6,212 matches
-
seara târziu, un film despre o americancă plecată în Hawaii să descurce ițele moștenirii lăsate de mama ei și care se îndrăgostește de un tânăr localnic. El e înalt, cu ochi negri impresionanți, cu părul lung și cu un corp superb (vă amintește de cineva, nu?) și o duce pe plajă, îi pune flori tropicale în păr și o roagă să rămână cu el, dar ea, bineînțeles, nu poate, pentru că o așteaptă acasă soțul și copiii, și trebuie să facă ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
apă la șoareci. Davey e cu o idee mai scund decât Daisy, dar, din fericire, este genul de bărbat pe care nu-l deranjează să aibă o mireasă mai înaltă decât el. Mai ales că e vorba de o blondă superbă, slabă, care ar arăta splendid într-o rochie de satin alb care pe mine mă face să arăt scundă și lată ca un dop. —Ai bârfit bine? mă întreabă Finn, venind la biroul meu. — Nu știu ce vrei să spui, mă fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cap și lansaseră niște Înțepături În dialectul acela al lor foarte șfichiuitor, pe care-l Înțelegeam, dar nu-l vorbeam. În ziua aceea, după ce am rămas două ore În casă cu plasa pe cap, mi-am scos-o, am controlat superbul efect În oglindă și mi-am Îndreptat pașii Într-acolo, să-i Întâlnesc pe cei cărora eram gata să le jur credință. M-am apropiat de ei când deja briantina luată de la piață Își terminase funcția ei de lipici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
limbaj al spiritelor naturii, al aerului, al apelor, al vânturilor...” „Ne exploatați Încă o dată”. „Încă?” „Sigur, dumneavoastră trebuie să fi Învățat asta În ’89, domnule conte. Când ne săturăm, pac!” Și, surâzând ca un Înger, ea Își trecuse mâna Întinsă, superbă, pe sub gât. La Amparo Îmi stârneau dorințe până și dinții. „Dramatic lucru”, zise Agliè, scoțându-și din buzunar tabachera și mângâind-o cu mâinile Împreunate. „Așadar m-ai recunoscut? Dar În ’89 nu sclavii au făcut să se rostogolească capetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o iluminezi cu prezența. Însă Îmi luam rămas-bun de la acești oaspeți”. Lorenza ne observă prezența și făcu un semn vesel de salut - nu-mi amintesc s-o fi văzut vreodată surprinsă sau Încurcată de ceva, orice ar fi fost. „O, superb, zise ea, deci Îl cunoașteți și voi pe prietenul meu! Jacopo, tu o duci bine.” (Nu-l Întrebase cum o ducea, ci afirmase.) Îl văzui pe Belbo pălind. Noi salutarăm, Agliè zise că era Încântat de această cunoștință comună. „O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Cum mai lucra diavolul în femeile alea și cum se lupta părintele Gherontie cu necuratul! - Păi și ai tăi ce zic? - Ce să zică? Sunt îngroziți! Mă roagă cu cerul și pământul să nu mai dispar așa. În ochii ei superbi surprind o sclipire sadică. Oricum, se pare că dezvirginarea digitală nu i-a ostoit amocul. Apoi e pasionată de chineză. Da, a fost o vreme și la niște cursuri la Sala Dalles. Acolo l-a auzit de profesorul Ladea, fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în hainele aduse de nașă, plimbată prin fața altarului, drumul până acasă, toate acestea o dăduseră gata. Dormea profund în pătuțul ei, fără s-o deranjeze muzica de-afară. Nașa i-a lăsat în dar pe pernă o pereche de cercei superbi din aur cu pietre de turmolină roză. Paulina și Vasile i-au luat, i-au cercetat fiind încântați de ei. — Îți mulțumim foarte mult Claudia pentru tot ceai făcut și pentru acești minunați cercei. Unde i-ai găsit așa de
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Eu te ascult prelegerea a treia, tu m-asculți prelegerea a patra. Aceleași dicuții întrețineau în pauze când învățau Teofana și Dora. — Ce mai face Cezar?o întreba Dora. — Nu ți-am spus. Ne-am sărutat. — Cum a fost? — Minunat! Superb! Sărută atât de bine că îți moaie inima. Nu mai spune! — Zău! Cât sunt eu de afurisită, doar mă știi, dar trebuie să recunosc lucrul acesta, bineînțeles numai față de tine, că în rest mă prefac indiferentă. — Ha!ha!ha!ești
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
facem. Ne credeți chiar atât dă proști? Nu peste mult timp s-a tras cortina și acordul muzicii. Apariția Prințesei în rolul Constanței, a fost întâmpinată de ropote de aplauze, solista fiind foarte îndrăgită de publicul din oraș. Ea arăta superb, într-o rochie de mătase de un albastru pronunțat, strânsă pe talie până la mijloc de unde se lăsa în falduri bogate până la glezne. Decolteul larg lăsa să se vadă salba de galbeni pe care o purta ca să-i aducă noroc. Pe
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
cu Teofana. — Felicit-o și din partea noastră, i-au spus Doina și Dan. Cezar s-a grăbit. A bătut la ușa cabinei, a intrat. Prințesa își schimbase rochia cu ținuta ei obișnuită, dar arăta tot atât de frumoasă. — Felicitări, Teofana. Ai cântat superb, i-a întins buchetul de flori și-a îmbrățișat-o cu buchet cu tot. Să-mi spui pe cine să sărut, pe „țâfnoasa” de ieri sau pe madona de azi. — Pe amândouă i-a răspuns ea gudurându-se în brațele
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
lui Cezar. Teofana îl privește pe Cezar, îl îmbrățișează și de data aceasta îl sărută cum îi place lui, adresându-i-se. — M-ai făcut să cred că nu ești romantic. M-am înșelat. De unde ai cumpărat-o atât de superbă? — De la Conakry, capitala Guineei. — Și în Africa sunt lucruri de bun gust. — Sigur în orașele mari, se simte civilizația. — Tare mult îmi place. Am s-o pun la mine în cameră și i-o arăt și mamei Zina, o tot
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
între gratii, care evitase și ea, pe cât îi fusese cu putință, ca să se găinățeze de mai multe ori, în același loc. Interesant specimen! precum ar fi zis, bunăoară, Avocatul. Ușița coliviei-palat este deschisă larg-larg, iar fericitul locatar, numitul Manivelă, un superb ara vorbitor, trecut de opt luștri de viață nicăieri... Doar o pană mirobolantă caudală, de vreo patruzeci de centimetri, roșu-carmin, cu o textură fină, aproape vaporoasă, încovoiată-seceră, adastă stingheră, ca un remember, printre excremente, pe podeaua cuștii. Madam a observat
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
neajutorată, de pe cornișa ei, aproape frângându-i vertebrele gâtului flexibil, cu o lovitură piezișă de labă! Bossul intervine tardiv, în mai puțin de cinci-șase secunde prețioase și smulge ghemul pulsatil de pene și de fulgi, care fusese odată un ara superb, din ghearele motanului. Cu Horus la sub-braț, inert ca un rucsac, Vierme contină să arunce asiduu cu anafură, ca o morișcă, fără să-și conștientizeze gesturile, până când cele patru pisici agresoare pier, care-cum-și-pe-unde-apucă, topindu-se în întunericul păstos, de primprejur
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
numai pentru tine! își ridică momâia tigva cea țuguiată, eliberându-și totodată, demonstrativ, și brațul cel pitit sub mantie. Între ghearele încârligate, netăiate de o sută de ani atârna, bineînțeles! o altă sticlă, umplută cu o licoare de o nuanță superbă, galben-pai. Măi...! Un puțoi de secărică! Moartea și învierea lu' Silică! comite Poetul, siderat, o altă rimă involuntară. Scorobetele de pe prag, îi știe bine gusturile haidamacului! Șah mat! Drăcia drăciilor! admite și Fratele. Păi, să vedem pe unde-și va
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
capul câte unul dintre paznicii de la ghereta de pe aleea principală, pentru a se asigura individual, că lucrurile sunt în ordine. Consoarta decedatului, filatoare în schimbul de noapte, la Societatea de Stofe "Dorobanțul", nu putuse onora mica adunare, cu prezența sa. Minunat! Superb! Cel puțin, până mâine dimineață, suntem scutiți să suportăm țățimea de pe lume! după cum se și exprimase, cu recunoscuta-i eleganță, Crocodilul. Ea l-a terminat pe bietu' Luci'. L-a mâncat cu zile, nenorocita! Proasta dracului! scrâșnise și Buletin, neconsolat
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Jenică însă, cât e dânsul de drăguț, altfel, are o fire foarte voluntară și le-a declarat categoric că mai degrabă rupe cu toată familia orice relație, decât să se despartă de iubita lui, care, pe lângă că e o femeie superbă, îl și îngrijește admirabil și-l iubește cu adevărat. Și așa, bătrânii au fost siliți să cedeze, încît azi sunt buni prieteni și absolut intimi. De altminteri, și ea a avut destule mizerii și mai are, din cauza lui Jenică, cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
înțeleagă cu administratorul. Hai și la el! Acolo, răceală și văicăreală. Administratorul, un ovrei gras și cu ochelari de aur, îl ia cu teorii și cu cifre, că ziarul are cheltuieli formidabile și nu se vinde deloc, deși e scris superb, fiindcă cititorii de azi nu mai sunt capabili să guste verva stilistică și spiritul polemic, ci umblă numai după crime și scandaluri, că... ― După vreo oră de discuție mi-am pierdut și eu calmul! făcu Gogu cu mândrie. M-am
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
credea obligată să facă tot ce e susceptibil să o ridice deasupra altor femei ca o statuie divină. Se contempla în oglindă îndelung, goală din cap până-n picioare, și se minuna cum s-au putut îmbina atâtea forme și linii superbe într-un singur corp. Umbla goală în apartamentul ei toată dimineața ca să se poată admira în voie. Raul Brumaru era ca un capriciu și o codiță, necesar unei femei elegante ca un cățel sau un talisman. El ofta de mult
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
păr... Ce-o fi pățit zgârcitul de-a cheltuit atâția bani? ― Și nici măcar n-am trecut pe la ei! zise bărbatul cu regret. Nu știam că s-au întors de la țară... Începură defilările. Loja se umplu de extaz: ― A, a fost superb!... Ce mare artist!... A jucat încîntător!... Am văzut piesa și la Paris... Da, tot cu el... Grigore profită de îmbulzeală și se repezi la loja lui Predeleanu. După primele cuvinte, Tecla observă cu mirare: ― Dar te-ai schimbat de tot
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
reluă Nadina serios. Ori vrei cu tot dinadinsul să mă faci să regret c-am venit? Nu voi regreta, fii sigur! Din contra, parcă niciodată nu mi s-a părut mai interesant la țară ca acuma! Primăvara aceasta e mai superbă ca toate sau poate mi se pare mie așa, pentru că sunt pe cale să... Dar mai bine să vorbim despre afacerile noastre! Cei doi schimbară o privire de înțelegere. Despre "afacerile" Nadinei vorbiseră ei aseară, după cină, pe îndelete, până spre
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
formă, în acest moment. Dacă ai vrea să repui... ― Bine jucat, Ash! îl întrerupse Ripley, scuturând din cap. Dar nici vorbă. ― Ești stupidă! Tot nu-ți dai seama cu cine ai de-a face! Entitatea este un organism perfect organizat. Superb structurată, vicleană, esențialmente violentă. Cu capacitățile dumitale limitate, nu ai nici o șansă. ― Dumnezeule mare! exclamă Lambert holbându-se la capul de pe masă. Tu admiri mizeria aia! ― Cum să nu admiri simpla simetrie pe care o prezintă? Un parazit interspecii, capabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
orășel ardelenesc cochet. Am tras la un hotel confortabil de multe stele, să ne limpezim gîndurile. Impecabil, ștaif, distincție afișată. Stilul Ludovic al XVII-lea, vorba mea ; barocul românesc post-comunist, vorba soției mele : grinzi aparente stil bavarez, cu oglinzi venețiene superbe, brocarturi franțuzești și imitații de pictură flamandă de prin casele burgheziei imperiale scăpătate, totul pe fundal de piscină stil Hollywood. Și chelneri șlefuiți și reci precum un diamant. Becalizare sau civili zație occidentală ? Ambele... Flori de mucegai... Un rahat imens
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Primul se petrece în România comunistă și este un lung metraj de debut, al doilea în Turcia actuală și este un film de autor consacrat premiat la Cannes ; în primul se vorbește mult, în celălalt se tace mult, lăsînd imaginea (superbă !) să vorbească etc. Visul lui Adalbert pune în scenă într-un mod burlesc viața de uzină a unor ingineri de la protecția muncii confruntați cu accidente de muncă ; A fost odată în Anatolia urmărește într-o cheie gravă periplul nocturn și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
această carte. Cu sau fără voia autorului, ea a devenit un „fenomen social”. Iar din acest punct de vedere, în loc să sancționeze drastic hobby-ul național al altfelității mitologice, eseul domnului Boia se vede astfel asimilat unei lungi liste de interpretări superb mitologice, de la Eminescu la Blaga, Cioran sau Noica. Frumoasă companie, dar poate că era timpul să ieșim din „boicotul istoriei” și să ne instalăm responsabil în aceasta ; poate că ar fi cazul să renunțăm la fetișizarea mentalității ca explicație a
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
gătită și nu frecventează fast food-urile. Evident ! confirm eu. Și uite-așa am trecut cu brio proba de admitere în categoria pe cale de dispariție a bărbatului tradițional. Problema care s-a pus imediat a fost una pragmatic-vizionară : avem un exemplar superb de bărbat tradițional urban, ce facem cu el ? — Locul tău este, evident, la muzeu ! au convenit în cor dragii mei prieteni. Așa îți asiguri o retragere glorioasă și întru veșnicie, de la biroul directorial direct în vitrină. Ar fi o achiziție
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]