentru executarea lucrărilor sub apă și mașini de forat și turnat piloți, în afară de: ───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 2.1.20.2.1. - sonete. 2.1.20.2.2. - ciocane pneumatice. ───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 2.1.20.2.3. - scuturi. 2.1.20.3. Mașini, utilaje și instalații pentru prepararea, transportul ��i punerea în operă a betonului și mortarului, în afară de: ───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 2.1.20.3.1. - betoniere și
EUR-Lex () [Corola-website/Law/216135_a_217464]
-
la nana-n vale), ca și transcrierile similifolclorice (Florile satului). În ciuda acestor experiențe, a scris într-o limbă curată, mânuind, cvasimanierist, vocabule abstract-simbolice și enumerații metaforice în cascadă. Virtuozitatea de meșteșugar al versului e vizibilă în șlefuirea cu migală a sonetului (Cântarea dragostei), în înlănțuirile și variațiile motivelor (Simfonia rustică). Dacă Lucian Blaga îi apărea drept un fenomen unic prin asimilarea metafizică a folclorului, B., care reia figurația blagiană (Ruga profetului, Moartea lui Zamolxe, Cântă Pan), rămâne, cu lumea lui „de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285915_a_287244]
-
, publicație care apare la București, într-un singur număr, pentru anii 1924-1925, editată de ziarul „Rampa nouă ilustrată”. Versuri dau B. Nemțeanu, Const. Argeșeanu, Radu Gyr (Sonetul unui basm medieval). Proză semnează Victor Eftimiu, Const. Argeșanu (sub pseudonimul Ion Brambură) și Sergiu Milorian, teatru - Victor Rodan. La compartimentul traducerilor se rețin un fragment din romanul lui Dostoievski, Amintiri din casa morților, o scenetă de Arthur Schnitzler, un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285277_a_286606]
-
Caii pasc iarba sfântă în cer..., / Cling-cling! Lerui-ler! (Ninge). Există o vizibilă interferență între peisajul bucovinean și peisajul moral, dominat de o tristețe difuză a amurgului vieții, poezia senectuții fiind mai persistentă în versurile ce vor intra în volumul postum Sonete (1983), din care se reține Acteon, unde mitologicul vânător este transformat de zeița Artemis, surprinsă goală la scăldat, într-un cerb ce aleargă peste poieni de timp: „Tristele m-alungă spre departe/ și rup din carnea mea cu dinți de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290548_a_291877]
-
stea, București, 1973; Satul cu oameni frumoși, București, 1975; Pasărea Phoenix, București, 1976; Poemele de-acasă, Iași, 1977; Arboroasa, București, 1978; Cerbul singuratic, București, 1979; Poeme sub drapel, București, 1979; Dulcile și uneori ciudatele aventuri ale unui reporter, București, 1981; Sonete, București, 1983. Traduceri: Walter Nowotny, Eu scriu împotriva lupilor, Iași, 1980. Repere bibliografice: I. Sîrbu, „Valea Fierului”, „Iașul nou”, 1953, 3-4; Ion Mihăileanu, „Valea Fierului”, „Almanahul literar”, 1953, 24 decembrie; Georgeta Horodincă, „Valea Fierului”, RMB, 1954, 2 881; Mihai Gafița
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290548_a_291877]
-
1978, 5; Virgil Nistor, „Arboroasa”, ST, 1978, 8; Fănuș Neagu, Cartea cu prieteni, București, 1979, 220-221; Lit. rom. cont., I, 237-238; George Muntean, De despărțire, RL, 1981, 52; Prezențe militare în știința și cultura românească, București, 1982, 273-276; Haralambie Țugui, „Sonete”, CRC, 1983, 46; Virgil Nistor, „Sonete”, ST, 1984, 2; Iorgulescu, Prezent, 134-135; Victor Crăciun, Mărturia marilor conștiințe scriitoricești, CNT, 1986, 8; Radu Vaida, Pagini despre Bucovina, MS, 1988, 1; Rachieru, Poeți Bucovina, 505-509; Popa, Ist. lit., II, 282; Dicț. scriit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290548_a_291877]
-
1978, 8; Fănuș Neagu, Cartea cu prieteni, București, 1979, 220-221; Lit. rom. cont., I, 237-238; George Muntean, De despărțire, RL, 1981, 52; Prezențe militare în știința și cultura românească, București, 1982, 273-276; Haralambie Țugui, „Sonete”, CRC, 1983, 46; Virgil Nistor, „Sonete”, ST, 1984, 2; Iorgulescu, Prezent, 134-135; Victor Crăciun, Mărturia marilor conștiințe scriitoricești, CNT, 1986, 8; Radu Vaida, Pagini despre Bucovina, MS, 1988, 1; Rachieru, Poeți Bucovina, 505-509; Popa, Ist. lit., II, 282; Dicț. scriit. rom., IV, 749-750. S. I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290548_a_291877]
-
mea ca pe o evidență luminoasă: „Nu, toate clipele astea nu vor dispărea niciodată...” Când m-am dus lângă ea, bunica a ridicat ochii și mi-a spus: - Știi, azi dimineață am copiat pentru tine două traduceri diferite ale unui sonet de Baudelaire. Ascultă, am să-ți citesc. O să te amuze... Gândindu-mă că avea să fie vorba despre una dintre curiozitățile stilistice pe care Charlottei îi plăcea să le dibuie pentru mine în lecturile sale, adesea sub forma unei ghicitori
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
vorba despre una dintre curiozitățile stilistice pe care Charlottei îi plăcea să le dibuie pentru mine în lecturile sale, adesea sub forma unei ghicitori, m-am concentrat, doritor să-mi etalez cunoștințele de literatură franceză. Nici măcar nu puteam bănui că sonetul acela de Baudelaire avea să însemne pentru mine o adevărată descătușare. Într-adevăr, femeia, în lunile acelea de vară, se impunea tuturor simțurilor mele ca o permanentă apăsare. Fără să știu, trăiam dureroasa trecere care desparte prima dragoste trupească, adesea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
asemeni celui care uită că umbra lui transpune pe perete gesturile pe care ar vrea să se ascundă. Așa că, auzind-o pe Charlotte vorbind despre Baudelaire, am crezut că era vorba de o simplă coincidentă când, în prima strofă a sonetului său, s-a schițat următoarea prezență feminină: Quand, les deux yeux fermés, en un soir chaud d’automne, Je respire l’odeur de ton sein chaleureux, Je vois se dérouler des rivages heureux Qu’éblouissent les feux d’un soleil
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Brusov primul vers dă asta: Într-o seară de toamnă, cu ochii închiși... etc. La Balmont: Când, închizând ochii, într-o seară de vară sufocantă... După părerea mea, și unul și celălalt îl simplifică pe Baudelaire. Căci, vezi tu, în sonetul lui, această „seară caldă de toamnă” este un moment foarte deosebit, da, în plină toamnă, deodată, ca o clipă de grație, o seară caldă, unică, o paranteză de lumină în mijlocul ploilor și al mizeriilor vieții. În traducerile lor, au trădat
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
limbi diferite sunt mult mai vii decât „cântecele marinarilor”, de un romantism puțin cam dulceag, trebuie să recunoaștem. Vezi, exact asta spuneam noi deunăzi: traducătorul de proză este sclavul autorului, iar traducătorul de poezie este rivalul său. De altfel, în sonetul acesta... N-a apucat să-și termine fraza. Apa șiroia sub picioarele noastre, ducându-mi hainele, câteva foi de hârtie, una dintre espadrilele Charlottei. Cerul îmbibat de ploaie s-a prăbușit peste stepă. Ne-am repezit să salvăm ceea ce mai
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
țară alcătuită din cuvinte, ale cărei fluvii șiroiau ca niște strofe, ale cărei femei plângeau în alexandrini, iar bărbații se înfruntau în sirventès1. Când eram copii, descopeream Franța astfel, prin viața ei literară, prin materia ei verbală mulată într-un sonet și cizelată de un autor. Mitologia noastră familială confirma că un volumaș cu coperțile uzate și cu cotorul aurit o urma pe Charlotte în toate peregrinările ei. Ca o ultimă legătură cu Franța. Sau, poate, ca o promisiune constantă de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
depășirea manifestărilor verbale, atunci când vizează un dat cultural, de exemplu, proiectele de statui 86. Vom reconstitui și mai exact inventarul său parodic pe baza răspunsurilor la întrebarea " Pe cine parodiază Caragiale?". Cele mai multe pastișe parodice vizează formalismul poeziilor macedonskiene: Cameleon femeie (sonet colorist), Erato, scapă-mă (Terține acrobatiste-simboliste), Amiază maură (Simbolistă-orientală), Glic, Finis (Sonet simbolist decadent), Din carnetul unui poet simbolist (Fragmente selecte), Declarație simbolistă, Sonet brutal (Simbolist-instrumentalist), Baladă simbolistă macabră, Ab irato (Sonet parnasian). Alte pastișe (Criticilor mei, Da ... Nebun!), iau
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
statui 86. Vom reconstitui și mai exact inventarul său parodic pe baza răspunsurilor la întrebarea " Pe cine parodiază Caragiale?". Cele mai multe pastișe parodice vizează formalismul poeziilor macedonskiene: Cameleon femeie (sonet colorist), Erato, scapă-mă (Terține acrobatiste-simboliste), Amiază maură (Simbolistă-orientală), Glic, Finis (Sonet simbolist decadent), Din carnetul unui poet simbolist (Fragmente selecte), Declarație simbolistă, Sonet brutal (Simbolist-instrumentalist), Baladă simbolistă macabră, Ab irato (Sonet parnasian). Alte pastișe (Criticilor mei, Da ... Nebun!), iau în derâdere ridicolul de care pare că nu e conștient Macedonski prin
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
răspunsurilor la întrebarea " Pe cine parodiază Caragiale?". Cele mai multe pastișe parodice vizează formalismul poeziilor macedonskiene: Cameleon femeie (sonet colorist), Erato, scapă-mă (Terține acrobatiste-simboliste), Amiază maură (Simbolistă-orientală), Glic, Finis (Sonet simbolist decadent), Din carnetul unui poet simbolist (Fragmente selecte), Declarație simbolistă, Sonet brutal (Simbolist-instrumentalist), Baladă simbolistă macabră, Ab irato (Sonet parnasian). Alte pastișe (Criticilor mei, Da ... Nebun!), iau în derâdere ridicolul de care pare că nu e conștient Macedonski prin afișarea ostentativă a unei orgolioase poze de artist damnat. Lui Șerban Cioculescu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pastișe parodice vizează formalismul poeziilor macedonskiene: Cameleon femeie (sonet colorist), Erato, scapă-mă (Terține acrobatiste-simboliste), Amiază maură (Simbolistă-orientală), Glic, Finis (Sonet simbolist decadent), Din carnetul unui poet simbolist (Fragmente selecte), Declarație simbolistă, Sonet brutal (Simbolist-instrumentalist), Baladă simbolistă macabră, Ab irato (Sonet parnasian). Alte pastișe (Criticilor mei, Da ... Nebun!), iau în derâdere ridicolul de care pare că nu e conștient Macedonski prin afișarea ostentativă a unei orgolioase poze de artist damnat. Lui Șerban Cioculescu multe dintre poeziile îndreptate împotriva școlii macedonskiene i
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
1909), ironistul nota: "stadiul actual al evoluțiunii literaturilor națiunilor civilizate este caracterizat prin pornirea, nu! prin școala, nu! prin biserica, dacă ne putem exprima astfel, simbolistico-mistico-enigmatico-chintesentistă, Pontifex Maximus Mauritius Maeterlinckus"88. Ilustrativă pentru tehnica parodierii caragialiene este poezia Cameleon-femeie, subintitulată "sonet decadent, simbolist-vizual-colorist". Înșiruirea din subtitlu, precum și contabilizarea riguroasă " În 14 versuri, 32 noțiuni simboliste, dintre care 9 pur vizuale, iar 23 propriu-zise coloriste și dintre acestea 21 simple și 2 compuse"89 sunt conjugate cu strategia mimării elogioase, de reproducere
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]