7,322 matches
-
îi saluta pe funcționarii vamali în germană, în polonă, dar cu toate astea era înjurat de fiecare dată de cei cu uniforme diferite. Asta era mai puțin vesel. Chiar înainte să înceapă războiul, se pare că a scos din dulap steagul polonez și pe cel cu zvastică și a strigat: „Dacă război pornește, pe copac urc și uit la cine primul vine. Și pă urmă ridic steag, pe ăla sau pe ăla...“ Chiar și și mai târziu, când trecuse destul timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
puțin vesel. Chiar înainte să înceapă războiul, se pare că a scos din dulap steagul polonez și pe cel cu zvastică și a strigat: „Dacă război pornește, pe copac urc și uit la cine primul vine. Și pă urmă ridic steag, pe ăla sau pe ăla...“ Chiar și și mai târziu, când trecuse destul timp, ne mai vedeam cu mama și cu frații și surorile unchiului Franz cel împușcat numai pe ascuns, după ora de închidere a prăvăliei. Cu acest prilej
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu camarazii: pe pereți atârnau fotografii de grup cu tovarăși de partid în uniforme. Cred că am văzut și o pancartă cu „Credință și frumusețe“, pe care făceau gimnastică fete cu sâni săltăreți. Lipsea însă fotografia obligatorie cu Führerul. Nici steaguri, nici stegulețe. Nici un obiect cu o valoare oricât de mică nu era de șterpelit. Toate dulapurile se căscau goale. „Nimic de băut“, a înjurat un caporal a cărui ureche stângă, absentă, s-a insinuat în talmeș-balmeșul amintirilor mele. Abia la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în apropierea locului de muncă și cu a cărui fiică mai mare mă duceam din când în când la cinematograf. Al doilea grup, cel mai mare, se împăuna cu sloganuri naziste, căuta vinovați pentru prăbușirea vechii ordini, fredona ațâțător „Sus steagul...“ și, când se înfierbânta, ajungea la presupuneri și blesteme: „Dacă ar mai trăi Führer-ul, v-ar strânge pe toți și...“ Cel de-al treilea grup încerca să-i tempereze pe ceilalți și, cu propuneri de ameliorare din ce în ce mai rău văzute, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
acuze că ce știe până și ăl dân urmă călugăraș dă pâini, pești și Treime e scorneli get-beget și brașoave. Să nu te pui pă soilit dă mirare, jupân Lumbeira, când ț-oi spune că Sampaio nici măcar n-a alborat steag alb În fața bombei beton. Mai rece ca Înghețata dă cafea cu lapte, mi-a zis că, cu privire la treimi, nime n-a simțit ca iel pulsu la tristele urmări ale superstiției și ignoranței și că În zadar aș da să scoț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pean, iar neghiobu dă Rabasco a tret să se mulțumească c-un etui Bausch dă biciclete, și cu stilou Plumex. Ca să nu mai vorbesc dă inelu vechii case Poplavski. Ei, grăsuțo, iepisodu ăsta dă stradă a fost presto dat uitării. Steagurile lu Boitano care unduie, sunetele dă goarnă care Înviorează pă peste tot masa populară, formidabilă. În Plaza de Mayo, ne-a chemat la luptă marea descărcare electrică care-o semnează doctoru Marcelo N. Frogman. Ne-a pus pă roate pen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
populară Brânzică și brânză de vaci, Marinată de iepure și Mare domn mai e și greful, care-au făcut deliciul lui don Marcelino Menéndez y Pelayo și al atâtor alți critici sagaci. Dar să nu punem prea repede În bernă steagul de luptă: dincolo de dureroasa uzură, distingem un fenomen pozitiv, care ne Întărește ca nici un altul: SUNTEM ÎN PREZENȚA MORARULUI. O dată Înlăturate vorbele goale, Omul stă drept În fața privirilor noastre. E adevărat și că dezbaterea continuă. Nici un iconoclast, nici măcar Calasanz Însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
masculină „cioroi“. * Văd În dicționar că un montante este un espadón (nota lui H.B.D.) Cât privește un espadón, acesta este o „spadă foarte mare care În general se mânuia cu ambele mâini“ (n.tr.). Ați observat, desigur, În text, că steagul argentinian este alb-albastru. Mai mult ca sigur că textul borbioyesc este contagios. J.L. Borges, Obras en colaboración. I. Con Adolfo Bioy Casares, Madrid - Buenos Aires, Alianza Editorial - Emecé Editores, 1981, coperta IV. Este semnificativ faptul că pe coperta volumului apărea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fi avut vreun câine, dar nu asta contează. Mai rău! Aș fi putut s-o asmut pe Helen asupra lui. La ce se așteptase? Ca drumurile de la aeroportul din Dublin să fie ticsite de băștinași care să-l ovaționeze, fluturând steaguri englezești? Vrusese fanfare și covoare roșii? Să se declare sărbătoare națională? Iar eu să-l întâmpin la ușă îmbrăcată într-un neglijeu sexy, să-i zâmbesc și să-i declar cu voce răgușită: „Bine-ai venit, iubitule“? Sincer, eram absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Înnegriți de fum și Încordare, răniți, turbați, plini de sus pînă jos de noroi, sînge și praf de pușcă, și, deodată, dintr-o tranșee bine Întreținută răsare un ofițer impecabil, cu dungă, cu uniforma și căciula proaspăt scrobite și-un steag alb În mînă. Armata a nu știu cîta română capitula. În vreme ce ăilalți se omorau pentru onoare, demnitate și alte prostii cu o disperare dusă la absurd, românii, gata, pauză, piua. Semnînd un armistițiu separat cu rușii cînd au văzut prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Neacșu din „Europa”, mă extrag și eu din birou, găsesc pe linoleum o altă pagină din aceeași revistă și calc pe ea, fiindcă știu ce-i acolo: bardul Cernea care-atacă un subiect ce de multă vreme ne roade pe toți, „Steagul Țării”. Poetul apucă voinicește steagul de băț, Îl agită cu Înfocare, cu dragoste de patrie, ca pe un evantai chinezesc, național, cu care face vînt post-mortem prea răcitei figuri din Scornicești. O ploaie Înghețată de particule intrate-n putrefacție, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și eu din birou, găsesc pe linoleum o altă pagină din aceeași revistă și calc pe ea, fiindcă știu ce-i acolo: bardul Cernea care-atacă un subiect ce de multă vreme ne roade pe toți, „Steagul Țării”. Poetul apucă voinicește steagul de băț, Îl agită cu Înfocare, cu dragoste de patrie, ca pe un evantai chinezesc, național, cu care face vînt post-mortem prea răcitei figuri din Scornicești. O ploaie Înghețată de particule intrate-n putrefacție, dar căzînd de pe culmile de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
se Înroșește, a apucat demult să scrie cu bumbac, nu-l mai poate opri nimeni. L-am lăsa să treacă ca un coș, dar iată că se umflă, o dă În pandalie: „Și canalele sînt Înfundate / De zăpadă și de steaguri roșii / Arse În cîntece de hoardă”. (s.m.) Hoarda oamenilor omorîți În decembrie. A scăpat poetul din sirena lui Vasile Roaită, din propriu-i purgatoriu, și umblă pe hîrtie. Pare să n-aibă părinți. Vrea la lupta cea mare. Ce dezastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Graur. În legătură cu campania electorală nu pot decît să Întreb unde sînteți voi, Emanoil Valeriu, Petre Popescu și celălalt? Emisiunile au fost obsesiv ratate din lipsă de melancolie, de Întrebări care să-ți ridice părul de alegător pe cap, de tablouri, steaguri, dat cu piciorul pe sub masă, om bandajat, clopoțel și sticlă spartă. Emil Constantinescu pare cam nervos. În ce-l privește pe contracandidatul cîștigător, să remarcăm că are costume mai frumoase decît Emil și că, după mai multe Încercări, a izbutit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vrea să roadă rădăcina partidului”. Uite că-ncep să apară și alte animale, Îmi creează un sentiment reconfortant, de variațiune, iar o cititoare care disprețuiește și ea omizile tîrÎtoare, mamele fluturilor, Îl imploră pe același om să țină sus altceva. „Steagul.” Trec imediat pe Bordel, pentru armonie: „Grație revistei noastre, pentru prima dată cuvintele anus și vulvă Își pierd caracterul malefic și devin ceva magnific”. Mare păcat că și-l pierd, căci ce poate fi mai fastuos decît un anus funest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Întrunirea se sparse În tăcere. Sala de ședințe era acum goală. Ed Își reluă În gînd discursul, insistînd asupra frazelor cheie. „Auyi șocat cuvintele dreptate absolută“ rostite de glasul lui Inez Soto. Scrumiere golite, scaune Îndreptate, ordine pe avizier. Desfăcu steagurile de lîngă pupitru. Verifică dacă sînt prăfuite. Reveni la discurs, cu glasul tatălui său: „Duplicitari În raport cu Înaltele standarde morale pe care un corp de elită le pretinde de la membrii săi.“ Acum două zile, discursul ăsta ar fi fost adevărat. Discursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
la discurs, cu glasul tatălui său: „Duplicitari În raport cu Înaltele standarde morale pe care un corp de elită le pretinde de la membrii săi.“ Acum două zile, discursul ăsta ar fi fost adevărat. Discursul lui Inez Soto Îl transformase Într-o minciună. Steagurile cu franjuri aurite. Oportunism suflat cu aur: i-a omorît pe oamenii aceia mînat de o furie de om slab. Fiind vorba de asasinii de la Nite Owl, furia lui căpătase o semnificație: „dreptate absolută, Înfăptuită cu Îndrăzneală“. A distorsionat Înțelesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Cred c-a fugit de-acolo fiindcă l-a afectat prea tare că i-a Împușcat pe cei doi tîlhari. Ed spuse: — Bună ziua, domnule sergent. Ceva vechi, ceva greșit. Ed se așeză, fără să Închidă ușa. Prin ușă se vedeau steagurile cu fireturi aurite. O străfulgerare. S-ar putea ca Vincennes să-l aibă la mînă cu ceva pe Bud White. Instinct: În primăvara lui 1953 Jack Tomberon se speria. Legătura dintre „operațiunea porno“ și Nite Owl. Rechizitoriul lui Inez Soto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
atît de calm, Încît totul Începu să se desfășoare cu Încetinitorul și pre’ de o clipă, avu senzația că Înoată. Urcă treptele parcă Înotînd contra curentului. Micuța Kathy Îi tot spunea „OMOARĂ-L!“ Apartamentul: uși duble, filigran de aur - vulturi, steaguri americane. Apăsă clanța și ușile se deschiseră. Lucruri de mare clasă Încăpute pe mîinile unor mîrlani albi - trei tipi trotilați, Întinși pe podea. Sticle goale, scrumiere vărsate, nici urmă de Spade. Uși de legătură. Dinspre cea din dreapta se auzeau zgomote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
zise Kay. Dar cînd se apropiară de clădire, văzură că era pe jumătate arsă, cu ferestrele fără geamuri, cu perdelele, panglici, și zidăria neagră. Pe ușă era o tăblie pe care scria, Bombardată sîmbăta trecută. Sub tăblie, cineva fixase un steag britanic din hîrtie arătînd jalnic, unul dintr-acelea pe care le puneai pe castelele de nisip Înainte de război. — La naiba, spuse Kay. — N-are-a face. Chiar nu doream nimic, zise Helen. Ar trebui să fie altundeva. — Dac-o să beau ceai, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
poate suporta“, sau chestii de genul ăsta care arată că-i bine că războiul continuă. — Totuși, e bine, nu-i așa? Întrebă Helen Încet. În sensul că, atît cît avem St Paul’s - nu mă refer la Churchill sau la steaguri. Dar atîta vreme cît o avem, cu tot ce reprezintă, adică: eleganță, rațiune și o mare frumusețe, atunci merită să ne batem. Nu crezi? — De asta sîntem În război? zise Julia. — Dar tu de ce crezi? — Cred că e vorba despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
când eu și Richard facem În sfârșit dragoste, În timp ce copiii Încep să se foiască În paturi deasupra noastră, totul e cumva zelos și posesiv, de parcă soțul meu ar acționa dintr-un instinct teritorial profund care-l Îndeamnă să-și Înfigă steagul și să mă revendice. Și, Într-un fel, sunt recunoscătoare să fiu revendicată; e mai puțin Înfricoșător decât să pornesc către un teritoriu necunoscut, cu obiceiurile lui ciudate, cu emblemele sale neștiute. Richard e Încă prăbușit peste mine când copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ce-mi place mie! — Am crezut că o să-ți fie de folos, atâta tot. —Pentru ce? Pentru sarcina ta. —Iisuse Hristoase, ce e asta? Candy scoate o cămașă de noapte albă cu broderie englezească și o flutură ca pe un steag, spre amuzamentul grupului de bărbați de la masa vecină. —Mă predau, mă predau, mă roagă ea. Uite, are și deschizături pentru hrănit. — De ce aș vrea să mănânc ceva Îmbrăcată cu... O, Dumnezeule, te referi la ceva care o să se hrănească din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ca o arcă trecută prin foc de un Noe modern. Se vedeau grinzile acoperișului ieșind din partea de sus a zidurilor, scheletul dezgolit al unei corăbii a morții purtîndu-și deasupra catargele hornurilor. Tende pîrjolite atîrnau la ferestre ca niște vele sfîșiate, steaguri negre fluturîndu-și mesajul sinistru. — Bine... O să ne deschidă Miguel. El are grijă de locul ăsta, sau de ce-a mai rămas din el. Menajera și soțul ei au plecat. Pur și simplu n-au putut să se Împace cu situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
plumburii, dar bine legați, echipați cu voci înspăimântătoare și cu unele mijloace foarte primejdioase. "De unde, oare, răsar și încă, așa de căliți, dintr-odată?", se întrebau, în tăcere, fruntașii goldăneștenilor, privind, cu îndoială, la acești necunoscuți, înzorzonați în îmbulzeală de steaguri roșii și gătiți în luxul unor salopete stranii, având gustul coșmarului continuu, neîntrecuți în a preschimba albul în negru și invers, boscari în stare să uimească gloata prin felurile lor de a îmbina aerul matern cu bestialele duioșii. De voie-de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]