5,409 matches
-
identifica mai multe accepțiuni. Putem ilustra prin termenul de dictatură, care, odată aplicat unei stări de fapt, anulează orice dezbatere. În exemplul "Odioasa dictatură a căzut!"108 nu mai poate fi vorba despre o negociere asupra sensului și realității celor spuse. Conceptul de odios și de dictatură anulează orice rezistență și orice alternativă de interpretare. Modificarea intensiunii presupune "lărgirea sau, dimpotrivă, restrângerea disimulată a extensiunii"109. Putem stabili pentru un anumit concept anumite note care nu se află în mod firesc
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
naționalist. G.R. Melidon (1874), în calitate de revizor școlar, predica viitorilor învățători să se raporteze la școală ca la "o a doua biserică" (p. 103). O analogie reluată, un deceniu mai târziu, de ministrul învățământului din 1885, Dimitrie A. Sturdza, întărită de spusele colegului său liberal, Mihail Kogălniceanu, care stăruia pe lângă învățători încercând să îi convingă de "misiunea apostolică" pe care o au de îndeplinit în propovăduirea evangheliei naționale (Costescu, 1937, p. 97, cf. Drace-Drancis, 2006, p. 156). Mișcarea secularizantă ale cărei efecte
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și mai apoi oficializată ca religie de stat în 380 prin Edictul de la Tesalonic sub Teodosiu cel Mare, românii erau deja creștinizați. Micu afirmă că pe teritoriul Daciei era instituită chiar și o infrastructură eclezială, cel puțin așa reiese din spusele sale potrivit cărora "pe vremea împăratului Constantin, la anul 316 în Dachiia era creștini și era episcopi", în condițiile în care "românii în Dachiia, și dincoace și dincolo de Dunăre, în veacul al doilea și al treilea și al patrulea au
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
oameni pierd și respectul celor din jur, devin niște umbre. De aceea, fiind la vârsta adolescenței, când ni se pare că le știm pe toate și doar noi le știm cel mai bine, este bine totuși să dăm crezare celor spuse de cei care au mai multă experiență decât noi, să învățăm noi din greșelile altora și nu să fim noi exemple negative pentru alții. Ducând o viață echilibrată, nu vom fi tentați să cădem în păcatul sau ispita drogurilor, tutunului
Vise spulberate. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by PETROVICI ALEXANDRA, Călugaru Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1967]
-
atrage atenția că în mințile lui Homer și Wieland ideile sunt "bogate în fantezie și totodată pline de cugetare"88? "Poezie" nu este, înțelegea bine Kant pentru a încheia discuția acestui aspect simplă muzicalitate ("gâdilarea cu floricelele de stil", după spusă lui Miron Radu Paraschivescu 89), ci expresia unui preaplin de sentimente, de emoții și meditații iscate în mijlocul experiențelor reale de viață, asumate de artist în spiritul pasiunilor și aspirațiilor Omului. Dacă "în măruntaiele" poetului nu palpita "legea de fier și
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
bună, soluționând situațiile și rezolvând problemele nu singuri ci împreună cu familia, școala, biserica. Îndemnul ar fi să dăm importanță mai mare celor din jur, să-i înțelegem, să-i apropiem de noi, să-i iubim necondiționat, să le dăm credit spuselor, să-i ascultăm, să-i încurajăm, să le înțelegem nevoile. Să fim mijlocitorii frământării și să-i învățăm că lumina poate să le dizolve toate nemulțumirile și să facem să se redescopere pe sine, să devină cum visau sau și-
Mintea trebuie să se miște în armonie. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Păduraru Diana Georgiana, Iftime Valentina () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1977]
-
tabloului de la Basel, însă acum vreau să aud cum ați fost îndrăgostit, nu negați, ați fost. În plus, de îndată ce veți începe povestirea, nu veți mai fi filosof. — Și după ce veți termina de povestit, vă va fi imediat rușine de cele spuse, replică brusc Aglaia. De ce s-o fi întâmplând așa? — La urma urmei, astea-s prostii! spuse generăleasa, privind-o cu mânie pe Aglaia. Da, nu-i o chestiune inteligentă, confirmă Alexandra. — Nu-i dați crezare, prințe, i se adresă generăleasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
foarte mult; suntem ca două picături de apă. Numai că dumneavoastră sunteți bărbat, iar eu sunt femeie și n-am călătorit în Elveția; asta-i singura deosebire. — Nu te pripi, maman, spuse Aglaia, ridicând tonul. Prințul zice că în cele spuse a avut o anumită intenție și că toate au un tâlc. Da, da, spuseră și celelalte, râzând. Nu râdeți, dragele mele, s-ar putea ca dumnealui să fie mai isteț decât voi trei, luate la un loc. O să vedeți. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
singular, aproape imposibil, dar... — Tată, ți s-a servit prânzul, îl anunță Varvara Ardalionovna intrând în cameră. — A, foarte bine, excelent! Chiar mi se făcuse foame... Însă cazul, aș putea spune, a fost chiar psihologic... — Iar ți se răcește supa, spuse nerăbdătoare Varia. — Imediat, imediat, bombăni generalul ieșind din cameră; de pe coridor se mai auzi „și cu toate cercetările...“. — Va trebui să-i iertați multe lui Ardalion Alexandrovici, dacă rămâneți la noi, îi spuse Nina Alexandrovna prințului. De altfel, nu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pot răspunde, totuși nu mă îndoiesc că trebuie să existe neapărat un motiv suficient, rațional. E convinsă de dragostea ta; însă e cu siguranță convinsă și de unele calități ale tale. Doar altfel e imposibil! Ceea ce ai zis acum confirmă spusele mele. Spui singur că ea a găsit posibilitatea de a discuta cu tine în cu totul alt limbaj, decât cel cu care ți se adresa și îți vorbea mai înainte. Ești suspicios și gelos și de aceea ai exagerat tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
toți tinerii, dacă găsea necesar să facă cu ei cunoștință. Însă de data aceasta, ca un făcut, se întâmplase să spună adevărul și, tot ca un făcut, uitase și el această întâmplare adevărată. Așa că, acum, când Aglaia adeverise pe neașteptate spusele lui, susținând că trăseseră împreună cu arcul într-un porumbel, memoria i se lumină dintr-odată și își aminti episodul până la cel mai mic amănunt, așa cum adeseori, la o vârstă înaintată, oamenii își aduc aminte câte ceva din trecutul îndepărtat. Greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
prea târziu. — Da, așa-i, e prea târziu pentru a trimite în oraș, interveni și în această discuție Evgheni Pavlovici, îndepărtându-se iute de Aglaia. Cred că și prăvăliile sunt închise la Petersburg, e trecut de opt, întări el cele spuse, scoțându-și ceasul. — Atâta timp nu ne-am dat seama că ne lipsește, putem aștepta și până mâine, strecură Adelaida un reproș. — Și nici nu se cade, adăugă Kolea, ca persoanele din înalta societate să fie interesate prea mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
destul de scăzută, după părerea mea, dumneavoastră, domnule Doktorenko, în tot ce ați spus acum, aveți pe jumătate absolută dreptate, chiar aș zice că mai mult decât pe jumătate și aș fi întru totul de acord cu dumneavoastră dacă, în cele spuse, n-ați fi trecut ceva sub tăcere. Ce anume ați trecut sub tăcere nu sunt în stare să vă exprim exact, însă, desigur, ceva lipsește din cuvintele dumneavoastră pentru ca dreptatea să fie deplină. Dar, domnilor, să trecem mai bine la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
trebuia s-o fac așa, iar acum... nu se mai poate, pentru că mă disprețuiți... — Păi e-o casă de nebuni! strigă Lizaveta Prokofievna. — Chiar așa, o casă de nebuni! nu se mai abținu Aglaia, rostind vorbele cu voce tăioasă, însă spusele ei se pierdură în larma generală; toți discutau de-acum zgomotos, toți judecau, unii se contraziceau, alții râdeau. Ivan Feodorovici Epancin era în ultimul hal de furie și, arătându-și demnitatea jignită, o aștepta pe Lizaveta Prokofievna. Nepotul lui Lebedev
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu avusese până atunci curajul să vorbească cu voce tare. Brusc, Ippolit își coborî ochii în pământ și puse mâna pe manuscris; însă în aceeași clipă își ridică iarăși capul și, fulgerând din priviri, cu două pete roșii pe obraji, spuse, privindu-l fix pe Ferdâșcenko: — Nu mă iubiți deloc! Se auziră râsete; de altfel, cei mai mulți nu râdeau. Ippolit roși teribil. — Ippolit, spuse prințul, pune manuscrisul la loc în plic, dă-mi-l mie și culcă-te aici, în camera mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
toate amănuntele posibile istoria din timpul nopții. Îl grăbea cu povestirea la fiecare minut, dar tot ea îl întrerupea cu întrebări necontenite, care aproape toate n-aveau nici o legătură cu cele întâmplate. Totuși, ascultă cu multă curiozitate cele referitoare la spusele lui Evgheni Pavlovici și chiar de câteva ori puse întrebări ca să se lămurească. — Bine, ajunge, trebuie să ne grăbim, încheie ea, după ce ascultă tot. Nu putem rămâne aici decât o oră, până la opt, pentru că la ora opt trebuie să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu voce tare părerea că, poate, acest căpitan Eropegov n-a existat niciodată. Iar dumnealui s-a apucat să facă tărăboi. — Cu siguranță n-a existat! trânti Ganea. Însă generalul stătea stupefiat și se uita fără rost în toate părțile. Spusele fiului său îl uluiseră prin franchețea lor extremă. În prima clipă nici măcar nu-și putea găsi cuvintele. Și, în cele din urmă, de-abia după ce Ippolit izbucnise în râs auzind răspunsul lui Ganea și strigase: „Uite, ați auzit, și propriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
atât de surprinzătoare în comparație cu reținerea și chiar cu timiditatea lui dintotdeauna, cu tactul lui rar și deosebit în anumite cazuri și cu simțul lui instinctiv al bunei-cuviințe superioare. Nu puteau pricepe de ce s-a întâmplat așa, fiind clar că nu spusele despre Pavlișcev fuseseră cauza. Din colțul lor, doamnele îl priveau ca pe un smintit, iar Belokonskaia avea să mărturisească ulterior că “încă un minut și ar fi vrut s-o ia la sănătoasa“. „Bătrâneii“ se pierduseră din prima clipă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
acum văd cu ochii mei că așa ceva este imposibil la noi; se poate oriunde, dar nu la noi. Cum să cred că acum sunteți cu toții niște iezuiți și niște impostori? Am ascultat ce a povestit mai înainte prințul N.: oare spusele dumnealui nu sunt de un umor sincer, inspirat, oare nu sunt bunătatea întruchipată? Oare asemenea cuvinte pot ieși din gura unui om... mort, cu inima și talentul sleite? Oare niște morți s-ar fi purtat cu mine așa cum v-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Credeam că o să aud altceva de la tine. I-aș fi alungat pe toți cei de aseară și pe el l-aș fi oprit lângă mine, uite ce fel de om este!... Dar se opri brusc, înspăimântându-se singură de cele spuse. Cum putea ști cât de nedreaptă era în clipa aceea cu fiica ei? În mintea Aglaiei totul se hotărâse; aștepta și ea ceasul care trebuia să decidă totul, și orice aluzie, orice atingere imprudentă îi făcea în inimă o rană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
aceste cuvinte, care-i săreau cam în grabă de pe buze, dar care fuseseră de mult pregătite și chibzuite, încă de pe vremea când nimeni nu și-ar fi putut nici în vis imagina întrevederea de acum; cu privirea înveninată, urmărea efectul spuselor ei pe fața schimonosită de emoție a Nastasiei Filippovna.) Vă amintiți, continuă ea, că atunci mi-a scris scrisoarea aceea; spune că știți de scrisoare și chiar ați citit-o, nu? Scrisoarea m-a făcut să înțeleg totul și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
privirea. — Tu ai făcut-o? întrebă el în sfârșit, arătând cu capul spre draperie. — Da... eu... șopti Rogojin și-și plecă ochii în pământ. Tăcură vreo cinci minute. Fiindcă mă gândesc, continuă deodată Rogojin, ca și cum nu și-ar fi întrerupt spusele de mai înainte, că, dacă te-apucă boala, criza și țipătul, atunci, din stradă sau din curte, unii ar putea auzi și ar ghici că aici a rămas cineva peste noapte: ar bate la ușă, ar intra... fiindcă toți cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lui prim ministru de la cârma afacerilor statului. Toți s-au întrebat mai vârtos cari să fie motivele acestei retrageri precipitate. Noi nu ne vom ocupa astăzi de acele motive, dar ne vom mărgini, având în vedere situația actuală față cu spusa retragere, a lămuri un punct de care puțin se ocupă ziarul oficios. Ne întrebăm: oare d. I. Brătianu, prin deciziunea sa de-a se retrage de la guvern, reprezintă pur și simplu o modificare de persoană sau absența sa ne autoriză
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
fericiți decât ai Dunării. Astfel, d. Stolojan, fără să pună măcar un punct la o frază isprăvită, coboară de la tribună. D. prezident al Consiliului luând cuvântul, onorabilii se întorc în sală să-și reia locurile. D. Dimitrie Brătianu repetă cele spuse în Senat. D-sa pierzîndu-se în figuri retorice, cere încrederea unanimă a Adunării, pentru ca guvernul să aibă acea forță morală care singură etc. etc. etc. D. Dim. Brătianu, profitând de experiența făcută alaltăieri în Senat, unde, în loc de un vot de
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
fața locului cu vicenotarul comitatului, Nicolae Szentivany, organ special al serviciului construcțiunilor, cu delegații orașului Berecic și cu martori cari cunosc bine localitatea. La 13 și 14 august el revizui granița între România și orașul Berecic și constată, pe baza spuselor martorilor, că pichetul s-ar fi construit în adevăr pe teritoriu unguresc, 3500 de pași dincoace de graniță. Dispozițiile ulterioare ale ministerului sunt cunoscute. "Nemere " zice că încălcarea de teritoriu nu s-a putut întîmpla decât din neștiința organelor române
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]