4,196 matches
-
afiliez acestei idei programele "grecești" de resuscitare a "visului basileic", diferite față de contextualizarea lui de către români (Lemny, Sensibilitate și istorie 146-206). Ele conferă în definitiv o linie politică relativ consecventă, în ciuda unor momente istorice dificile, și de conversie a intereselor statale. Afirmarea în istorie a unui comportament diplomatic asumat și a unei direcții politice configurate coerent a menținut spiritualitatea ortodoxă românească, a întărit capacitatea de rezistență, religioasă și culturală, într-o zonă cu o tectonică aparte, o zonă de intersecție a
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
a unei direcții politice configurate coerent a menținut spiritualitatea ortodoxă românească, a întărit capacitatea de rezistență, religioasă și culturală, într-o zonă cu o tectonică aparte, o zonă de intersecție a unor "valuri" diferite de civilizație și a unor interese statale divergente. Situația geo-politică incomodă s-a resimțit nu numai la nivelul imaginarului politic, ci și la cel al culturii și al vieții sociale și economice românești, în general. Mărturiile călătorilor străini prin Țările Române sunt fluctuante și contradictorii, ceea ce demonstrează
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
baza unei tradiții religioase neinstituționalizate timp de un mileniu, respectând în egală măsură elementul roman (ideea de romanitate) și opțiunea ortodoxă, apărând, cu program pseudo-"basileic", autocrația și sistemul de putere corelat alegerii religioase (program care îi asigura independența, identitatea statală și misiunea politică), acest imaginar, formă de sublimare a programului politic la nivelul reprezentărilor simbolice, este principalul martor al interpretării istoriei de către români. Este modul în care ei înșiși și-au spus povestea și și-au tradus realitatea, și-au
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și l-au asumat programele de guvernare ale voievozilor de la nordul Dunării, pentru păstrarea tradiției bizantine de guvernare, a valorilor ortodoxiei și a memoriei sale istorice. Toate aceste aspecte au dus la un important proiect comun al românilor, de rezistență statală cu motivație creștină, care a și disimulat uneori chestiunea independenței teritoriale, militare, economice și, nu în ultimul rând, politice. Dar, între ambiția acestui vis și modalitățile de realizare a lui, au apărut disonanțe, care, în timp, s-au făcut resimțite
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
au existat programe politice anti-otomane eficiente și bine articulate, cu repere bizantine sau chiar basileice asumate mai mult sau mai puțin tranșant. Modificarea conceptului de putere creștină față de modelul imperial a dus însă la o strategie diferită în abordarea chestiunilor statale și de politică externă față de ceea ce mărturiile ne arată despre statul bizantin (Pippidi 205-357). Deși în cunoștință de cauză uneori, domnitorii care au încercat o fundamentare a instituțiilor statale în Țările Române au făcut-o ținînd cont de dreptul cutumiar
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
imperial a dus însă la o strategie diferită în abordarea chestiunilor statale și de politică externă față de ceea ce mărturiile ne arată despre statul bizantin (Pippidi 205-357). Deși în cunoștință de cauză uneori, domnitorii care au încercat o fundamentare a instituțiilor statale în Țările Române au făcut-o ținînd cont de dreptul cutumiar feudal și nu de cel bizantin (ceea ce atestă că nici preluarea modelului nu s-a făcut integral); faptul este însă firesc, ținând cont de formele în care se dezvoltau
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
dificile pentru instituțiile puterii. În secolele în care în occident se afirmau pre-renașterea lui Dante și literatura franceză de curte sau în care, în lumea basileică, atingea apogeul renașterea paleologă, Țările Române făceau încă efortul de a-și stabiliza identitatea statală și de a se autodefini socio-politic și spiritual. Înfruntările tot mai solicitante, presiunile la granițele cu statele catolice, familiarizarea cu spiritualitatea ortodoxă, contactele comerciale și militare mai curând cu comunitățile de rit bizantin au condiționat și au încadrat în final
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
după Bizanț", după ce școlile de bizantinologie europene au depășit descriptivismul și faza idilizării Constantinopolului (încă insuficient cunoscut pe atunci), întrebarea anterioară își poate găsi totuși răspunsul. Documentele oficiale, corespondența religioasă și istoriografia românească demonstrează că instituțiile bizantine, dar și formațiunile statale nord-dunărene au fost direct interesate, în contextul regional al secolului XIV, (mai ales) de rezistența politică în plan diplomatic atunci când s-au pus bazele tinerelor "țări". Însăși expresia consacrată prin acord general, de "politică anti-otomană", include pe lângă ideea adiacentă de
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
contextul regional al secolului XIV, (mai ales) de rezistența politică în plan diplomatic atunci când s-au pus bazele tinerelor "țări". Însăși expresia consacrată prin acord general, de "politică anti-otomană", include pe lângă ideea adiacentă de "anti-păgână" și o alta, a "independenței statale". Practic, scopul tuturor demersurilor diplomatice și al angajamentelor militare românești a fost menținerea granițelor "creștine", cu o anumită marjă de libertate la început față de puterea musulmană, care presa deja asupra întregului areal ortodox. Insistența pe acest fapt, binecunoscut, de altfel
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
cinegetică (nu întâmplător) înspre noile teritorii. Ne aflăm mai aproape de cultura paleolitică și de reprezentările cultice animaliere, de credințele și de "profesiunile" care transformă în timp "ideologia" vânătorii într-una predominant pastorală. Această mărturie din cronica lui Ureche - ritualul întemeierii statale) - include și ea narațiunea vânătorii arhetipale și descrie înființarea unei vetre de civilizație într-un nou teritoriu: ... că umblându păstorii de la Ardeal, ce să chiiamă Maramoroș, în munți cu dobitoacele, au dat de o hiară ce să chiiamă bour și
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
portretele clasice ale antichității, dar în spiritul literaturii creștine ortodoxe). Trecerea de la aceste caractere-model de legiuitori și constructori la eroii-model, de la o istorie sacră la mozaicul istoriei și al existenței se face datorită apariției unui cronotop particular, politic (noul spațiu statal, aflat într-un timp al fondării instituțiilor de drept), corelat cu o nouă tipologie voievodală, a apărătorului creștin. Fixarea în memoria colectivă a atâtor ipostaze ale regalității poate fi pusă tot pe seama faptului că medievalii români au trăit sub presiunea
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
a specificității care, de la un punct, diferă ca "substanță" ideatică. Mai firească ar părea comparația cu arealele ortodoxe. Totuși, dacă se menține drept referință imperiul bizantin, analiza fenomenului imaginarului și a diferitelor sale forme sau particularizări (în funcție de tipul de organizare statală, de ideologia puterii, de aspecte culturale locale) devine extrem de relevantă pentru istoria post-medievală. La nivelul imaginarului colectiv, comparația se poate susține, teoretic și practic, datorită trunchiului comun - planul politico-religios de guvernare a lumii creștine, de sorginte "constantiniană" −, din care s-
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
titlurilor domnitorilor de la Iași și București. Iar În consecința „insuficiențelor suverane” din titlurile voievozilor ori domnilor s-a putut menține mereu Îngroșat „șirul pretendenților” la tronurile Moldovei și Valahiei, de unde și cronica „instabilitate politică internă a celor două mici entități statale, la cheremul ingerințelor străine”. Oportună sau constructivă rămânea, de aceea, considerarea „cerinței prințului străin” prin raportare strictă la „proiectul național”, incipient la 1821-1822 și definitivat sub „Învățămintele” revoluției de la 1848 și ale „ocupațiilor rusești” de la 1848-1849 și 1853-1854. Că i-
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
sau nu, ai „republicii”. În actele Independenței și În demersurile extrem de dure pentru recunoașterea internațională a acesteia, s-au decontat rațiunile de ultimă instanță ale ridicării țării la condiția de Regat, cea mai Înaltă din Întreaga istorie a organizărilor noastre statale. Pentru a se impune acele rațiuni, a fost nevoie de acte ce au relevat, ca la 1859 și 1866, tensiuni serioase Între ambițiile de emancipare ale unei națiuni zise „mici” și cenzura externă exercitată de „marile puteri”. Maniera În care
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
proclamarea Regatului României a avut ținuta unui energic fapt Împlinit, un adevăr a cărui relevare ar fi meritat mai multă atenție din partea literaturii de specialitate. Oricât ar părea de curios, actul Regatului, de o Însemnătate aparte În traiectoria Înfăptuirilor național statale, a fost evaluat, aproape fără excepție, din perspectiva unei anumite orientări externe (opțiunea euro-centrală) sau din cea a disputelor politice interne (manevre de partid, preocuparea de a stăvili „tendințe anarhice” prin consolidarea autorității monarhice etc.). Pentru N. Iorga, spre exemplu
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
coada pentru bilete să fie 500 de persoane, care petrec acolo o bună parte din zi pentru a cumpăra un singur bilet 53. Mai mult de 400 de milioane de dolari pe an sunt cheltuite pentru a face publicitate loteriilor statale și a altor jocuri 54. O mare parte a acestei publicități exploatează tema visului american, a Îmbogățirii, a saltului de la sărăcie la bogăție (povestea unui om pornit de jos și ajuns la o situație Înaltă). Loteria din statul New York atrage
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
este cu 50% mai mare decât a treia economie americană, Texas, care are un PIB de 742 miliarde de dolari. Italia, cu un PIB de peste 1.000 miliarde de dolari, este de două ori mai mare decât a patra economie statală americană, Florida, cu un PIB de 472 miliarde de dolari. și tot așa În ordine descrescătoare a volumului economiei. Spania, cu un PIB de 560 de miliarde de dolari, Întrece al cincilea stat, Illinois, cu un PIB de 467 miliarde
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
de trei minute de mers pe jos de la propria locuință. Restricțiile zonale existente În comunitățile americane favorizează adeseori dezvoltarea zonelor rezidențiale și comerciale În spații deschise. Planificarea spațială - coordonată pe termen lung atât Între comunitățile vecine, cât și la nivel statal și federal - este de fapt inexistentă. Fiecare trăiește pentru el Însuși, iar efectul se reduce la un singur cuvânt care poate fi scris cu litere mari de-a lungul și de-a latul Întinderilor americane: ruine. Situația este diferită În
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
parte din viața de zi cu zi a cetățeanului european. Au fost Încurajate diverse agenții și organizații guvernamentale ale Uniunii Europene, cerându-li-se chiar să stabilească „nivele Înalte de interacțiune și conectare Între agențiile de nivel european și guvernele statale, provinciale și locale, ONG-uri, actorii din mediile de afaceri și corporatiste, organizațiile educaționale, instituțiile de cercetare și o varietate de grupuri ale consumatorilor” 9. Agențiile guvernamentale ale Uniunii Europene au fost Însărcinate să faciliteze formarea rețelelor și să devină
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
fi negociată pe piață și protejată În interiorul frontierelor statului-națiune. Natura ca resursă a fost tema dominantă a științei În ultimele secole. Parcurile transfrontaliere ale păcii sunt o recunoaștere de către guverne a faptului că frontierele naturale sunt mai importante decât cele statale - că ele există a priori și dincolo de orice frontieră politică, meritând să fie reconectate și menținute ca sisteme integrale. Europa este lider În promovarea parcurilor transfrontaliere, cu toate că și națiunile africane au făcut progrese semnificative. Ideea potrivit căreia ecosistemele naturale trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
puțin diferențiate în interiorul “unicatului” regional. În baza acestui principiu pot fi identificate o serie de ansambluri politico-geografice relativ omogene sub aspectul condițiilor politico-geografice, precum aria peninsulei arabe, unde majoritatea elementelor în cauză sunt relativ similare: modul de constituire a teritoriului statal, tipologia frontierelor, modelul politicoadministartiv, prioritățile de integrare regională, orientarea spațială a opțiunilorstrategico-economice șistrategicomilitare. Totodată, derivat din coroborarea primelor două principii enumerate, avem în vedere în procesul de regionare principiul comunității teritoriale, pentru stabilirea unităților spațiale caracterizate prin integralitate teritorială, respectiv
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3054]
-
cele mai delicate în domeniul regionării teritoriale este problema limitelor unităților (regiunilor) identificate. În cazul demersului de față, acest aspect își pierde însă o parte din încărcătura problematică menționată, întrucât nivelul taxonomic elementar cu care lucrăm este cel al entităților statale, care beneficiază de limite politico-administrative în general bine stabilite. Astfel, principala dilemă care rămâne, este dată de opțiunea ce trebuie făcută în privința includerii unui stat sau altul într-o anumită unitate regională ori în alta învecinată. Mai precis spus, până la
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3054]
-
la concluzia că ergativitatea este răspândită disproporționat, ariile predilecte ale fenomenului fiind Australia și Eurasia; * apartenența genetică foarte diversă a limbilor ergative; * gradul diferit de civilizație a comunităților de vorbitori, unele dintre aceste limbi aparținând unor comunități civilizate, cu organizare statală (georgiana, basca), altele, triburilor (limbile australiene și cele sud-americane); * numărul inegal de vorbitori ai acestor limbi, de la câteva milioane la câțiva vorbitori (unele dintre limbi sunt chiar stinse sau pe cale să se stingă). Limbile caucaziene, primele în legătură cu care s-a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
1918, personalități marcante ale culturii naționale, între care istorici, geografi, juriști, jurnaliști etc. de prestigiu, au demonstrat, pe linia unor preocupări anterioare, caracterul istoric legitim al Marii Uniri, în întregul său, cu precizarea locului deținut de Basarabia în noul organism statal. La scurt timp după încheierea războiului în anul 1945, în condițiile sovietizării țării, propaganda comunistă a preluat „teze” ale Internaționale a III-a Comuniste referitoare la România interbelică - stat imperialist, care deținea teritorii străine, cu referire specială la Basarabia și
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
să-i atribuie lui Bogdan întemeierea statului de sine stătător, după cum lui Basarab I i s-a atribuit întemeierea Țării Românești. Conferirea apelativului de „întemeietori de țară” își găsea justificarea în faptul că poporul român a căpătat o identitate istorică, statală, în cadrul căreia își va confirma entitatea și originalitatea. Constituirea statelor de sine stătătoare a condus la sporirea potențialului lor uman, economic și militar. În noua situație, țările române și-au putut extinde autoritatea asupra unor teritorii mai puțin centrale, precizându
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]