4,078 matches
-
deci tragedia ca singurul mod de existență vrednic de un artist dăruit cu atâția morți; morți pe care, vrând-nevrând, îi purtăm în spate. Prea ne-a strâns în brațe destinul, prea ne-a urmărit nenorocul... Maria roși brusc și căută speriată privirile lui Antim. - Te rog, nu vorbi de nenoroc, încercă din nou Antim să-l întrerupă. Îl cunoaștem prea bine și-l cunoaște și Maria... - Încă un motiv ca s-o admir! exclamă Ieronim apropiindu-se brusc și sărutîndu-i mâna
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nici un rău, întrerupse, zâmbind, Iconaru. Au și ei rosturile lor... - Și nu i-a fost frică nici când a trecut pe lângă noi moș Vasile Chelaru, trăgîndu-și sacul cu surcele, continuă Ieronim însuflețindu-se, nici când a auzit pe Veronica gemând, speriată, și apoi fugind spre ușă, șoptind, printre suspine: "Nu vreau să mor; mamă, spuneți-le că nu vreau să mor!..." Dar poate nu i-a auzit vorbele, căci Veronica fugea prea repede, se grăbea, sărmana, să ajungă la ușa podului
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ele, siluete neverosimile ale invitaților, cu paharele de șampanie (înalte cât o cizmă sau largi cât găleata) în mână, având în mijlocul lor jilțul în care se odihnea, hieratic, Generăleasa, și acum râdeau și ei, un râs la început timid, puțin speriat, dar devenind repede contagios, râdeau acum cu toții, și în oglindă îi vedea cum se privesc unii pe alții, încîntați și totuși neliniștiți, căci nu prea înțelegeau ce li se întîmplă, până când, iarăși fără ca nimic să fi pregătit acest gest, Ieronim
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
un copil, întrebîndu-se ce i-ar putea spune, acum, după atâția ani, când, ajunși la capătul salonului, dădu deodată cu ochii de oglindă, sclipind scăldată în lumină, așa cum nu se întîmpla decât când toate candelabrele erau aprinse, și se opri, speriat și fericit totodată. Dar fata continua să-l tragă după ea. - Unde vrei să mergem? exclamă foarte bine dispus. Vrei să trecem prin oglindă? Fata începu să râdă și întoarse capul. - Oglinda e înapoia noastră, Manole. N-o vezi? și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Așa e. Da’ ai grijă să nu găurești carena. Cred c-ar fi timpu’ să-mi mai dai de băut. — Bine. Da’ una mică. I-am dat una destul de sănĂtoasă. Știam că acum n-o să se Îmbete; era mult prea speriat. Dar fiecare băutură avea să-l ajute un timp. După ce bău, Eddy spuse pe un ton vesel: Deci, ne-am apucat să ducem chinezi. Ei, la dracu’, mereu am zis că dac-aș ajunge lefter aș transporta gălbejiți. Atîta că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
spus, sau trag. Și au ieșit imediat. Da-ți zic, ar trebui să fii tare-al dracu’ să măcelărești niște gălbejiți din Ăștia, și pun pariu c-ai avea și destule probleme, ca să nu mai vorbim de toată mizeria. Ieșiseră speriați și n-aveau arme, da’ erau totuși doișpe. Mergeam cu spatele spre pupă, ținînd pușca În mînĂ, și le-am spus: — SĂriți În apă. Nu vă trece de cap. Nu se mișca nici unul. — Hai, săriți. Nici o mișcare. — Ai dracu’ de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
i-l plătim besivului în rate! Când au ajuns la Bolta Rece, Grișa cânta între vreo zece șipuri goale și era de plată nu glumă”. Imaginează-ți un asemenea spectacol în zori de zi! Parcă și văd cum bietele femei speriate își scuipau în sân... Unde-i acum măcar stareța Martha, să ne omenească cu un blid de mâncare și un vin din cel de care bea împăratul, nu din care bea tot satul. Poate se plimbă prin Rai, vere. Așa că
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
este? Patru și jumătate. Dimineața sau după amiază? Dimineața. Astăzi sau ieri?” „Pe o stradă merge un cetățean beat și se adresează unei fete, pe lângă care trece: Domnișoară, te rog spune-mi câte cucuie am în frunte? Trei, - răspunde fata speriată. Îți mulțumesc, - mormăi bețivul, - asta înseamnă că până acasă mai am trei stâlpi de telegraf.” „ Ce vin îți place mai mult să bei? -Acela... plătit de altul!” „Fiul dumneavoastră are o mare sete de știință. De la cine a moștenit-o
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Elena Marin Alexe Încrâncenat mă țintuie văzduhul, cu ochi nevăzuți, reci și sticloși, ascunși printre nori, ispitind furtuna cu șoapte de vânt. Speriată, îmi strivesc buzele până la sânge, să nu-mi scape cuvântul abia incolțit, viclean și tainic, născut din firesc, adăpostit printre gânduri stinghere. Îndurerată, cu mâna stângă trimit bezele perforate de lacrimi, undeva anume, căutând cu ardoare printre visuri albe, o
Furtuni by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83274_a_84599]
-
îi pe vruta ta? Nici vorbă. Când ți-o spus să te duci s-o iei?” „Mâine” „Numai bine. Avem timp să-i facem groapa...” Vai de mine! Asta înseamnă otopsia? a sărit de la locul lui Mitruță Ogaș, sub privirile speriate ale celorlalți cărăuși. Asta, Mitruță. Tu credeai că doctorii se joacă? Nuuu. Ai murit în spital, otopsia știe de tine... De ce n-ai spus de la început ce-i cu otopsia asta, moș Pâcule? a intervenit calm Vasile Hliboceanu. Dacă spuneam
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
văzu de treabă, nu înainte de a-i spune lui Ioan să-l cheme, dacă s-o prinde pasărea. Tare bucuros de ce avea să urmeze, foarte atent, supraveghe scorbura până adormi. Într-un târziu tata-l trezi să-i dea pupăza speriată. Mai târziu, acasă le arătase și surorilor jucăria lui nouă, numai că pe-nserat, cea mai mare dintre ele, Teodora, i-a luat pupăza, a pus-o în poalele fustei, ș-a dezlegat-o întrebând: - Da’ poate zbura? Spre necazul băiatului
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
la slujbă ca toți creștinii, îl văzuse vorbind cu preotul. Imediat după aceea, preotul îl chemă la dânsul. - Cum îți place cartea, măi băiete? îl cercetase părintele, după ce-l invitase în odaia mare pentru oaspeți. Băiatul era nedumerit și puțin speriat. - Păi cum să-mi placă? Îmi place să citesc, lecțiile sunt tare ușoare și simt că aș putea face mai mult la școală, numai că... - Nu știi cum, așa-i? Era chiar în perioada în care se hotărâse să scrie
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
să fie acolo niciodată, pornise pe un drum fără întoarcere. Odată ajuns la Iași, privea uimit peroanele lungi, forfota oamenilor grăbiți s-ajungă pe la casele lor, sau pe la cine-i aștepta. Numai el se simțea mai singur decât oricine. Derutat, speriat chiar, se așeză pe o bancă din fier forjat în fața gării, gândind intens, încercând să-și domolească bătăile grăbite ale inimii. “Trebuie să merg la Școala Normală, trebuie să aflu cum ajung acolo ș- apoi, voi mai vedea!“ se încuraja
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
dreptul unei clădiri cu adevărat frumoase, pe fațada căreia remarcă înscrisul cu litere aurii: ,,Hotel Traian”. Doi bărbați înalți, eleganți, discutau privind porumbeii care ciuguleau fărmăturile de pâine aruncate de copiii care-i fugăreau, iar și iar. Păsările nu păreau speriate, și parcă intraseră în jocul lor fiindcă, deși alergate, nici gând să-și ia zborul. Se fereau, până când copiii renunțau, plictisiți. Auzi: - Hotelul ăsta select este o bijuterie a arhitecturii, știi de ce? Fiindcă structura lui de rezistență este realizată din
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
de aceea el, ca frate mai mic, voia să facă primul pas spre împăcare. Trimise pe cineva să vadă dacă fratele-i era acasă. Curierul înțelese greșit ordinul, și i-l aduse fără a ști de legătura lor de rudenie, speriat, alb la față, doar era vreme de război. - Vezi Ioane, timpul a așezat lucrurile în matca firească. Tu, dacă vrei, vei merge la Iași, eu rămân în țara mea, dar și la casa mea! - Antoane, regret atitudinea de data trecută
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
și ulei. Dar oamenii din sat nu știu despre Hallowen, așa că la prima ușă la care strigă „ne dați ori nu ne dați” se aude o voce groasă, nervoasă: − Plecați de aici, pușlamalelor, că pun bățul pe voi! Fetele pleacă speriate, dar au timp să stropească ușa cu ketchup. La casa următoare se aude vocea unei femei: − Săriți, hoții! Șo pe ei, Grivei! Fug și de aici, vărsând ulei pe prag. La a treia casă, ușa se deschide și iese o
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3086]
-
ei, Grivei! Fug și de aici, vărsând ulei pe prag. La a treia casă, ușa se deschide și iese o babă. La vederea fantomei și a vrăjitoarei, baba cade ca un butuc, leșinată. − Fugi, c-am omorât baba! strigă Lucy speriată. În drum spre casă, prin întunericul de pe stradă, dau nas în nas cu o femeie bătrână care mergea cu o cârjă. Shelley se împiedică în cârjă, bătrâna se sperie rău și cade în nas. La asemenea reacții la costumele lor
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3086]
-
noaptea ce urmează. Mult noroc, copii!” „Să trăiți, domnule căpitan” - am rostit În cor... Rămași singuri, ne-am strâns unul În altul precum puii de găină când se trezesc fără cloșcă... ― Dacă tot ai pomenit că ați rămas singuri și speriați, ca să prindeți curaj, puneți mâna pe ulcelele celea și pe câte o plăcintă și: ”Hai! Mai Îndeamnî cumătri. Nu ti uita cî nu-i. Nu-i cum trebui’, Îi bun cum esti. Bun-rău, copchii mănâncî. Mult-puțân, aici sî rămâi” - cum
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
doresc atât de mult să văd cum se produce magia iernii!" Atunci, nici nu am terminat bine de rostit dorința, când, deodată, m am trezit pe un alt tărâm, unde totul era alb și strălucitor, dar era și foarte frig. Speriată, am căutat pe cineva care să-mi explice unde mă aflam. După un timp, am găsit un fulgușor de nea pe care l-am întrebat: Scuză-mă, îmi poți spune unde mă aflu? Bună! Cum adică, nu ști unde te
ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
nimic nu este din România? întreabă el. Da, zic eu, uite și la tine pe spate este o etichetă - tu nu poți să o vezi - scrie: „roboțel sub formă de Drăgoșel fabricat în China“... „Nu cred!...“ râde el, mai mult speriat, și dă cu mâna pe spate. Mă întreabă dacă în toată camera nu este măcar un singur lucru făcut la noi. S-ar putea - zic eu - dar nu sunt sigur. Și îi spun să-mi aducă un puzzle de format
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
scap picioarele de pe ele și, cum nu am putut să le pun la timp, m-am trezit cu bicicleta și cu capul în poarta unui om. Unii râdeau, alții mă întrebau dacă nu mă doare capul. Dar eu, buimăcită și speriată, am luat bicicleta și fuga acasă. În acea zi, am fost cel mai cuminte copil. Am făcut curat în ogradă și am hrănit animalele, și bunica era mirată, dar și îngândurată, că știa că nu am făcut toate aceste lucruri
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
bani? Înregistră anticipata mișcare afirmativă a capului. Bancnote mici, presupun... Musafirul aruncă o privire rapidă către geamantanul înfipt în mijlocul încăperii. Apa scursă de pe el udase deja covorul rotund, dar se părea că această informație nu prezenta niciun interes pentru individual speriat. - Mici, domnule, evident. Bancnote mici, nu trebuie să fie tot timpul așa? Doar vă pricepeți la asta, altfel... Altfel banii pot fi identificați mult mai ușor de către organele abilitate. Mici și cu serii disparate. Câteva secunde fu absolut convins că
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
stăpân și, dacă euforia te îndeamnă, de ce nu al universului? Un timp se statornici între ei o tăcere. Olga, văzându-l pe Victor atât de dezinvolt într-un mediu în care se simțea ca de-al casei, îl privi puțin speriată. Știa încă foarte puțin despre omul de care se legase pe viață. Oare nu se hazardase? Trăia cu intensitate fiecare moment oferit cu generozitate de către Victor. Avea curioasa iluzie că se născuse a doua oară!? El o observă, o lăsă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
În timp ce Mihăiță își făcea temele, Ina rămase cu gândurile ei. Nu-și găsea starea. Merse la bucătărie, spălă câteva cratițe, deja rostuite în dulap din ajun, deschise rând pe rând ușile bufetului unde se aflau condimentele, le reorândui și tresări speriată când atinse din întâmplare o farfurie din serviciu care, culmea, căzuse pe piciorul ei și, amortizată, nu se sparse. Luă farfuria în mână, o roti pe toate părțile, era întreagă. Ce noroc! În cele din urmă, se așeză pe pat
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
a lungul timpului. Zâmbi absentă când dădu peste înscrisuri ce aminteau clipe euforice petrecute împreună cu soțul ei, în diferite ocazii. Tocmai când era în toiul lecturii, auzi deschizându-se ușa de la intrare. Nu putea fi nimeni altul decât Alex. Tresări speriată ca și cum ar fi fost surprinsă într-o situație compromițătoare. Mută caietul dintr-o mână în alta, neștiind ce să facă. Nu voia ca Alex să afle taina ei de suflet, să i-o așeze în față precum farfuria cu supă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]