5,950 matches
-
întins spre noi una din ele, la care câinii au început să mârâie, iar Zsolt a spus că-i de la sine înțeles, măcar ăsta-i puținul pe care-l putem face. Atunci caporalul a dat din cap, și-a mai suflat o dată nasul și ne-a spus că ne mulțumește foarte mult, și-a dat el seama imediat că pe unii ca noi te poți bizui, pe urmă a arătat spre un scaun și o masă și o umbrelă de camping
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
își are potențialul lui, uitându-se la fiecare haină veche și ponosită de parcă ar fi fost una nou-nouță, asta nu i-o prea poate trece cu vederea bătrânului nici acum, chiar că nu, pe urmă a tăcut, și-a mai suflat o dată nasul, s-a aplecat, a ridicat un sac mare de pânză, l-a desfăcut, a scos din el un pumn de mălai, l-a încercat cu limba, apoi l-a risipit pe jos, spunând că taică-su, săracu’, fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
o lumânare în vârful tunelului, acolo unde era scrisă, cu ciocolată, cifra doisprezece, și a aprins-o, spunând că, de fapt și de drept, ar trebui să fie douăsprezece lumânări, dar că acum, simbolic, ajunge și una, iar eu am suflat în lumânare, dorindu-mi ca tata să vină acasă sau cel puțin să avem vreo veste de la el, și am stins-o, apoi mama a tăiat prima felie și i-a dat-o lui Marius, iar mie pe următoarea, Marius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
interesează nici măcar ce fel de filme sunt acolo, măcar la titluri să ne uităm, ca s-avem ce povesti, la care eu i-am zis să mă mai slăbească cu povestitul ăsta, că despre toate astea tot nu vom putea sufla o vorbă nimănui, dacă vrem să nu fim denunțați, între timp Feri a și tras de o rolă, reușind s-o scoată, pe jumătate, din dulap, rugându-mă apoi să-l ajut, că era cât pe-aci să-i cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a durerii, mai mult decît cea a rufelor cărate. Niciodată n-o auzise plîngîndu-se, totuși muncise Întotdeauna din greu, Împărțindu-se Între vînzarea peștelui, cei trei copii de crescut și munca de la castel. Își dădu seama că mama ei nu suflase vreodată o vorbă despre ce se petrecea În familia Kersaint, nu făcuse niciodată nici un comentariu, nu comisese nici o indiscreție. Jeanne se Întoarse auzind zgomotul mașinii parcate. Rămase nemișcată și, cu chipul lipsit de orice expresie, Își fixă cu privirea fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe care-l văzu limpede că se mișcă, deși nu se deslușea nici un pasager Înăuntru. Scoase arma din toc, se apropie cu precauție și deschise brusc portiera. Stupefacția o făcu să lase arma jos. Pierric, stînd pe burtă În interiorul mașinii, sufla În radio, punea mîna peste tot, cu aerul concentrat și Încîntat al unui copil care experimentează o jucărie nouă. Marie simți că-i vine să-l ia la bătaie. Nervii ei constant puși la Încercare s-ar fi descărcat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
bietul băiat și se Îndepărtă ca să răspundă unui apel. - Fersen, ascult... OK... Și În afară de Pérec și Le Bihan, ai făcut cercetări și În legătură cu Jeanne Kermeur?... Se Încruntă brusc. - Ești sigur? N-a cîștigat niciodată nimic la Loto? Mulțumesc, Franck. Nu sufla o vorbă Mariei deocamdată. Salut. Respiră adînc, reflectă o clipă, apoi se Îndreptă spre mașina de teren. Dacă exista o persoană care știa unde se putea refugia Marie ca să-și oblojească singură rănile, aceea era tatăl ei. Milic Îl văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
O tâmpenie, evident. Nu există exemplu de modă venită din Statele Unite care În câțiva ani să nu invadeze Europa occidentală; nici măcar unul. Un asociat de-al lui mai tânăr a prins ocazia, și-a lansat propria afacere și i-a suflat o mare parte din clientelă folosind sânii de silicon ca produs promoțional.” În momentul acelei confesiuni, tatăl lui Bruno avea șaptezeci de ani și avea să moară În scurt timp de ciroză. „Istoria se repetă, adăuga el pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
să sugă ori să fie penetrată de alți bărbați. Ei vin atunci pe rând, fără prea mare grabă. Când ea vrea să se oprească, ajunge de asemenea un simplu gest. Nu se schimbă nici un cuvânt; se aude clar vântul ce suflă printre dune, aplecând tufele de iarbă. Uneori, vântul se oprește; liniștea este atunci totală, tulburată doar de gemetele de plăcere. Nu Încercăm, aici, să descriem stațiunea naturistă de la Cap d’Agde sub aspectul idilic al unui falanster fourierist. La Cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
prăbușesc efectiv de râs. În viața mea n-am râs atât de tare. Mă dor coastele ; tușesc ; mai am un pic și-mi vine rău. În cele din urmă reușesc cumva să mă calmez, mă șterg la ochi și-mi suflu nasul, care-mi curge. Nathaniel s-a oprit și el din râs și se uită în jur la bucătăria care arată ca după bombardament. — Serios, spune, ce-ai de gând să faci ? Se așteaptă la o masă de fițe. — Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
că obrajii mi s-au colorat instantaneu în trandafiriu. Trish aer o revelație bruscă și face ochii cât farfuriile. A, înțeleg, spune. Ce drăguț ! — Nu ! zic repede. Nu e... sincer... — Nu te teme ! mă întrerupe Trish cu emfază. N-o să suflu un cuvânt. Sunt discreția în persoană. Își duce un deget la buze. Poți conta pe mine. Înainte să apuc să mai zic ceva, își ia cafeaua și iese din bucătărie. Mă așez pe un scaun printre toate chestiile și pachetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de cașmir, adaugă Trish foarte gravă când ajungem sus. Cel bej ? Shit. Shit. Și-a dat seama că i l-am înlocuit cu altul. Trebuia să-mi închipui că nu poate fi chiar atât de idioată... — Nu știu ce i-ai făcut. Suflă un nor de fum și deschide ușa dormitorului. Dar arată minunat. Iar mica pată de cerneală de pe tiv a dispărut complet ! E ca nou ! — Da. Răsuflu ușurată. Păi... asta-i treaba mea, nu ? O urmez în dormitor, unde o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nu știu câte sute pe un loc ! — Fantastic. Dau iritată cu cârpa pe televizor. E extraordinar. Nu e la cea mai bună facultate de drept. Asta ca să știi. — Și cât stă ? Încerc să pun întrebarea cât mai firesc cu putință. Depinde. Trish suflă un nor de fum. Examenul e peste câteva săptămâni și i-am zis că poate să stea oricât dorește ! Câteva săptămâni ? A trecut doar o zi și m-a adus la disperare. Îmi petrec după-masa la bucătărie, făcându-mă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
din partea noastră, a tututor. E cel mai frumos lucru pe care l-am văzut vreodată. Mă uit la el cu un nod în gât, incapabilă să rostesc vreun cuvânt. Nimeni nu mi-a făcut niciodată în viața mea un tort. Suflă în lumânare ! strigă Eamonn în clipa în care termină cu toții de cântat. Nu știu nici eu cum reușesc să suflu ușor spre flacără și toată lumea ovaționează. — Îți place ? Iris zâmbește. — E minunat, zic cu un nod în gât. În viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
un nod în gât, incapabilă să rostesc vreun cuvânt. Nimeni nu mi-a făcut niciodată în viața mea un tort. Suflă în lumânare ! strigă Eamonn în clipa în care termină cu toții de cântat. Nu știu nici eu cum reușesc să suflu ușor spre flacără și toată lumea ovaționează. — Îți place ? Iris zâmbește. — E minunat, zic cu un nod în gât. În viața mea n-am văzut așa ceva. — La mulți ani, puișor. Mă bate ușor pe mână. Nimeni nu merită urarea asta mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
negru strîmt gen corset și pantofii Bertie cu toc, care, din Întîmplare, știu că mereu Îi fac bășică la picior. — Ce zici ? spune, pe același ton casual. Vreau să spun că n-am sărit calul cu pavoazarea... — Nici eu, spun, suflînd asupra celui de-al doilea strat de ojă. Vreau să spun că nu e mare lucru, e doar o seară extrem de normală În care ieșim În oraș. Aproape că nici nu m-am fardat. Ridic privirea și rămîn cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
un nou acces de rîs, mă doare burta de la cît am rîs și ajunge să mă uit doar la el și izbucnesc Într-un nou hohot de rîs. Îmi curge nasul și n-am nici un șervețel... Va trebui să-mi suflu nasul pe hîrtia cu ovarele... — Emma, ce cauți tu cu tipul ăla ? — Poftim ? Ridic ochii, Încă rîzÎnd, și abia acum Îmi dau seama că Jack nu mai rîde. Mă fixează, cu o expresie impenetrabilă pe față. — Ce cauți tu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
-mi plac mie... Înghit În sec. Acum că o spun cu voce tare, pare de-a dreptul ca la carte. — Mi se pare absolut ireproșabil, spune Lissy uimită. De ce zici că... — După care l-a sunat cineva pe mobil. Îmi suflu nasul. Și din momentul ăla abia dacă mi-a mai vorbit. Dispare Întruna să vorbească la telefon și mă lasă singură și cînd vine Înapoi, conversația e extrem de chinuită și de fără chef, e evident că nu ascultă nimic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
puțin violent. T’ai Chi, poate... Mă privește nesigur. Auzi, vrei să bei ceva ? Ceva care să te calmeze ? Pot să-ți fac un ametesc de mango și banană, cu flori de mușețel și niște nucșoară calmantă. — Nu, mersi. Îmi suflu nasul, inspir adînc, apoi Îmi iau geanta. Cred c-am să mă duc acasă. — O să fii OK ? — O să fiu bine. Mă sforțez să-i zîmbesc. SÎnt deja mult mai bine. Dar evident că e tot o minciună. Nu mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ananas mă fixează cîteva clipe În tăcere. Bea un ceai, rostește Într-un final, cu mai puțină convingere. Și... mult noroc, scumpa mea. Ies fără grabă din stația de metrou de pe strada noastră. CÎnd ajung la colț mă opresc, Îmi suflu nasul și trag aer În piept adînc, de cîteva ori. Junghiul din piept parcă m-a mai lăsat un pic, iar locul lui a fost luat de o cumplită stare de nervozitate. Cum am să mai pot da ochii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
tot sângele cât timp ați Împărțit pântecele, iar pe ea ai ucis-o ieșind la lumină, spintecându-i cuibul. A dat, biata, la sânge pe jos până s-a făcut albă de tot și n-a mai avut putere să sufle. Zisese Moru că Încă din ziua nașterii mele Își dăduse seama că pe mine mă aștepta. Era de neînțeles cum de se potriviseră lucrurile astfel, dar nu Încăpea Îndoială că mumă-sa venise să-l nască pe pământul nostru, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
faci asta? Luă un pumn de clisă și mă mânji pe barbă. Îmi arătă soarele, apoi Își Îndreptă nâna spre Răsărit și, după ce ridică două degete, făcu un gest de parcă mi-ar fi smuls clisa cu barbă cu tot. - Pfuuuhh, suflă el În palme, Înainte să le scuture. Fără păr. Dar, se gândi el și zâmbi dintr-o parte, dar tu vrei să legăm frăție, așa că o să dau clisa jos. Îmi curăță barba cu atenție, privindu-mă când dintr-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cum dădea gemetele acelea, căznindu-se să nu urle. Erau din ce În ce mai grăbite și, la un moment dat, Enkim se apropie În fugă de baltă. Cufundă o blană În apă și alergă Înapoi la femeie. Pe urmă, vântul a prins să sufle mai tare și, În scurt timp am simțit miros de fum: prietenul meu făcuse focul. M-am ridicat și m-am Învârtit Încoace și Încolo, Încercând să găsesc un adăpost pentru Runa și pentru prunc, dar de jur Împrejur nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vânt năprasnic, iar dunele se amestecară cu văzduhul. Am Încercat să ridicăm casa din piei, dar vijelia ne zburătăci sulițele și ne sfâșie pieile. N-am mai putut să vedem nimic și, curând, nu mai eram În stare nici să suflăm din cauza firelor mărunte de nisip care ne intrau În nas și În gură. Ne-am strâns toți trei În jurul micuțului care nu mai scotea nici un sunet. Nici măcar nu plângea, bietul de el. Când și când, În clipele scurte În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Unu. Bietul de el abia mai scâncea. Am dat să mă duc și eu la el dar, când l-am văzut, am simțit cum mi se iau picioarele: era tot numai o bășică, fețișoara Îi era umflată, iar de suflat, sufla prea iute, precum peștele scos din apă. Frumoasa noastră Runa era la fel de umflată - iar acolo unde nu era acoperită de bășici, era mai roșie decât un rac fiert. Of, of. Mi-am Întors privirea și am rămas În mijlocul satului, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]