5,716 matches
-
păcătuiește alături de o fată: "La el, azi-noapte, în chilie/ A-ntârziat o fată vie,/ Cu sânii tari, cu coapsa fină/ De alăută florentină". În Morgenstimmung, melosul sugerează o atmosferă, o stare de spirit difuză, iar feminitatea pune în mișcare cântecul miraculos, sublimul spiritual, "vijeliile" cărnii, realitatea halucinantă a contopirii cuplului. O poezie a regretului se reține din Oseminte pierdute și din rilkeana Niciodată toamna: Niciodată toamna nu fu mai frumoasă/ Sufletului nostru bucuros de moarte". Dacă Duhovnicească era bântuită de duhuri înfricoșate
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
nelipsită de aspectul ludic, de un torent de arhaisme, regionalisme, neologisme cu nuanțe biblice, echivalențe multiple. După bătălia dintre pușlamale, privită cu ochi de estet, în balade ale lumii interlope, poetul alcătuiește elegii villoniene, caracterizate prin amestecul de abject și sublim (Cina, Dimineața, Morții, Galere, Serenadă), de revoltă, indignare, uimire, ironie. În alte poeme, satira se îmbină cu intenția ludică (Hore, Inscripții, Copilărești, Fabule). Dumnezeu se joacă de-a facerea lumii: Ia o leacă, pune-o leacă/ Face oameni și lumină
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
dinții cu detunătură"). PSALMII. Folosind motivul biblic al Cântării cântărilor, Arghezi are atitudini prometeice, revoltându-se împotriva condiției umane predestinate. El trăiește drama interioară "între dorința aprigă de a crede și necredința pustiitoare" (Șerban Cioculescu). Pentru poet, Dumnezeu înseamnă creație sublimă, ideal, adevăr absolut. Aparentul dialog cu Dumnezeu este un monolog care exprimă dorința existenței lui Dumnezeu pe pământ, în speranța înălțării Omului. Poetul se simte singur în univers, are menirea de a lupta contra mediocrității, a limitării, fiind purtătorul unui
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Moină). Universul este terifiant, căldura toridă din iulie provoacă descompunere și nevroze: "E miros de cadavre iubito/ Și azi chiar sânul tău e mai lăsat" (Cuptor). Contopirea meteorologică este o formă a angoasei existențiale (Negru). Fiind dominat de o frică sublimă, universul bacovian este traversat uneori de păsări sinistre, de corbi, care vin din Poe și din Traian Demetrescu, de dincolo de mormânt și cheamă la dispariție. Poetul își asumă rolul de actor cu mască de împrumut, cu gesturi rigide, ritualice, coboară
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
năvălindu-mi în piept când te văd". Tema poeziei este iubirea, "iubita" fiind asociată cu "invadarea luminii". Iubirea generează mișcarea cosmică, "un sentiment al ființării". În poezia lui Blaga, "lumina" este o metaforă cosmogonică, iubita este asimilată "purității luminii", sentimentul sublim al iubirii este proiectat la nivel cosmic. Lumina sugerează absorbția spre absolut a ființei îndrăgostite. Poezia construiește un mit ce restructurează identitatea paradisiacă a ființei, o recuperare către "situații mitologice și sublime, cum este bunăoară aceea a fructului oprit sau
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
metaforă cosmogonică, iubita este asimilată "purității luminii", sentimentul sublim al iubirii este proiectat la nivel cosmic. Lumina sugerează absorbția spre absolut a ființei îndrăgostite. Poezia construiește un mit ce restructurează identitatea paradisiacă a ființei, o recuperare către "situații mitologice și sublime, cum este bunăoară aceea a fructului oprit sau a glasurilor divine și demonice prin frunzișul de rai" (L. Blaga). Erosul "reactualizează timpul și spațiul mitic" (I. Pop), e un centru generator de ordine și sens, o revelație a iluminării. Biografie
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
prietenii lui duc o viață obișnuită, au acces la civilizație, îndepărtându-se de modul de viață patriarhal, trăiesc erotismul ca pe ceva foarte banal. Având multe note lirice, romanul înfățișează aspectul exterior al lucrurilor și ființelor, "descoperind fantasticul în real, sublimul în banal, plasticul în haotic" (Al. Piru). În contrast cu grupul celor tineri (Jim, Vera, Lola, Medy) apar personaje decrepite: Silvestru și doamnele din casa cu molii (tanti Magdalina, tanti Ghenca, tanti Fira, tanti Mali). După experiența cu idila pastorală din Cartea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Nae Cațavencu se află în ofensivă cât timp deține scrisoarea compromițătoare, fiind orgolios, agresiv, inflexibil, dar poate fi ipocrit, fățarnic, sentimental; patriot, umil, atunci când este lipsit de obiectul șantajului. Discursul său este, pe alocuri, aberant ("Industria română e admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipsește cu desăvârșire").Cu nume de rezonanță culinară, Farfuridi și Brânzovenescu alcătuiesc un cuplu memorabil. Discursul lui Farfuridi este incoerent și aberant: Din două una, dați-mi voie: sau să se revizuiască, primesc! Dar să nu se
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
găsirea scrisorii, întâlnirea Cațavencu-Tipătescu); comicul de limbaj: ticurile verbale ("Ai puțintică răbdare", "Curat..."), tautologia ("O soțietate fără prințipuri, va să zică că nu le are"), stâlcirea cuvintelor ("momental", "famelie"), clișeele verbale, negarea primei propoziții prin a doua ("Industria română e admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipsește cu desăvârșire"), comicul de caracter (ipostazele personajelor, disponibilitatea pentru disimulare); comicul de moravuri (relația dintre Tipătescu și Zoe, practicarea șantajului politic); comicul de nume (Agamemnon Dandanache, Farfuridi, Brânzovenescu, Trahanache, Cațavencu). Principalul mijloc artistic este comicul, care
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
morții". Portretul savantului simbolizează superioritatea omului de geniu preocupat să descifreze tainele universului. Tabloul al treilea reprezintă o viziune cosmogonică, inspirată de Vedele indice. Acum, bătrânul dascăl descifrează cele trei momente ale cosmogoniei: Facerea, Evoluția, Viitorul. Aspectele reliefate sunt grandioase, sublime, încât: "Te simți dintr-o dată martor ocular al creației, ești prins în hora sferelor cerești și asculți pitagoreica lor muzică pe care versurile o sugerează" (Zoe Dumitrescu-Bușulenga). În alte versuri sunt reliefate Geneza și Apocalipsa, de la nașterea lumilor (increatul) până la
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
oară, mi-am pierdut uzul rațiunii... Te iubesc la nemurire. Je vous aime et vous adore: que pretendezvous encore? Inima-mi palpită de amoare. Sunt într-o pozițiune pitorească și mizericordioasă și sufăr peste poate. O da! Tu ești aurora sublimă, care deschide bolta azurie într-o adorațiune poetică infinită de suspine misterioase, pline de reverie și inspirațiune, care m-a făcut pentru ca să-ți fac aci anexata poezie: ‘Ești un crin plin de candoare, ești o fragedă zambilă, ‘Ești o roză
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
al arivismului demagogic din trecut, ci este chiar un exponent al sistemului democrației burgheze, care masca exploatarea omului de către om printr-o frazeologie sonoră și nesinceră. Rică este prin excelență gazetarul-tip al acestei structuri politice, după cum Nae Cațavencu este sublimul orator de mase al micii burghezii, dublat de un escroc de rând și de un ambițios fără scrupule, care se folosește de gazetărie ca de un instrument de șantaj. Deși nu are încă un caracter bine definit, ca Nae Cațavencu
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
ce trebuia depășit". În viziunea sa, nici creștinismul, nici metamorfoza să filosofica, platonismul, nu mai pot da un răspuns la nevoile religioase și metafizice ale omului modern, care nu mai crede nici în conceptul de adevăr generator de plăcere, de sublim, pe care îl poate aduce aventură cunoașterii. Adevărul, conceput acum că o misiune infinită, un voiaj fără sfârșit, este doar portul unde se poate afla odihnă definitivă, este călătorie plină de provocare și pericol. Nietzsche, ca și Kierkegaard și Dostoievski
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
care ne poate salva de la "inevitabilă moarte". Sábato, nevrotic, se regăsește în tristețea și melancolia altui nevrotic, Flaubert, ambii căutând în arta scurtarea distanței dintre viața reală și fantezie, salvarea viselor de a se transformă în "realități banale, iar iubirile sublime în irizorii locuri comune". Salvarea eroinei lui Flaubert este sinuciderea, căci, se întreabă Sábato: "Ce putea să facă biată nefericită decât să se sinucidă? Iar, prin sacrificiul acelei biete nefericite, acelei ridicole romantice de țară, Flaubert (în mod trist) se
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
incomunicabile se deschide între omul care are sentimentul morții și cel care nu îl are; cu toate acestea, amândoi mor, însă, în timp ce primul nu știe când moare, celălalt știe: unul nu moare decât o dată, celălalt moare câte puțin. "Moartea este sublimul la îndemâna oricui", spune Cioran în Eseuri. E clar că pentru Cioran "există o diferență fundamentală între moarte și sinucidere: în timp ce moartea ne este impusă și, în consecință, nu putem face nimic, ci doar să o acceptăm, sinuciderea este produs al
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
întorcând capul, o vede pe Alejandra, ceea ce coincide cu începutul dramei lui. María, pentru pictorul psihopat, si Alejandra, pentru ingenuul Martin, sunt iubirea, incarnarea absolutului 83 pe care vor să-l eternizeze, chiar dacă oscilează, atât Maria, cât și Alejandra, între sublim și abject, între zeița și femeie, concret și insesizabil, pentru că sunt înconjurate de lumea demoniaca a lui Bruno, de subteranul lui Fernando Vidal Olmos sau de cel al soțului Mariei și, în același timp, păzitorul ei84. Alejandra este pentru Martín
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
pe creștini la milostenie. Milostenia este una dintre cele mai frumoase virtuți cu care s-au încununat mulți dintre sfinți și ea are un rol foarte important în mântuirea fiecărui credincios, alături de post și rugăciune. Ea exercită într-un mod sublim virtutea dragostei, care este cea mai mare dintre toate și care va rămâne pentru veșnicie. Marele arhiepiscop capadocian, conștientizând înalta sa chemare divină, a înțeles că trebuie să ajute pe cei osteniți și împovărați și i-a chemat la sine
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
turmele de oi care se ivesc pe costișe, am văzut vulturii planând deasupra lor, în voia curenților ascendenți, am văzut norii (minunații nori, din care izvorăsc ploaia și vremea frumoasă, umbra și lumina) ascunzând și dezvăluind peisaje de o frumusețe sublimă; și, câteodată, pe marginea potecii, am întâlnit o floare, căldărușa, cu care făcusem cunoștință într-o poezie a lui Apollinaire : Anemona, căldărușa În grădină răsăriră, Unde-n somn melancolia Dragoste, dispreț respiră... Ea există, deci, și crește și în alte
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
ăPompiliu Constantinescu); autorul ridică particularul la nivelul universalului: copilul universal și mama universală ădin "Amintiri ...") vor avea ca pendant personajele cu caracter exemplar din povești: soacra ca esență a răutății, baba ca esență a zgârceniei, prostul care are noroc, leneșul, "sublim" s.a. alcătuiesc o galerie cu trăsături îngroșate, până la imaginea unei lumi în care s-a instaurat ―Prostia universală ă"Prostia omenească"); stilul și limba se caracterizează prin oralitate și umor.În sens larg, prin real se înțelege ceea ce există în
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
fost coborâte din nori. Mai mult încă: pentru prima oară, pacea este echipată cu fulgerele sale proprii." . La Paris, “Le Figaro” vedea în Pactul Ligii Națiunilor “un triumf al idealurilor franceze” iar la Roma, “Giornole d´Italia” numea Pactul “actul sublim al solidarității internaționale”. Au fost și analize realiste. De exemplu, “L´Humanitė” făcea constatarea că prin Pactul semnat la Paris “sântem departe de primele propuneri ale lui Wilson” . Albert Einstein aprecia crearea instituției geneveze drept “chestiunea cea mai importantă în
Titulescu și Liga Naţiunilor Trei momente semnificative by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1670_a_2912]
-
îl imploră Solange. În curând nu ne vom mai putea întoarce. Toată plaja va fi inundată... Hai, Emanuel, ascultă-mă... Îl enerva faptul că ea avea dreptate și că nu se vedea nicăieri vreo pantă spre faleză. Ce cruntă și sublimă satisfacție ar fi avut ca să apară deodată urcușul și într-o minută să fii sus pe țărm. Într-un sfârșit, obosit, plictisit, întoarse trăsura. Era însă puțin cam târziu. Oceanul invadase o parte din plajă și acum trebuia să conducă
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
sînt abordate sub forma energetică și motivantă a acesteia. O funcție nu poate fi înțeleasă decît prin analizarea produselor ei. Pentru a înțelege funcția instanței supraconștiente se poate analiza fie produsul sublimării: caracterele sănătoase, fie produsul spiritualizării: teoriile veridice. Caracterele sublime sînt fenomene rare, subiective, legate de viața trecătoare a indivizilor. Teoriile, adesea contradictorii, sînt fenomene frecvente cu pretenții de obiectivitate și care au supraviețuit vreme de secole. Sistemele filosofice s-ar preta deci în mod favorabil analizei supraconștientului, dacă nu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
nu este vechea credință, ci pretenția de a înțelege semnificația acestui simbol. Cu toate acestea, semnificația acestui simbol produsul suprem al supraconștientului nu poate fi înțeleasă decît în raport cu ansamblul simbolizării mitice. Dacă este adevărat că produsul supraconștientului sub forma sa sublimă este motivația justă, morala și că produsul spiritual cel mai autentic al supraconștientului sînt miturile, rezultă că SEMNIFICAȚIA ASCUNSĂ A IMAGINILOR MITICE TREBUIE SĂ FIE MOTIVAȚIA JUSTĂ: BAZA ETICII. Miturile trebuie să fie expresia enigmatică a unei morale, fără să
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
legislatorul moral. Mitul exprimă astfel faptul că existența lumii și legalitatea vieții își au amîndouă sorgintea în mister. Fiind diferită de credințe și eliberînd omul de spaime, sentimentul religios îi unește în mod esențial pe oameni. Exprimînd posibilitatea acestei eliberări sublime, simbolurile mitice creează comunitatea culturală, deoarece ele adaugă imensității infinite misterul obiectiv al credinței, care ține de religiozitate, imaginile ce permit oamenilor să comunice în cadrul aceleiași credințe (religie: re-ligare, a reuni). Știința este și ea bazată pe această credință, pe
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
sa mitic imaginativă viziunea comună a obiectivului director: imaginea divinității. Imaginea aceasta ar fi însă constrînsă să rămînă un fel de teorie imaginativă dacă nu ar trebui să îndeplinească o funcție, care este aceea de a motiva activitatea esențială, nu-mită "sublim". Sarcina sublimării constă în realizarea activă, în funcție de forța individuală,a țelului director al vieții, condensat de viziunea supraconștientă din imaginea misterului, simbolul "divinității". Spaima metafizică posedă o forță sublimant motivantă, căci, înspăimîntată de profunzimea misterioasă a vieții, ființa omenească resimte
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]