5,679 matches
-
Vrei să faci acum mare paradă de fidelitate dincolo de mormânt, cu toate că lângă tine stă o femeie vie, care nu e o pocită. Află că Stela (cel puțin așa mi s-a povestit!) avea ideea ei proprie despre fidelitate. Bătută, cu spinarea numai răni, a îngrijit-o un gardian de treabă, a mîngîiat-o, a uns-o cu alifii, și... aia e! Înțelegi ce vreau să-ți spun!" " Înțeleg că de-aici înainte ai să mănânci paie prăjite", îl aud atunci că îmi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
schiori care tocmai s-au întors de-acolo: peste tot e plin până la refuz" (aiurea, nu vorbise cu nimeni!). "Chiar și la Poiana Stînei?", se miră atunci victima noastră, un inginer mai mititel decât schiurile pe care le purta în spinare, cu obrazul ridat în avantajul său, ai fi zis că tot timpul îl stăpânea un râs molipsitor de ghinionist; inspira simpatie. "La Poiana Stânei e plin în permanență, darmite sâmbăta și duminica", i se răspunse. "Ce e de făcut?", zise
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
zării și eu, la doi pași, printre rafalele furtunii, umbrele mișcătoare și impasibile ale telescaunelor. Adevărul era că, deși furtuna nu se potolea, negura nu mai era atât de deasă. Ea se sculă parcă cu regret... Ne luarăm schiurile în spinare și ne urcarăm nu fără dificultate, fiindcă scaunele nu erau chiar impasibile și sârma care le trăgea se curba, și întregul șir se bălăbănea sub izbiturile brutale ale aripilor grele ale furtunii. Abia atunci îmi dădui seama că proporțiile aventurii
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se întîmplă cu copiii ei iubiți, pe care farmecul ei îi subjugă..." Îmi înfundai fața în troiene. Cred că ațipisem, mă trezii zgâlțâit. "Trezește-te, Victoraș, nu dormi, că nu e timp de dormit!" Foarte energică, Suzy, cu schiurile în spinare, înfrunta un amurg iarăși înroșit de a doua tentativă a soarelui de a asfinți... Pe creastă zării un individ nemișcat, cu picioarele desfăcute, care parcă ne aștepta... XI Nu parcă, chiar ne aștepta. Silueta lui arogantă, în felul cum își
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în halul ăsta?" Avea aerul că îl mințeam. Da, ce te miri?" Nu se vede, zice, parcă ai mai întinerit, în loc să..." Acest compliment a fost, ca să zic așa, baza împăcării noastre. Am izbucnit în râs și l-am bătut pe spinare protector. "Și tu arăți bine, i-am întors complimentul, te-ai recăsătorit cumva? Nu mi-a răspuns, era o întrebare (genul meu de întrebări) nelalocul ei... Nu se recăsătorise, dar trăia mai departe (și nu la noi în casă) cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
din cap și se ridică. ― Jones, Jonesey, vino. Mieunând, motanul înaintă cu nonșalanță pentru a se lăsa prins de stăpâna sa. Ea-și șterse lacrimile. ― Trebuie să mă schimb. Dar n-o să-mi ia mult timp. Își frecă nasul pe spinarea motanului, o crimă de lezmajestate pe care acesta o îndură în liniște. ― Vrei să te conduc la camera dumitale? ― De ce nu? El se răsuci și se îndreptă către unul dintre culoare. Ușile se căscară în fața lor. ― Știi, ți-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
felicita sau de a-i mulțumi, dar Ripley întrerupse legătura până să apuce să spună ceva. Auzi un zgomot surd prin așternut, în preajma ei, și se răsuci pentru a-i arunca o privire drăgăstoasă lui Jones. Își trecu unghiile pe spinarea motanului care începu să toarcă și să se alinte. ― Iar tu, dragul meu, mă aștepți aici, cuminte. Animalul se uită fix la ea și clipi, ea continuând să-i mângâie blana de pe spinare. Fără îndoială, el nu înțelesese nici ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
drăgăstoasă lui Jones. Își trecu unghiile pe spinarea motanului care începu să toarcă și să se alinte. ― Iar tu, dragul meu, mă aștepți aici, cuminte. Animalul se uită fix la ea și clipi, ea continuând să-i mângâie blana de pe spinare. Fără îndoială, el nu înțelesese nici ce îi spusese ea și nici ce se discutase adineauri, dar, oricum, nu se oferi voluntar s-o însoțească. Constat cu plăcere că unul dintre noi a rămas întreg la minte, se gândi ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
printre ei, nici un "Mister Mușchi", dar toți erau bine proporționați și rezistenți. Se gândea că, dintre ei, cel mai pirpiriu ar fi în stare să alerge o zi întreagă pe suprafața unei lumi cu doi g gravitație cu costumul în spinare și luptând, apoi să-și petreacă noaptea reparând un ordinator. Mușchi și inteligență din plin, chiar dacă limbajul lor nu era dintre cele mai elegante. Era tot ce putea oferi armata mai bun. Se simțea puțin liniștită... numai. Sergentul șef Apone
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
electricitate. Lămpile căștilor le dezvăluiau scene de distrugere mai înfricoșătoare decât tot ce văzuseră până acum. Ripley se pomeni tremurând. Se gândea numai la VTT-ul ermetic, solid, bine înarmat și care era destul de aproape. Dacă-și lua picioarele la spinare ajungea la el în câteva minute. Ca să fie din nou singură?... Cu toată siguranța oferită de blindat, știa că risca mai puțin în acest loc, în mijlocul infanteriștilor. Încercă să țină bine, minte acest lucru și o luă cu ceilalți din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
altul, neîncetând să tragă pentru a-și acoperi retragerea. Apoi criblorul lui Drake amuți și el își desfăcu harnașamentul pentru a se debarasa de armă ― inutilă, acum. Aceasta nici nu atinse solul, că și apucase aruncătorul de flăcări agățat în spinare și se și folosea de el. Șuierul napalmului se amesteca cu pârâitu! criblorului lui Vasquez. Hicks ajunse la VTT, lăsă arma și-l împinse pe Hudson în deschizătură. Apoi aruncă vibratorul înăuntru și eliberă tambuchiul din doi pași. Vasquez trăgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
aranja patul. ― Nu știu, Newt, nimeni nu știe. Ăsta-i adevărul. Și nimeni nu va ști vreodată. Fetița se gândea. ― Nu așa se nasc bebelușii, nu? Adică, bebelușii normali. Cresc în burta mamelor? Femeia simți un fior rece pe șira spinării. ― Nu, nu e deloc așa, nu. La oameni este altfel. Începe altfel, iar nașterea este diferită. Un bebeluș se naște pentru că așa vor tata și mama, pe când în cazul ființelor de aici... ― Înțeleg, o întrerupse Newt. Tu ai un bebe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Cât voi trăi, nu te voi abandona. Dar trebuie să plecăm de aici. Ține-te, Newt. Agață-te bine! N-am cum să te ajut pentru că va trebui să folosesc armele. Nu văzu înclinarea capului copilei, dar simți mișcarea în spinarea ei. ― Înțeleg. Nu-ți fie frică. N-o să-ți dau drumul. Ripley văzu ceva mișcător, departe, în dreapta. Arse ouăle cu aruncătorul de flăcări înainte de a-și îndrepta arma spre creaturile care se apropiau. Deși preschimbată într-o torță vie, una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
începuse ascensiunea și cablurile se tânguiau. Ea o luă din loc imediat. Cutia cu grilaj urca și nu era decât o explicație! Ajunse la o ușă care dădea pe platforma de aterizare a nivelului superior. Cu Newt încă agățată în spinare, Ripley împinse panoul și fu năpădită de vârtejuri de vânt și fum. Naveta dispăruse. ― Bishop! Strigătul îi fu luat de o rafală de vânt, în timp ce ea scruta neliniștită cerul. ― Bishop! Newt suspina la gâtul ei. Un vaiet îi atrase atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
al dramei noastre, eu încă nu m-am gândit cum să-mi petrec cei paisprezece ani și două luni care mi-au mai rămas până la expirarea termenului de imaturitate. Poate că dacă aș fi rupt la timp o curea pe spinarea ei sau dacă, așa cum ne-nvață bunicii, i-aș fi temperat cu focuri de pistol discursurile înfierbântate despre lărgirea drepturilor bănești și scurtarea celor bucătărești, lucrurile ar fi mers altfel și Marea Revoluție de Eliberare a Sexului Slab ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se scuturau formidabil, din toate încheieturile. Dintr-o clipă într-alta te așteptai să sari prin tavan sau să rămâi cu ghidonul în mâini. Maria îl încăleca o dată pe zi, dând la pedale și trăgând energic de coarne, ca pe spinarea lui Belzebut. Mutarea Mariei din Pajura în Dorobanți și de sub tutela cosmopolită și intercontinentală a familiei Dinu sub cea autohtonă și unicerebrală pe care i-o ofeream eu (cu toate cuvintele, cărțile și ticurile mele) trebuia privită ca un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și căldură. Scaunele vișinii, desfundate, te strângeau de brâu, ca la cinema. Nu mai fuseseră reparate de pe vremea lui Dej. Majoritatea scrâșneau din nituri sau aveau balans: decolai ca-n rachetă. La sfârșit, lumea aplauda convinsă, fără discernământ; vedeai numai spinări, pentru că se ridicau toți în picioare. Ți-era și jenă să rămâi așezat, te înțepau șuruburile și se uitau actorii chiorâș după tine. I-am mulțumit Mariei, am asigurat-o că vin acasă la timp și-am închis. Apoi l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să le oferim celor care ne-ar fi primit? Pereții de lemn ne conservau, chingile paturilor țineau fiecare corp în echilibru. Călătoream așa vreo două sute de nefericiți, la pachet, așteptând să fim eliberați. Bătrâni, obosiți, cu fesurile pe cap și spinările mulate pe saltelele umede. Doar gândurile ne mai diferențiau, închise în bulele lor prețioase, unice. Totul fusese capsulat, nu ieșea nimic din compartiment. Dacă mișcai căsuța cu fețe și cuvinte, te simțeai ca într-o bandă foto-realistă; cu puțin noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
propulsarea de către aceasta a statului-națiune în avanscena formelor de organizare politică, a condus rapid la naționalizarea memoriei colective. Faptul că fiecare națiune, în procesul devenirii sale instituționale cât și ulterior momentului consacrării, tinde să își creeze propria identitate națională pe spinarea memoriei istorice, se apropie de statutul unei cvasi-legități socio-istorice. Identitatea națională este, în parte, un produs derivat din memoria colectivă. Lucrarea dezvoltată în această secțiune este că mișcările naționaliste recurg la extracția esenței identitare din memoria colectivă. Se subînțelege de la
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
dacice, în paralel cu îmbrățișarea frenetică a celui mai pur latinism, este explicabilă prin diferența de funcție politică a celor două idei. Latinismul apărat cu sagacitate de Școala Ardeleană a fost o doctrină defensiv-emancipatoare, apologeții săi urmărind să dobândească pe spinarea ei recunoașterea parității neamului românesc cu celelalte popoare învecinate. Ca idee integratoare, latinismul aspira deci la ieșirea poporului român, descendent al marilor romani, din starea de acută inferioritate politică în care se regăsea. Acesta este motivul pentru care latinismul ca
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
se sfârșește cu a) Epoca Redeșteptării (1821-1859), conceptualizată ca preludiu pentru b) Epoca Unirii (1859-1919). Surprinzătoare este absența pragului 1600, anul unificării celor trei principate românești de către Mihai Viteazul, din structura temporală a trecutului românesc. Momentul 1600, vertebra decisivă a spinării trecutului românesc în perspectiva naționalistă, este deliberat eliminată din succesiunea de momente simbolice transformate în borne temporale. Evitând capcanele "naționalismului retrospectiv" (Smith, 2002, p. 32) (i.e., tentația de a proiecta intenții, aspirații și idealuri naționaliste într-un trecut în care
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
dramei naționale românești, românii au reușit să învingă natura, realizând Marea Unire. Voința de unire a românilor a răzbit împotriva fatalismului geografic, transformând Carpații din zid natural ce separa leagănul românității Transilvania de spațiul danubian al aceleiași românități în șira spinării poporului românesc, de-o parte și de alta a căreia se întind coastele aceleiași ființe naționale (Delavrancea, 192-). Ceea ce face ca geografia să devină din blestem binecuvântare: "poporul nostru prin numărul său, prin rodirea pământului, prin așezarea lui geografică este
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cu un uriaș avantaj organizațional față de adversari, care nu au avut suficient timp pentru a se mobiliza. Ținând cont de faptul că FSN a moștenit infrastructura organizațională a fostului PCR, acuzația era pe deplin justificată. Concurând împotriva unei opoziții cu "spinarea frântă", fărâmițată și sub-organizată, FSN a beneficiat și de controlul asupra televiziunii de stat și a mass-media (Gallagher, 2004, p. 112). Adresând un mesaj paternalist și jucând cartea unui "naționalism lipsit de jenă", după cum îl descrie T. Gallagher (2004, p.
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
țigări în valoare de mai multe milioane de dolari (Gallagher, 2004, p. 196). În conștiința publică, guvernarea CDR a fost una catastrofală, cu efecte majore în periclitarea nivelului de trai. Subminată de disensiuni interne, CDR a fost o "coaliție cu spinarea frântă" (Gallagher, 2004, p. 206) care nu a reușit să o rupă decisiv cu trecutul comunist. Dimensiunea catastrofală a guvernării CDR este reflectată și de statisticile economice, care relevă faptul că în 1997, de exemplu, s-a înregistrat o scădere
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
grosolan și cu privirea tăioasă, încântată de sine. Era îmbrăcat gros, cu un cojoc larg din blană de miel, acoperită cu postav negru, așa că peste noapte nu-i păsase de frig, în timp ce vecinul său fusese nevoit să simtă pe propria spinare zgribulită toată dulceața umedei nopți de noiembrie cu care, după cum se putea vedea, nu era obișnuit. Acesta avea pe el o pelerină destul de largă și groasă, fără mâneci, cu o glugă imensă, exact ca acelea pe care le poartă adeseori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]