4,020 matches
-
au format până în prezent un front unit. Unii militează pentru rezistența armată, în timo ce alții cred în soluționare pe cai pașnice. Cei mai mulți fac referire la întreaga provincie Khuzestan cu termenul al-Ahwaz (care definește, în realitate, doar o regiune din sud-vestul provinciei). În funcție de dezideratele lor, grupurile separatiste se împart în două filiere: cei care caută să pună bazele unui stat independent și cei care doresc autonomie regională într-un Iran federal. Printre aceste grupuri se numără Partidul Islamic al Reconcilierii (a
Comunitatea arabă din provincia Khuzestan () [Corola-website/Science/335365_a_336694]
-
ridica Virukadeen, locul acestuia fiind luat de Marea Întunecată. În acele vremuri s-a ridicat pe cer a doua lună ca mărime, "Gol'dun" (Perla Neagră), iar Imperiul Viruk s-a destrămat, supraviețuitorii viruki retrăgându-se în provincia Irusviruk din sud-vest. Oamenii care trăiau în provinciile imperiului au început să se revolte și, după un mileniu, o armată de Oameni Adevărați a invadat Imperiul Viruk cu o armadă și a eliberat teritoriile populate de oameni. Virukii rămași în viață s-au
Marile descoperiri () [Corola-website/Science/331593_a_332922]
-
de apelarea la serviciile Case de cartografi Anturasi. Capitala acestei provincii situate la sud de Nalenyr este Kelewan, Orașul Ilustrat, localitate care a fost capitala Imperiului. Având ca simbol Ursul, Principatul este condus de dinastia Telanyn. Acestea sunt situate în sud-vestul Erumvirinei și cuprinde Principatele: Ceriskoron, Gloysan, Hyreoth, Miromil și Moryth. Regiunea se întinde la nordul Deseirionului și este populată de turasynzi, barbari care obișnuiesc să facă raiduri de jaf în Imperiu și, ulterior, în cele Nouă Principate. Ei trăiesc foarte
Marile descoperiri () [Corola-website/Science/331593_a_332922]
-
din loc. În această provincie supraviețuitorii Mistici ai armatei rebele a lui Nelesquin au ridicat așezarea Tolwreen, iar Misticii aflați în slujba Împărătesei Cyrsa așezarea Voraxan. Regiune în care s-au retras virukii după prăbușirea imperiului lor. Provincii situate în sud-vestul celor Nouă Principate. Continent situat în estul Mării de Răsărit, inexistent pe hărțile concepute de soothi pentru viruki. Se presupune că a apărut după scufundarea Virukadeenului. Este locuit de amentzutli, oameni cu pielea arămie și părul negru care nu cunosc
Marile descoperiri () [Corola-website/Science/331593_a_332922]
-
era atât de puțin adâncă, încât în epoca Greciei Antice, Marea Azov era considerată ca fiind un lac mărginit de mlaștini, denumit de romani „"Palus Moetis"” (Lacul Meotid). Un canal a trebuit să fie săpat de-a lungul litoralului de sud-vest (Canalul Pivinișno). Spre vest, regatul Bosforului cuprindea aproape toată peninsula Crimeea și peninsula Taman, însă spre est, în bazinul Kubanului, limitele sale erau vagi. Controla și ieșirea „lacului Meotid” (actuala Marea Azov). Pe malul occidental se găsea cetatea Panticapeea, întemeiată
Taurida () [Corola-website/Science/331605_a_332934]
-
insulele cele mai mari dintr-un grup de insule din Oceanul Atlantic. Această insulă a fost identificată pentru un timp cu insula modernă Terceira din Azore. O hartă catalană din cca. 1480 etichetează două insule ca "Illa de brasil", una la sud-vest de Irlanda (unde se presupune că ar fi locul insulei mitologice) și una la sud de "Illa verde" sau Groenlanda. Pe hărți insula a fost prezentată ca fiind circulară, de multe ori cu o strâmtoare centrală sau un râu care
Brasil (insulă mitologică) () [Corola-website/Science/331668_a_332997]
-
multe popoare: greci, care colonizaseră regiunea din jurul Marsiliei încă din secolul al VII-lea î.Hr.; liguri, popor neindo-european care trăia în sud-estul Franței actuale și în regiunea vecină din Italia actuală; iberi, alt popor neindo-european care popula actuala Spanie și sud-vestul Franței; populație germanică în nord-estul Galiei; în sfârșit, gali, popor celtic, care erau cei mai numeroși. După cucerire, în Galia s-au așezat în jur de 200.000 de romani: funcționari, militari, coloni, care vorbeau latina populară. Populația locală a
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
(în , în ) a fost o gubernie amplasată în sud-vestul Imperiului Rus, cu capitala în Herson. Gubernia s-a situat în interfluviul Nistru - Nipru, și a cuprins preponderent teritoriul Ucrainei de astăzi, dar și teritoriul din stînga Nistrului al Republicii Moldova. Aceasta a fost una din cele trei gubernii create în
Gubernia Herson () [Corola-website/Science/331774_a_333103]
-
mare cu submarine. Bătălia a avut loc în Marea Nordului, în largul coastei peninsulei Iutlanda, care este cea mai mare suprafață compactă terestră din Danemarca, la ieșirea strâmtorii Skagerrak. Strâmtoarea Skagerrak se află între coasta de sud-est ale Norvegiei, coasta de sud-vest ale Suediei și golful Kattegat, care fac legătura spre Marea Baltică. În partea de est a Mării Nordului se află insulele britanice cu Scapa Flow în Nord, baza navală a flotei Grand Fleet, iar mai la sud fiordul scoțian Firth of Forth
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
City din Canada este situat în zona 4, dar se poate baza pe o acoperire de zăpadă semnificativă în fiecare an, ceea ce face posibilă cultivarea plantelor evaluate în mod normal pentru zonele 5 sau 6. Dar, în Montreal, situat la sud-vest, în zona 5, este uneori dificil să cultive plante adaptate la zona din cauza stratului de zăpadă nesigur. Alți factori care afectează supraviețuirea plantelor, deși nu sunt trecuți în zonele de rezistență sunt: umiditatea solului, umiditatea, numărul de zile de îngheț
Zone climatice de rezistență a plantelor la frig () [Corola-website/Science/331775_a_333104]
-
și sudul Franței; zona centrală a Iberiei este în zonele 8-9 (unele zone sunt ușor mai reci). Coasta atlantică spaniolă și portugheză, cea mai mare parte a Andaluziei și Murcia, aproape toată Comunitatea Valenciana, o parte din Catalonia, Insulele Baleare, sud-vestul Sardiniei, cea mai mare parte din Sicilia, sudul Italiei și din coasta sud-vestică a Greciei sunt în zona de 10, insulele Malta, Lampedusa și zona de sud a Spaniei (Malaga, Cadiz, Granada, unde există efectiv culturi de mango și avocado
Zone climatice de rezistență a plantelor la frig () [Corola-website/Science/331775_a_333104]
-
din zona occidentală a Angliei unde era popular. Pentru a aduna fonduri pentru nave și armament, Monmouth, soția și soacra sa au amanetat multe din bunurile lor. În luna mai 1685, Monmouth a ridicat ancora și s-a îndreptat spre sud-vestul Angliei, o regiune în care protestantismul era adânc înrădăcinat. Dispunea de trei nave, patru tunuri și 1500 de muschete. A debarcat cu 82 de oameni printre care se aflau Ford Grey, I conte de Tankerville, Nathaniel Wade și Andrew Fletcher
Rebeliunea lui Monmouth () [Corola-website/Science/331829_a_333158]
-
numele de răzbunător de sânge: “răzbunătorul sângelui să omoare pe ucigaș; când îl va întâlni, să-l omoare” (Numeri, 35:19). În Peninsula Arabică, în perioada preislamică, era o absența totală a organizării politice de orice formă. Cu excepția Yemenului în sud-vest, nicio parte a Arabiei nu avea un guvern, și, așadar, nici legi sau ordine. Populația recunoștea autoritatea șefilor triburilor lor. Vendeta, alături de atacuri, prăzi, jafuri și răzbunări, era unul din relele inerente în fiecare sistem al vieții beduine. Sângele cere
Vendeta în spațiul islamic () [Corola-website/Science/331845_a_333174]
-
grupuri etnice, populația era mixtă. Până la sfârșitul secolului XIX, 80% din lumea anglo-saxonă și cea nordică era de religie protestantă. Erau mii de confesiuni protestante. Populațiile Americii de Nord nu erau unite lingvistic pentru că era imposibil. După 1880, milioane de est-europeni și sud-vest europeni au ajuns în SUA. Dezvoltările tehnologice au permis ieftinirea transportului și călătoria a cât mai mulți europeni spre America. S-a format o națiune atipică căci libertatea le-a permis imigranților să-și păstreze identitățile. Națiunea americană este un
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
vorbitorul unde se duceau călugărițele care primeau vizite. Aceste școlărițe aveau curtea lor și o galerie care le permitea să meargă la abațială pentru a asista la unele slujbe, deși mai existau capele în diferite clădiri claustrale. În extremitatea de Sud-Vest, aproape de zidul cel înalt și crenelat, era izolat "Spitalul", conceput „pentru aceste soiuri de boli contagioase care apar uneori.” Era construit departe de clădirile mănăstirești, dincolo de grădini și de livezi, ca un fel de "lazaret", pentru a evita ca bolnavele
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
p · "Oltenia’s Minorities. Cultural Studies," (Carmen Ionela Banta - coord.) Bibliotheca Publishing House, Târgoviște, 2015, · "Enciclopedia Asistenței Sociale" (coord. George Neamțu), Editura Polirom, Iași, 2015, 1300p · "Criza mondială", Editura ProUniversitaria, București, 2011, 263 p · "Piața forței de muncă din Regiunea Sud-Vest Oltenia", Editura Alma, Craiova, 2011, 432 p · "Evreii din Oltenia", Editura Beladi, Colecția ”Cercetări sociologice de teren”, Craiova, 2002, 106 p.; · "Dicționar de ergonomie", Editura CERȚI, Craiova, 1997, 520 p. 3.Coordonator și coautor: A. Tratate · "Tratat de sociologie generală
Dumitru Otovescu () [Corola-website/Science/335671_a_337000]
-
2 ("Kampfgeschwader 2") a primit misiunea organizării unor misiuni de diversiune electronică în zona de vest a Canalului Mânecii pentru păcălirea avioanelor inamice. Corpul aerian IX ("Fliegerkorps IX") comandat de Joachim Coeler s-a pregătit pentru atacarea bazelor aeriene RAF din sud-vestul Angliei și a vaselor britance care ar fi încercat să intercepteze convoiul german. Grupul aerian de recunoaștere strategică nr. 123 ("Fernaufklärungsgruppe 123") a avut misiunea de sprijinire a "Fliegerkorps IX" printr-o misiuni neîntrerupte de recunoaștere aerienă a celor două
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
să întărească dealul. Platoul a fost împărțit în trei părți: Castelul Mic, Castelul Mare și corpul de gardă exterior (în partea cea mai dinspre sud a platoului, în fața celor două castele). Primul (Castelul Mic) a fost construit în colțul de sud-vest al platoului in anii 1227-1229. Castelul inițial avea cam aceeași formă ca și extinderile sale ulterioare, dar era puțin mai mic. El a revenit în posesia Danemarcei după tratatul de la Stensby din 1238 și a rămas în proprietatea ei (împreună cu
Toompea () [Corola-website/Science/335795_a_337124]
-
Toompea a rămas o antiteză politică și socială a Orașului de Jos. Limitele dintre Toompea și Tallinn au fost fixate printr-un acord în 1348, când 220 de hectare din patrimoniul orașului au fost transferate Toompeei. Acea zonă, aflată la sud-vest de deal și unde s-au construit suburbiile () Toompeei (, and ) în perioadele următoare, a fost denumită „teritoriul Domului” până în secolul al XX-lea. La scurt timp după întoarcerea la Toompea, Ordinul a început să extindă castelul - întregul Castel al Ordinului
Toompea () [Corola-website/Science/335795_a_337124]
-
(în ) a fost o provincie a Regatului Armean și a Imperiului Roman, situată în partea de sud-vest a regatului. În prezent se află în sud-estul Turciei. Regiunea care a devenit ulterior a fost parte a regatului de Urartu, în secolele VIII - VII î.Hr.. După unificarea regiunii cu regatul său în secolul al VIII-lea î.Hr., regele Argishti
Sophene () [Corola-website/Science/332549_a_333878]
-
specii de virus, specia pădurii Taï (specia Coastei de Fildeș). Acest pacient este singurul caz cunoscut de infecție cu specia pădurii Taï. O mare epidemie cu specia Zair s-a propagat în orașul Kikwit și regiunea înconjurătoare în 1995, din sud-vestul Republicii Democratice Congo. Această epidemie, care a provocat decesul a 256 de oameni dintr-un total de 315 de bolnavi (mortalitate 81%), a afectat în principal personalul spitalicesc (transmisie nozocomială). Alte trei epidemii cu specia Zair au afectat în mod
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
Stejarul pufos ("Quercus pubescens") este un stejar din familia Fagaceae. Arborele este originar din sudul Europei și sud-vestul Asiei, din nordul Spaniei (Pirinei) până la est de Crimeea și Caucaz. Este, de asemenea găsit în Franța și părți din Europa Centrală, inclusiv România și Republica Moldova. Este un arbore mic (de până la 10 metri înălțime), cu o coroană largă, uneori
Stejar pufos () [Corola-website/Science/332609_a_333938]
-
absidelor laterale și alte două în nișele vestice; ferestrele sunt dreptunghiulare, cu ambrazuri interioare evazate, semicirculare la partea superioară și cu urme ale amplasării anterioare a tocurilor ferestrelor; ferestre mici, similare celor din absida altarului se află spre sud-est și sud-vest, respectiv nord-est și nord-vest. Naosul este separat de pronaos printr-un perete plin, străpuns de o deschidere în segment de cerc la partea superioară și cu ambrazura evazată. Pronaosul dreptunghiular, cu axa lungă pe direcția nord-sud, este acoperit cu o
Biserica „Sf. Nicolae” a fostului schit Bălteni () [Corola-website/Science/332680_a_334009]
-
către Țara Românească, și deci este tot aici că Mircea putea ataca fără a se indepărta imprudent de bazele sale pentru a-și apăra granițele și în încercarea de a-și ajuta ruda, Sracimir din Vidin. Acest atac neașteptat în sud-vestul Țării Românești explică, de asemenea, absența lui Mircea de la Silistra în sud-estul țării și căderea acesteia - care avea ca apărători numai garnizoana locală precum și graba cu care sultanul Baiazid Ilderîm a organizat campania de represalii împotriva Țării Românești în 1394
Karînovasî () [Corola-website/Science/332845_a_334174]
-
Lacul Oltina este o zonă protejată (arie de protecție specială avifaunistică - SPA) situată în sud-vestul Dobrogei, pe teritoriul județului Constanța. Aria naturală întinsă pe o suprafață de 3.303 ha. se întinde în sud-estul județului Constanța (la limita de graniță cu județul Călărași), pe teritoriile administrative ale comunelor Lipnița și Oltina. Zona a fost declarată
Lacul Oltina (sit SPA) () [Corola-website/Science/332904_a_334233]