6,757 matches
-
da ce avea mai bun. Era un gest sportiv. Pe debarcader era așezată o barcă incredibil de suplă pentru doi fără cîrmaci. Doctor Schneiderhahn o coborîse pentru noi dintr-unul din rastelurile de sus. Greementul de alamă scînteia cu o strălucire mată în soare, vîslele erau încrucișate peste șine și scaune. Schneiderhahn a așezat mai întîi barca pe capre și a verificat-o. Cu o batistă mare, albă realmente, tot ce era legat de omul acesta era enorm a îndepărtat ceva
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
supermarketul pe nume Metro, ori Billa, spuneți-i cum doriți, aruncați priviri cu coada ochiului să vedeți ce anume are dumnealui în căruciorul cela înalt la care împinge gîfîind ușure din cauza că este puțin supraponderal, și veți vedea că între strălucirile acelea nu se află nimic în măsură să asigure reducerea producției pe stoc a industriei noastre și strategice, și naționale. Veți vedea că nu se află acolo, între sârmele nichelate ale coșului ăluia, marfă de felul acela duios încastrat în
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
ajută ca soldați pe câmpul de bătălie (Jud 5,20). De asemenea, cu trecerea timpului, unele caracteristici ale cultului solar vor fi inserate în descrierea lui Yhwh. De exemplu, imaginea lui Yhwh ca judecător suprem care promulgă decrete drepte precum strălucirea luminii (Os 6,5; Sof 3,5), deseori având alături „adevărul” și „dreptatea” (Ps 96,13; 98,9; cf. și Ps 37,6), evocă imaginea pe care izvoarele acadiene ne-o oferă despre zeul solar Șamaș, zeul dreptății, al cărui
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
nedumerit din cauza luminii. Lumina semăna cu văpaia unui foc întețit, dar nu lumina decît pe o rază de un metru și jumătate de la pămînt și nu arunca nici un fel de umbră; Lanark înconjură monumentele din centru fără să descopere sursa. Strălucirea era mai intensă pe un piedestal din apropierea locului prin care pătrunsese în cerc, așa că îl examină încercînd să-i dea de capăt. Era un bloc din marmură ridicat de muncitorii și conducerea turnătoriei Turk’s Road în cinstea unui doctor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și monoton. Tunelul avea o înălțime de un metru optzeci, cu secțiune circulară și o alee plată jos, suficient de lată pentru roțile unei tărgi. Lumina nu contenea să strălucească și să scadă într-un mod greu suportabil pentru ochi; strălucirea aurie luneca pe pereți cu fiecare pală de vînt cald, și era urmată de o întunecare lentă, portocalie, cînd apărea frigul. Tunelul se înclina și intra în alt tunel de două ori mai larg, apoi în altul, lărgindu-se din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din Edinburgh și, în final, găsi figura într-un tablou al trinității de Hugo Van der Goes. Era din secolul al XV-lea, cînd maeștrii flamanzi descoperiseră pictura în ulei și creaseră cele mai subtile tonuri de cafeniu, menținînd totodată strălucirea limpede a temperei. Dumnezeu stătea pe un tron grosolan de cristal, care plutea printre nori vulgari și turbulenți. Era îmbrăcat într-un veșmînt roșu, simplu, cu o căptușală verde și îl împiedica, ținîndu-l cu ambele mîini de subsori, pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și amuzată. — Salut! îi răspunse el întorcîndu-i privirea bucuros. — Ai fost bolnav, Duncan? — Puțin. — Ce păcat! Zîmbetul nu-i dispăruse, dar vocea avea o notă de compasiune. în săptămînile care au urmat, Marjoru îi produse o stare din ce în ce mai intensă de strălucire și insatisfacție. îi povesti despre un atelier de lîngă Kelvingrove Park, pe care-l împărțea cu un coleg. — E un pod mare și, fiindcă sîntem prieteni, ne costă doar cîțiva șilingi pe săptămînă de căciulă. Vineri seara, cînd plecăm de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
întunecate, instituții bogat decorate, un oraș cu cvartale și tramvaie electrice. Zvonurile de pe coridoarele consiliului îl făcuseră să se aștepte la același gen de loc, însă mult mai întunecat și ruinat, dar sub cerul fără stele, acest oraș avea o strălucire rece. Stîlpi subțiri de înălțimea fleșei catedralei aruncau o lumină albă peste alei și podurile care șerpuiau deasupra unei alte autostrăzi imense. Pe fiecare parte străluceau turnuri de sticlă și beton de peste douăzeci de etaje, cu lumini pe acoperiși pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Fîșii de umbre se plimbau peste ea ca paletele unei mori de vînt. Zgomotul haotic dispăru într-o bolboroseală monotonă, ezită, tuși și se opri. O vreme, razele maiestoase ale umbrei traversară cerul în tăcere, apoi se lățiră brusc cînd strălucirea pieri. Acum, sursa principală de lumină erau felinarele de pe autostradă. Un huruit mecanic depărtat se apropie repede. Un șir de mașini roșii de pompieri cu sirenele urlînd apărură pe un pod curb dinspre intersecție și goniră în defileul dintre Necropolis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
voie, cel puțin să-ți iau ceva de băut, zise Lanark. — îți poți permite? întrebă Macfee sarcastic? Lanark își pipăi cardul de credit din buzunar, dădu din cap aprobator și deschise ușa. Lumina dinăuntru era roșiatic-obscură, întreruptă de zone de strălucire țipătoare. Majoritatea meselor și scaunelor erau separate prin rețele luminoase, vene colorate în roz și artere purpurii. O sferă rotitoare arunca pete corpusculare, roșii și albe, pe tavan, iar muzica era în surdină, cu sunete prelungi, continue și vibrante, dînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Trase afară unul foarte mare și negru, din care picura apă, îl împinse cu mare efort în iarbă, apoi se sui pe mal și se întinse pe spate, răsuflînd din greu. închise ochii să se apere de albastrul intens și strălucirea îi străpunse ploapele într-o nuanță de un roșu ucigător de fierbinte. Alexander îi spuse: — Apa tot se strecoară. — înfundă găurile cu mușchi și pietriș. — Nu cred în Dumnezeu, zise Alexander. Lanark clipi și-l urmări cum se căznește să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
două cazuri, instrumentele putuseră fi apropiate de fotoliul din care Gosseyn putea supraveghea, privind oblic prin ușa vestibulului, poarta întredeschisă de la intrare. Unele dintre aparate luceau sticlos și tuburile lor electronice funcționând îi încălzeau obositor pielea atinsă. Altele, deși iradiau strălucirea metalului topit, rămâneau reci și fără viață. În fine, erau aparate fără nici o lumină vizibilă, dar care zumzăiau, mârâiau sau vibrau în timp ce-l examinau cu simțurile lor neumane. Testele se succedau unul după altul, pe toată durata relatării lui Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Băgă de seamă dintr-o dată că ea este diferită de cum o credea. Expresia superficială, atribuită de el vreunei nevroze, dispăruse cu totul. Toate trăsăturile plăcute ale frumosului ei chip rămăseseră aceleași, deși suferiseră o subtilă modificare. Frumusețea ei apatică în ciuda strălucirii sale, se revela acum cu toată forța. Sprințară ca focul, personalitatea ei scânteia. Întotdeauna ea păruse rece și stăpână pe sine. Puse în valoare de noua sa maturitate, aceste calități își dezvăluiau adevărata splendoare. Într-un mod greu de definit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
pe Gosseyn. Și se opri din nou, conștient că asistă la sfârșitul unei epoci Lyttle îl trase de mână. Gestul îl galvaniză pe Gosseyn mai mult decât vorbele Se repezi înainte, urmând spoturile incandescente ale farurilor de camioane și avioane, strălucirea orbitoare a proiectoarelor care-și revărsau lumina din înaltul fiecărui zid metalic suficient de solid pentru a suporta un aparat atomic de iluminat. ― Să ocolim, ca să ajungem în spate! ― strigă Gosseyn. Și arătând drumul care ducea la copertina de metal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Marea astronavă de transport dispăruse. Patru proiectoare se reaprinseră. Srăluceau ca niște aștri în miniatură, dar lumina lor abia dacă putea risipi întunericul în care se cufundase gigantica tranșee. În apropierea lor, totul era iluminat ca-n plină zi. Dar strălucirea lor se pierdea în imensitatea hangarului. Sute de metri pătrați, în mijloc, dar și între proiectoare, rămâneau pierduți în umbră. Gosseyn ridică distorsorul și o porni în lungul balustradei care mărginea gigantica tranșee. În fond, nici nu știa ce căuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
de data trecută, o întrebam despre celelalte, vorbeam frumos cu ea, se legăna cam tristă, puținele ei surori care mai supraviețuiseră începeau să se ivească de te miri unde, ieșeau să mă vadă, le mulțumeam și lor, le vorbeam despre strălucirea moartă a suratelor de prin serele orașului și tot așa, până la capătul râpei, acolo se termina și câmpul, coboram o pantă bruscă, mă sprijineau câțiva copaci, ca să nu cad, până la apă. Vă rog să recapitulați această pagină mai mult florală
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
indiferentă, blândă și generoasă, surdă, primitivă și infinit superioară grosolanei mele masculinități, ea mă ferea, mă ocrotea, mă conducea prin aparența complicată care ne învăluie cum ne învăluie aerul pe care îl respirăm ignorându-l. Brutalitatea imaginii, tragismul dimensiunii întunecau strălucirea conceptului intuițional, îi amputau promisiunile, îl transportau în zona anomaliei și a grotescului, acolo unde numai promiscuitatea s-ar fi putut simți în largul său. În plus, unele fapte mă făceau să descopăr în mine reacții suspect de inegale. O dată
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
altă vestire. Aceasta s-a petrecut la o cabană, pe munte, în nordul Moldovei, cu puțin înainte de plecarea mea în mlaștini. Afară norii se învălmășeau și se topeau cât ai clipi ca să facă loc unui soare ud parcă de atâta strălucire. Mă aflam singur în încăperea cea mare a cabanei, stăteam pe ultima treaptă de jos a scării care ducea spre dormitoarele de la etaj. Îmi venise în minte, nu știu de ce, fata aceea uriașă pe care o jignisem cândva. Îmi era
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
portului, într-o odăiță separată de restul casei, o fostă bucătărie de vară cu podeaua de lut și cu pereții coșcoviți. Constantin intră fără să bată. știa că Lilly nu încuia niciodată ușa. Voia să-i facă o surpriză. După strălucirea soarelui de afară, nu desluși aproape nimic în semiobscuritatea odăii. O tăcere adâncă și neagră îi țiuia în urechi. Spre dreapta însă ghici, vag, forma lavoarului de tablă. știa că e vopsit cu verde, că are pete de rugină... Apoi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
în spinare, mari legături de vreascuri și coceni. Nedeslușirea lor mă arunca în ceața unui timp năucitor. Mergând așa, potecile m-au dus la malul unei ape. Acolo m-am oprit. Și L-am recunoscut imediat, în ciuda lipsei Lui de strălucire. Stătea pe mal și tremura. Pierduse lira, dar avea alături, la loc ferit de udătură, vioara și arcușul. Mi se înfățișa ca un adolescent cam oacheș, slăbănog și palid. Purta o redingotă largă, veche, ultrajerpelită, cu poale lungi, decolorate de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ai uriașei noastre farse existențiale. Jucam din nou un joc cam fioros. Amurgise, cerul se roșea spre apus, defuncții treceau pe lângă mine, degetele unora străluceau, habar n-aveau de jocul nostru. În fața unei farmacii am intuit un zâmbet, ca o strălucire în geamul vitrinei. O siluetă se instalase acolo, de partea cealaltă a geamului. I-am spus cât se poate de blând : „Bună seara, doamnă Gerda...“. „Exthaohdinah !...“, a exclamat ea. „Închipuie ște-ți, chiah în secunda asta mă gândeam la dumneata...“ „Dumneavoastră
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
încetare populația, menținînd în același timp memoria arhitecturală și urbană a acestor sedimentări. Parisul în tranziție După ce au fost ocupate de familiile de meșteșugari și muncitori, reședințele particulare din Marais, care aparținuseră aristocrației secolului al XVII-lea, și-au recăpătat strălucirea, iar cele care încă nu au devenit muzee adăpostesc astăzi o populație înstărită. În anii din urmă, la intervale scurte, de cealaltă latură a pieței Bastiliei, atelierele de mobilă și locuințele micilor patroni și ale angajaților lor au fost abandonate
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
două cazuri, instrumentele putuseră fi apropiate de fotoliul din care Gosseyn putea supraveghea, privind oblic prin ușa vestibulului, poarta întredeschisă de la intrare. Unele dintre aparate luceau sticlos și tuburile lor electronice funcționând îi încălzeau obositor pielea atinsă. Altele, deși iradiau strălucirea metalului topit, rămâneau reci și fără viață. În fine, erau aparate fără nici o lumină vizibilă, dar care zumzăiau, mârâiau sau vibrau în timp ce-l examinau cu simțurile lor neumane. Testele se succedau unul după altul, pe toată durata relatării lui Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Băgă de seamă dintr-o dată că ea este diferită de cum o credea. Expresia superficială, atribuită de el vreunei nevroze, dispăruse cu totul. Toate trăsăturile plăcute ale frumosului ei chip rămăseseră aceleași, deși suferiseră o subtilă modificare. Frumusețea ei apatică în ciuda strălucirii sale, se revela acum cu toată forța. Sprințară ca focul, personalitatea ei scânteia. Întotdeauna ea păruse rece și stăpână pe sine. Puse în valoare de noua sa maturitate, aceste calități își dezvăluiau adevărata splendoare. Într-un mod greu de definit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
pe Gosseyn. Și se opri din nou, conștient că asistă la sfârșitul unei epoci Lyttle îl trase de mână. Gestul îl galvaniză pe Gosseyn mai mult decât vorbele Se repezi înainte, urmând spoturile incandescente ale farurilor de camioane și avioane, strălucirea orbitoare a proiectoarelor care-și revărsau lumina din înaltul fiecărui zid metalic suficient de solid pentru a suporta un aparat atomic de iluminat. ― Să ocolim, ca să ajungem în spate! ― strigă Gosseyn. Și arătând drumul care ducea la copertina de metal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]