4,463 matches
-
calului înspre necunoscut, să nimicesc tot ce-mi stă în cale! Dar... mai bine să cobor de pe cal și să revin cu picioarele pe pământ. Mă uit iar pe geam în timp ce stau în bancă și scriu. Mă uit când la stropi, când la foaia de caiet studențesc. Sunt, fără îndoială, într-o stare proastă, sunt convinsă că Eduard nu mă va aștepta la ieșirea din liceu și sunt convinsă că nici tu, Edo, nu vei mai veni lângă mine, îți vorbesc
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și m-am regăsit plutind fericită, ușoară ca un fulg de zăpadă. Mă opresc dintr-odată, golită iar de inspirație. Nu mai știu ce să scriu. Mă uit din nou pe geam. Banca în care stau e lângă geam. Văd stropii de ploaie cum curg neîntrerupt. Numai gândurile mele nu mai curg. Ce bine-ar fi să mă uit la niște foi albe și uite-așa, numaidecât, din mintea mea să țâșnească romanul tău, Edo! Un roman care să-i emoționeze
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
un film pe care-l știam și l-am uitat. (Oare de unde până unde ideea asta?) — De unde până unde ideea asta? De unde până unde ploaie torențială? mă întreabă, amuzat. Poate numai în mintea ta! De fapt, au căzut doar câțiva stropi, acum câteva minute, o nimica toată! Are dreptate Eduard, constat cu mirare: plouă rar, mai mult se scurg niște nori răzleți de cărbune. Ploaia mă mângâie leneș, cu stropi iscați, parcă, de niște valuri jucăușe. Unde e ploaia mea torențială
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Poate numai în mintea ta! De fapt, au căzut doar câțiva stropi, acum câteva minute, o nimica toată! Are dreptate Eduard, constat cu mirare: plouă rar, mai mult se scurg niște nori răzleți de cărbune. Ploaia mă mângâie leneș, cu stropi iscați, parcă, de niște valuri jucăușe. Unde e ploaia mea torențială? Mă uit la el cu atenție încruntată prin ochelari. în sinea mea, răsuflu ușurată. Nu, nu-i nici urmă de îngâmfare în zâmbetul lui, mi s-a părut doar
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
încruntată prin ochelari. în sinea mea, răsuflu ușurată. Nu, nu-i nici urmă de îngâmfare în zâmbetul lui, mi s-a părut doar, aseară, când îl credeam inaccesibil și antipatic. Și chipul meu e ud acum. E ud și de la stropii de ploaie rătăciți pe fața mea, și de la mâna lui udă care a poposit pe obrazul meu în treacăt. Hm, încă o simt pe obraz. Mă scutur iar, înfrigurată. — Hai, ochelaristo, să intrăm undeva, îmi spune el, luându-mă de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cenușie, puțin încercănată. Chiar n-a fost nici o furtună, crede-mă! Ploaia pe care am văzut-o eu din clasă, pe geam, era o ploaie torențială! susțin eu, cu o încăpățânare încruntată. Mă mir că n-ai văzut și tu stropii mari care loveau cu furie în geamurile de la etajul doi al liceului. Nu pot să cred că furia de la etaj se domolea ca prin farmec cu doi metri deasupra pământului și că densitatea stropilor scădea proporțional cu apropierea de creștetele
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
că n-ai văzut și tu stropii mari care loveau cu furie în geamurile de la etajul doi al liceului. Nu pot să cred că furia de la etaj se domolea ca prin farmec cu doi metri deasupra pământului și că densitatea stropilor scădea proporțional cu apropierea de creștetele trecătorilor! Am rostit totul dintr-o răsuflare, cu teama că, dacă vorbesc mai rar sau mai nesigur, iar va începe să-mi tremure vocea. Am rostit totul fără să mă uit la el, privind
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
abstracție de coșurile pulsatile pe care le mai simt ici-colo și să-mi eliberez fruntea. Nu-mi mai este frig, simt, dimpotrivă, că mi s-a făcut foarte cald, deși rochia mamei nu e groasă. îmi dau și cu un strop din parfumul ei Yves Saint Laurent. Tot ce fac mi se pare tulburător de ilicit, prevestitor a ceva nou și impla cabil în viața mea. Până la urmă, îmi iau inima-n dinți, trag aer adânc în piept și mă privesc
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
se aude, deodată, glasul lui Bobo. Nici nu l-am auzit intrând în sufragerie. Bobo se mișcă foar te agil, îți apare pe nesimțite în față, cu silueta lui subțire și cocârjată. Bobo își scutură părul rar, din care țâșnesc stropi mici și in colori de apă. — E o vvreme gggroaz-nică af-fară! spune el, privindu-ne pe rând cu atenție. Mă îndrept mirată spre fereastră. îmi amintesc că mai devreme, când am venit la Eduard, era o vreme frumoasă, cu un
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pentru o singură zi! Eduard mă privește în continuare surprins. Cred că-și imaginase o altfel de conversație cu mine astăzi. Mă măsoară din nou cu ochii lui cenușii, în care zăresc un licăr de mirare, parcă amestecat cu un strop de admirație. îi susțin privirea, înfierbântată. Nu mai îmi pasă cum arăt, îmi pasă doar cum gândesc în acest moment. — Ești fermecătoare când pui pasiune în ceva! îmi spune el, zâmbitor, într-un târziu. Te luminezi toată! Abia acum am
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
care-l cunoaște mai bine pe celălalt! Glasul ei sonor, în care tonul imperativ era cu mult mai pu ternic de data asta decât tonul răsfățat, răsunase puternic în liniștea nopții. Lui Eduard i se păruse chiar că simte un strop de disperare în el. Anda îl sărută apăsat, trecându-și iar degetele ei lungi peste cicatricea adâncă din obraz, și izbucni deodată în râs: — Ei, gata cu momentul poetic! Am treabă! M-am cărăbănit! Sâmbătă continuase să plouă. Eduard nu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cum poate ieși. Un răpăit neașteptat o făcu să-și ridice privirea spre geamul de la sufragerie. începuse să plouă. O ploaie grea, de sfârșit de lume. Nu se mai vedea nimic pe geam. Se apropie curioasă de fereastră. Ploua cu stropi deși ce păreau să se lege unul de altul într o pânză țesută de un ac de foc care sărea sprințar de colo-colo, mânuit de un croitor nevăzut. își ridică anevoie privirea înspre cer, dar nici acolo nu vedea decât
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
unul de altul într o pânză țesută de un ac de foc care sărea sprințar de colo-colo, mânuit de un croitor nevăzut. își ridică anevoie privirea înspre cer, dar nici acolo nu vedea decât aceeași țesătură compactă din inele de stropi. Ploaia nefi rească și șfichiuitoare nu părea să mai contenească. Așa plouase și în ziua aceea, de după aniversarea Georgianei, când am fost la un examen... Ba nu, la o olimpiadă, își aminti Clara, văzând pe neașteptate în minte o bancă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
bancă la geam. Asta își adu cea aminte limpede. Scrisese o compunere de care acum nu-și mai aducea aminte, dar care atunci o marcase. Era probabil o compunere care mi se părea foarte importantă, pe vremea aceea, își spuse. Stropii de ploaie mă inspirau, așa cum, probabil, mă inspira și amintirea petrecerii de la Georgiana din noaptea anterioară și, mai ales, gândul la întâlnirea cu un băiat chipeș și zâmbăreț care mă remarcase și care părea interesat de mine. Eduard. De ani
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
dinspre sufragerie înspre bucătărie într-o goană nebună fusese un fluture uriaș, orbit de fulgere, care se aruncase în gol pe geamul de la bucătărie, pră bușindu-se într-un zbor grotesc, cu aripile mari și îngreunate, prin ochiurile plasei de stropi. își reveni cu greu și se repezi să închidă fereastra din sufragerie. Dar era prea târziu. Intră în bucătărie exact când rafala turbulentă izbi geamul. Geamul vibră, mirat, încremeni o clipă, crispat, apoi se frânse în zeci, sute de cioburi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
prima oară de când se mutase cu Ion în acest bloc, coborî cele șapte etaje pe scări, aproape alergând, părându-i-se că nici nu atinge treptele. 3. Ieși pe vârfuri într-o ploaie densă, care o învăluia cu noiane de stropi mari, uriași. Aproape că-ți venea să înoți prin ploaie. Se îndreptă fără chef înspre supermarket, cu amintirea neplăcută a privirii complice a domnului Neacșu, o privire care de data asta i se păruse de-a dreptul insolentă, purtând în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de jur împrejur, nemaiștiind unde se află. Vedea un bărbat rumen care-și zornăia înfiorător gheața în pahar, sfredelind-o cu o privire bădărană, un alt bărbat care își mișca întruna maxilarele și pe bărbia căruia se prelingeau grețos un strop de salivă și un strop de vin roșu și căruia totul i se părea normal, și mai vedea o femeie mică și îndesată care îi trimitea un zâmbet gol și grotesc, etalându-și dinții cu strungăreață. Dar nu vedea ce
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
se află. Vedea un bărbat rumen care-și zornăia înfiorător gheața în pahar, sfredelind-o cu o privire bădărană, un alt bărbat care își mișca întruna maxilarele și pe bărbia căruia se prelingeau grețos un strop de salivă și un strop de vin roșu și căruia totul i se părea normal, și mai vedea o femeie mică și îndesată care îi trimitea un zâmbet gol și grotesc, etalându-și dinții cu strungăreață. Dar nu vedea ce ar fi tre buit, de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ea, încovrigat sub plapumă. Veniseră acasă pe la mie zul nopții, pentru că a doua zi era vineri și Ion trebuia să mear gă la serviciu. De cum intrase în casă, Clara se dusese sub duș și acolo rămăsese nemișcată, lăsând să curgă stropi de apă fierbinți peste ea, biciuitor. Ca niște stropi de ploaie. Ca stropii de ploaie care mitraliau în geamuri în ziua când se dusese la olimpiadă. într-un târziu își spusese că, totuși, trebuie să iasă de sub duș, nu putea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nopții, pentru că a doua zi era vineri și Ion trebuia să mear gă la serviciu. De cum intrase în casă, Clara se dusese sub duș și acolo rămăsese nemișcată, lăsând să curgă stropi de apă fierbinți peste ea, biciuitor. Ca niște stropi de ploaie. Ca stropii de ploaie care mitraliau în geamuri în ziua când se dusese la olimpiadă. într-un târziu își spusese că, totuși, trebuie să iasă de sub duș, nu putea rămâne acolo toată noaptea. își pusese cămașa de noap
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
zi era vineri și Ion trebuia să mear gă la serviciu. De cum intrase în casă, Clara se dusese sub duș și acolo rămăsese nemișcată, lăsând să curgă stropi de apă fierbinți peste ea, biciuitor. Ca niște stropi de ploaie. Ca stropii de ploaie care mitraliau în geamuri în ziua când se dusese la olimpiadă. într-un târziu își spusese că, totuși, trebuie să iasă de sub duș, nu putea rămâne acolo toată noaptea. își pusese cămașa de noap te din mătase aurie
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
coș în vârful nasului. Clara Martin? își dădu speriată părul pe spate și-și puse ochelarii. Acum da, vedea bine. Era tot ea, Clara Ionescu. Liniștea nu dură însă mult. Amintirile începuseră să o izbească la fel cum izbiseră atunci stropii de ploaie în geam. Nu veniseră înșiruite timid, așteptându-și rândul cuviincios, așa cum își dorise ea. Se năpustiseră pur și simplu asupra ei, cu o satisfacție răutăcioasă. Degeaba se străduise ea să facă ordine în acea devălmășie. Să-și ia
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
din nefericire, Georgiana îi dăduse întâlnire la un restaurant rustic unde nu putea ajunge decât parcurgând pe jos o bucată de drum. Coborî din taxi pășind prin noroi cu teamă și dezgust, simțind câte un fior pe șira spinării ori de câte ori stropi murdari o atingeau pe haine și pe cizme. Nu-i plăceau ploile, așa cum nu-i plăceau nici ninsorile care acopereau totul de nu mai știai unde te afli. O înspăimânta ideea că nu mai vede pe unde merge sau nu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-și recunoștea pielea, nu-și recunoștea pomeții, nu-și recunoștea forma ochilor și nu-și recunoștea nici glasul răgușit, care continua să murmure: „Nu se poate! Nu mai sunt Clara Martin, sunt doamna Ionescu. Clara Martin a murit!“ Dintr-odată, stropi rotunzi, mari și grei se năpustiră asupra ei. Ploaia cădea cu o violență înfricoșătoare. Copacii gemeau îndoiți de furtună, trosnind îndurerați din rărunchi. Fulgere iuți se aprindeau pe cer în zigzaguri și tunetele păreau să spargă cerul jos, chiar deasupra
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
flori mărunte și aurii, odinioară. Nu am voie să trec prin terenul de joc! gândi disciplinat Mircea, care o și luă, depărtându-se, prin căscătura, neagră de funingine, a unui fost șemineu uriaș. Însă, nimeri într-o bucătărie fără ieșire: stropii de mămăligă împestrițau până sus peretele afumat nimburi mărunte ale unor tihnite cine de taină familială. Terenul este, totuși, destul de mare, ca să trec și eu pe aici! își dădu Mircea pinteni voinței, dar nimeri în urzeala unei încăierări incipiente a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]