5,450 matches
-
În engleza lor, cât lipsa de Încredere În orice altă limbă existentă. Se purtau și vorbeau de parcă, indiferent ce ar fi spus sau cum ar fi spus lucrul ăla, nimeni nu putea exprima Într-adevăr și deplin eul cel mai tainic și, la urma urmei, limbajul era doar un stârv urât mirositor de cuvinte mincinoase, putrede de mult pe dinăuntru. Armanoush a mai observat de asemenea că marea majoritate a tablourilor Înrămate de drumuri Înfățișau fie țări din vest, fie locuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Feride s-a luminat. — De ce n-ați venit și voi cu ea, tu și soția ta? Mustafa a rămas nemișcat, cu fruntea Îngândurată din cauza acelei situații dificile. În spatele lui, dincolo de fereastră se Întindea pământul Arizonei, Întotdeauna demn de Încredere, Întotdeauna tainic. Cu timpul Învățase să aprecieze deșertul, infinitatea lui care Îi alina teama de-a privi Înapoi, seninătatea lui care Îi alunga frica de moarte. În momente ca acesta Își amintea, de parcă trupul lui se lăsa singur În voia amintirilor, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Deși Își făcuse un obicei din a-i cerceta pe alții, ea Însăși rămânea de nepătruns. Banu era exact opusul lui Rose: transparența nu era una din calitățile ei. Mai mult, semăna cu o carte misterioasă, scrisă Într-un alfabet tainic. Oricât de mult ar fi Încercat Mustafa să-i ghicească intențiile, nu reușea În ruptul capului să-i deslușească expresia Întunecată. Totuși și-a dat toată silința să pară recunoscător pe când lua bolul cu ashure. Tăcerea care a urmat era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
vrei să le faci bune? Astfel că nu le vom avea niciodată mai bune. Editorul care are urechi de auzit, să-mi audă salutul!“. Îl credeau oare nefericit? A fi nefericit devine iute un obicei, o a doua natură, o tainică satisfacție. În loc să fie el nefericit, nu-i făcea mai degrabă nefericiți pe cei din jurul lui? În ce piesă de teatru auzise un personaj declarînd că s-ar complace mai puțin În nefericirea sa dacă n-ar pricinui atîtea necazuri celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
că suferea de insomnii. Peste ani, Într-o altă Încăpere unde i se aduceau medicamente pe care, vai, nu mai era nevoită să mă trimită să i le cumpăr pe furiș, i-am vorbit despre lumina lămpilor cu petrol, despre tainicele noastre conversații nocturne, despre hohotele noastre de rîs. Am auzit-o oftînd: „Dumnezeu nu ne-a alungat din Rai pentru ca noi să născocim un altul pe pămînt“. CÎnd a murit, pe la sfîrșitul anilor șaizeci, mama n-a izbutit să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
remediu, cum au fost în cazul meu visele, cât mai nesăbuite cu putință. Fiindcă aici a fost izvorul dramei mele. În ciuda faptului că nu eram bun de nimic - sau din cauza asta? - am fost însetat de glorie și ros de ambiții tainice. Mă afundam în reverii nebunești din care reveneam, răsplătit, la o viață sălcie, cu care mă învățasem, așa cum te înveți să trăiești nespălat. Am mințit-o pe Emilia că începusem o sculptură care va revoluționa arta. M-a privit admirativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
însumi”. Așa că am renunțat să mă mai frământ. După-amiază, când ne-am întâlnit, ne-am dus dincolo de terenul pârjolit de incendiu. Înaintam, ferindu-ne de mărăcini. În jurul nostru, ierburile înalte, în parte verzi, înspicate, în parte uscate de căldură, foșneau tainic și îmbietor. Am găsit o adâncitură și acolo Laura și-a dezbrăcat halatul. Apoi, tăvăliți între mirosurile grele, de bălării cu sucuri amare și iuți, am uitat de toate în beția plăcerii. Mai lunecam încă în această beție când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
țintea pe mine; din pricina asta mă întorceam întruna să mă asigur că nu riscam un glonte în ceafă sau să fiu îmbrâncit în mlaștină și, ultima oară, nici nu împușcasem cerbul ca să plec mai repede de-acolo, urmărit de tăcerea tainică și amenințătoare a pescarilor. Îmi rămânea, noaptea, sala cu oglinzi. Acolo uitam de toate și mă visam răzbunat de toate. Poate datorită ei m-am hotărât în cele din urmă să fac un efort pentru a ieși din impas, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a ieși din impas, să-mi recâștig interesul celorlalți și autoritatea, prin viclenie. Mi-am lins rănile și am surâs. Silindu-mă să mă simt ca un vierme, mă sileau să mă vreau înălțat și mai sus pe soclul meu tainic. 35 (Din caietul de vise) Bătrânul și-a potrivit piciorul bolnav pe perna de postav roșu, apoi s-a uitat la mine bănuitor și rece. Vroia să-mi dovedească astfel că știa ce se întâmplase după moartea Laurei? Mă privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Cănd nu vezi afară,privește înăuntru în tine. E atăt de simplu, atăt de firesc și atăt de tainic în același timp. Acolo, în adănc,sînt urme de tristețe,de doruri înăbușite după oameni dragi,dispăruți. Sînt departe de casă,dar trăiesc în sufletul nostru. Vine o vreme în care simți nevoia să fii aproape de cei dragi,să vorbești
Pentru un înger desprins prematur dintr o ploaie tăcută. In: În amintirea Teodorei Mareș by Iulia Bostan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/489_a_850]
-
în evidență. Avusese întotdeauna aerul unei madone italiene, cu pielea ușor creolă, ochii căprui închis, un aer înșelător de seninătate. Dar ceea ce-i înnebunea pe bărbați, inclusiv pe el, era sclipirea a ceva deloc virginal în adâncuri, a unui foc tainic. N-arăți prea bronzată. Dumnezeu știe de ce spusese așa o platitudine. Carrie schiță un zâmbet, amuzată de aerul lui stânjenit. — Acolo e iarnă acum. De aceea am simțit nevoia să mă întorc. Jack gândi, fără s-o spună, că trecuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
20 provine în primul rînd din materialitatea ei, din prezența ei fizică imediată. Nu refuză lumea obiectelor și artistul se folosește de lucruri, de orice lucruri, pentru a-și executa numărul de virtuozitate. El le descoperă însă și o natură tainică, neexplorată și nebănuită în viața cotidiană, le oferă prilejul de a proba identități noi” (Eroi, fantome, șoricei, p. 182). Idei asemănătoare celor ale lui Ion Călugăru formulează, în același număr 2 al Integralului, B. Florian („Teatru și Cinematograf”; nota bene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cîțiva morți în oraș, iubito/ Chiar pentru asta am venit să-ți spun”), și încearcă o „recuperare patriotică” în consonanță cu protocronismul oficial: „S-a pierdut enorm din ceea ce va fi fost Urmuz om viu, s-a pierdut uriaș din tainicul său spirit patriotic, cînd se scuza într-o scrisoare de familie că nu a putut lua parte la întîia parte a războiului mondial din pricina repartizării lui ordonate ca ofițer în administrația harnașamentelor”. Recuperarea protocronistă este explicită în chapeau-ul redacțional „Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și s-azvîrle. Și mi-e teamă c-o să cadă - visătorul. IZVORUL NOPȚII Frumoaso, ți-s ochii-așa de negri încît seara când stau cu culcat cu capu-n poala ta îmi pare, că ochii tăi, adânci, sunt izvorul din care tainic curge noaptea peste văi și peste munți și peste șesuri, acoperind pământul c-o mare de-ntuneric. Așa-s de negri ochii tăi lumina mea. GHIMPII Eram copil. Mi-aduc aminte, culegeam odată trandafiri sălbatici. Aveau atâția ghimpi, dar n-
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
tot furnicarul de porniri, cari nu-și mai afl-apoi odihna. Sub ocrotirea limpede a zării biruitoare mă privești și-n ochii mei te oglindești strălucitoare, mândră și păgână. Iar eu încet, nespus de-ncet pleoapele-mi închid, îmbrățișînd cu ele tainic icoana ta din ochii mei, surâsul tău, iubirea și lumina ta - pe lună, când ne scapără-n argintul nopții pocale de vin ca niște ochi de fiară. DORUL Setos îți beu mireasma și-ți cuprind obrajii cu palmele-amîndouă cum cuprinzi
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
ochi de fiară. DORUL Setos îți beu mireasma și-ți cuprind obrajii cu palmele-amîndouă cum cuprinzi în suflet o minune. Ne arde-apropierea, ochi în ochi, cum stăm. Și totuși tu-mi șoptești: "Mi-așa de dor de tine!" Așa de tainic tu mi-o spui și dornic, parc-aș fi pribeag pe-un alt pământ. Femeie, ce mare porți în inima și cine ești? Mai cîntă-mi înc-odată dorul tău, să te ascult și clipele să-mi pară niște muguri plini, din
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
în rest fântână cu o cumpănă în spate - dimineața da năvală cu un chiot în cetate. ULCIORUL Pe masa îmi stă, durat din argilă, ulciorul. În rostul ceramic așez uneori, cu rouă pe ele, iubitele flori. Prefer trandafiriul de purpură. Tainic, urmând un sacru canon, dimineața, de o rază cerească atins, trandafiriul își las-o petală pe masă, dorind în lumină să stea fără mască. Se face că torn, alte dăți, în ulcior tomnaticul soare prin teascuri trecut, curgător aur crud
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
însărcinat fiind de regele Rodoald, l-a convins în cele din urmă să nu stea în calea misiunii care mă silise să înfrunt obositoarea călătorie de la Cividale la Pavia. Fără să mai dea altă explicație decât cea a unui legământ tainic și fără să-mi dezvăluie numele. Nu înainte totuși ca Teja să se fi simțit obligat să explice cu glas răgușit motivul reținerii sale: unii vizitatori, simulând extazul sau jubilația spirituală, mânjesc prin fluxurile carnale ale plăcerii trupurile morților. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Sus și strămoșilor mei că mi-au dat o constituție fizică puternică, altfel eram mort de mult. A treia zi în zori m-au scos din gunoiștea aia și m-au dus într-o casă de-a lungul unor galerii tainice. Cucuiul din cap nu se mai cunoștea, iar crestătura dintre clavicule prinsese o coajă care doar printr-o minune nu se infectase. Mi-au îngăduit să mă spăl într-un lighean și mi-au dat niște haine de țăran roman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
deoparte după o coloană, privind în jurul lui cu precauție. - Ascultă, bunule pelerin... A tăcut brusc, văzându-l pe Gundo care apăruse prevăzător în spatele meu. - Vorbește, l-am îndemnat, e tovarășul meu de călătorie. A continuat. - Vă voi spune un lucru tainic. Mai întâi trebuie să jurați că veți păstra secretul, altfel veți primejdui atât viața mea, cât și a voastră. S-a uitat din nou jur și a continuat: - Informațiile ce vi s-au dat nu sunt corecte; este într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cam întristase, i-a spus că nu era cazul, deoarece în Qoèlet nu se interziceau plăcerile vieții și te puteai bucura de ele dacă nu hotărai de bunăvoie să renunți la ele. I-a mai spus: - Mântuitorul a arătat calea tainică spre a ieși din înșelătorul cerc de vid ce ne-mpresoară. Despre asta nu-ți voi spune nimic, în schimb, Stiliano va putea să te-ajute; chiar dacă e cam zăpăcit, căci și-a încărcat prea mult creierii cu cunoștințe. Va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să recunosc, Romilde n-a spus și n-a făcut niciodată ceva nelalocul lui în perioada aceea. Însă trupul ei, câteodată, reușea să-i subjuge judecata. Își iubea soțul, dar totodată părea să-l pizmuiască, să aibă împotriva lui o tainică imputare, care se adeverea în moderate gesturi de supărare. M-am gândit că nu mergea ceva în patul lor conjugal și, la început, am crezut că acel lucru depindea de Romilde. Știam că longobarzii sunt niște soți grăbiți, dispuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a fi țărani. Garibaldo a venit să-mi dea vestea cea bună. - E momentul să începi să înțelegi, să pătrunzi misterul, a spus întinzându-mi un sul de pergament. L-am copiat din nou la Grado. Este una dintre cărțile tainice. După ce o citești, întoarce-te la mine. Era Cartea lui Enoh, despre care auzisem vorbindu-se câte-n lună și-n stele și pe care nu ajunsesem până atunci nici măcar s-o ating. M-am dus în odaia mea dornic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să-mi amintesc de vremurile în care eram un simplu notar de cancelarie. A fost de acord, adăugând răutăcios: - Dar fără zaruri, vin și curve. Evreul Eleazar era încă în viață și devenise rabin. I-am vorbit despre sarcina mea tainică. - Vom împlini întocmai ceea ce dorești, a spus. Peste două nopți va fi lună plină și o vom deshuma pe Romilde. Rabinul Methibtha a prevăzut că așa o să se-ntâmple, corpul femeii fiind înfășurat nu doar într-un lințoliu, ci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
că astăzi, înainte de slujba de dimineață, ceva m-a făcut să iau acest pergament și să mi-l pun la piept. Și-a acoperit fața cu mâinile și l-a slăvit pe Domnul pentru a se fi coborât să vorbească tainic inimii sale. Două zile mai târziu, Astolfo s-a întors la Pavia, și abatele l-a scutit de toate obligațiile pe un călugăr al cărui nume nu mi-a fost destăinuit pentru a-l pune în slujba mea la orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]