4,414 matches
-
Simțea contradicția dar era fericit, cum adesea i se întâmpla, convins că în contradicții ființele omenești află motivele autentice ale existenței și le folosesc ca instrument de cercetare. De ce oare ceilalți călugări din mânăstire se mirau de puterea lui de taur atunci când punea mâna să care lemne, să sape sau să transporte greutăți enorme? Nu-și dădeau seama că era îmboldit de o energie ce se revărsa precum un râu? Chinuit de acele îndoieli, se refugia în munca fizică tocmai pentru
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Pugnaculum Aristotelis adversus principia B. Telesii. La vremea aceea îi provocase insomnii din pricina nerușinării tezelor și denegațiilor generice și lipsite de argumente. A regăsit lucrarea lui Marta în casa prietenilor, o citi din nou și se mânie iarăși, ca un taur ce lasă capul în jos și se repede asupra obstacolului. Îndrăzneala de a scrie asemenea tâmpenii în contra lui Telesio era un sacrilegiu și trebuia pedesită. Trebuia să demonstreze că smintiții nu sunt în stare să înțeleagă și, în primul rând
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
al galilor. Aceștia, prin dansuri extatice unite flagelărilor, suscitau într-înșii o stare mistică de frenezie ajungând până la autoevirație. În ritul de inițiere, misticul lui Attis retrăia simbolic soarta zeului său în moarte și înviere; era stropit cu sângele unui taur, pătrundea în camera nupțială, pe care o părăsea ca renăscut. În timpul unui ospăț sacru, mărturisea că a devenit misticul lui Attis, iar un sacerdot anunța vestea cea bună celor inițiați: Mângâiați-vă, o misticilor, căci zeului i-a fost dată
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
marginile septentrionale de pe Rin au devenit punctele sale fundamentale. Este vorba despre un cult pur masculin care și-a găsit adepții îndeosebi printre soldații armatei romane. Figura centrală a acestui cult este zeul persan al luminii, Mithra, care răpește un taur aflat sub puterea lunii și din porunca lui Apollo îl ucide; descrierea acestui fapt este motivul central al imaginii de cult a lui Mithra și era reprezentată în toate mithreele. Sângele taurului era stropit asupra acoliților lui Mithra care astfel
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
zeul persan al luminii, Mithra, care răpește un taur aflat sub puterea lunii și din porunca lui Apollo îl ucide; descrierea acestui fapt este motivul central al imaginii de cult a lui Mithra și era reprezentată în toate mithreele. Sângele taurului era stropit asupra acoliților lui Mithra care astfel erau inițiați și obțineau dreptul la mântuire. Aspirantul se pregătea pentru acțiunea misterului prin diferite probe de curaj și de abluțiuni, după ce a fost primit trecea prin cele șapte grade de inițiere
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
prilejul jocurilor de la Corint, după cum se poate citi în cartea a X-a a Metamorfozelor lui Apuleius (125-170). Din paginile autorilor păgâni și creștini cunoaștem și subiectele preferate în cadrul acestor celebrări: nelegiuirea Pasifaei care, în lascivitatea ei, s-a expus taurului; a lui Attis care și-a mutilat organele genitale; a Danaidelor și Dircelor care au fost mai întâi deflorate și apoi înjunghiate (mimări impudice); zborul lui Icar care a căzut din înălțime și s-a zdrobit; isprava lui Hercule care
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
dea seama, tocmai aceste excese au determinat lumea orientală, inclusiv păgână, să urască tot mai mult păgânismul și împăratul, adevăratul autor al acelei vulgarități care (...) vărsa prea des pe altare o mare cantitate de sânge, sacrificând uneori câte 100 de tauri și turme întregi de oi și capre, păsări albe de uscat și de apă, până într-atât încât soldații, aproape zilnic, cu stomacurile încărcate de mâncare și băutură ieșeau din clădiri, de la ospețe, de la care ar fi trebuit mai curând
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pentru care a fost destinată pictura merge paralel cu principala sa axă excentrică. Vizitatorii ce intrau în pavilionul spaniol de la Expoziția internațională de la Paris din 1937 se deplasau de-a lungul picturii, întărind astfel mișcarea laterală de la dreapta spre figura taurului din stânga. Ceea ce înseamnă că echilibrul dintre vectorii centrici și cei excentrici ai compoziției era de fapt altul decât ceea ce se vedea atunci când pictura este privită frontal sau într-un spațiu oarecare. Prin secolul al XV-lea, legătura organică dintre artefacte
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
picturii o microtemă a subiectului de ansamblu. Scena centrală este flancată de cele două aripi ale tripticului care conțin vectorii verticali, orientați în direcție opusă: în dreapta, o femeie cu hainele în flăcări, căzând de pe o casă, în stânga, figura uriașă a taurului, ridicându-se deasupra măcelului. Stabilitatea simetriei centrice descrie starea de lucruri așa cum este ea dată - atacul criminal la care era supusă republica spaniolă în acea vreme. Misiunea picturii murale a mers totuși dincolo de acuzație. Ea întruchipează și speranța supraviețuirii. Această
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
mers totuși dincolo de acuzație. Ea întruchipează și speranța supraviețuirii. Această temă este susținută de vectorul excentric care copleșește tema centrală cu o acțiune precis direcționată; ea adaugă timp spațiului. Toate figurile din zona centrală și stânga picturii sunt orientate către taur, emblema curajului spaniolilor, ca țintă a speranței lor. Cu toate acestea, și aici, ca și în Familie de saltimbanci, taurul este doar obiectivul imediat al cerinței generale. Taurul, deși înfruntă scena cu trupul său, își întoarce capul în direcția mișcării
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
cu o acțiune precis direcționată; ea adaugă timp spațiului. Toate figurile din zona centrală și stânga picturii sunt orientate către taur, emblema curajului spaniolilor, ca țintă a speranței lor. Cu toate acestea, și aici, ca și în Familie de saltimbanci, taurul este doar obiectivul imediat al cerinței generale. Taurul, deși înfruntă scena cu trupul său, își întoarce capul în direcția mișcării atotcuprinzătoare spre stânga. Aceasta înseamnă că și aici lupta pentru scop transcende obiectivul tangibil oferit și trece dincolo de barierele picturii
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
spațiului. Toate figurile din zona centrală și stânga picturii sunt orientate către taur, emblema curajului spaniolilor, ca țintă a speranței lor. Cu toate acestea, și aici, ca și în Familie de saltimbanci, taurul este doar obiectivul imediat al cerinței generale. Taurul, deși înfruntă scena cu trupul său, își întoarce capul în direcția mișcării atotcuprinzătoare spre stânga. Aceasta înseamnă că și aici lupta pentru scop transcende obiectivul tangibil oferit și trece dincolo de barierele picturii către o împlinire îndepărtată. Capitolul VII Centrii ca
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
care sălășluiesc tatăl Dumnezeu și Dumnezeu mama, liniștea și tăcerea. Poetul construiește metafore urzite din interferări de regnuri de abstract și concret, construind o lume în care să se refugieze: pământul este un muget de semințe, vara răsuflă ca un taur în obraz, scările sunt temute, semințele priveghează, plugurile sunt împerecheate, ploile și soarele își scurg flacăra în pământ. Edenul ne amintește de "Pașii profetului" a lui Lucian Blaga, cauza refugiului este "cimitirul de mașini" (invazia tehnicii): "O mie nouă sute și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ca să ne facă să nu ne pierdem încrederea în timp" ("Rărirea lucrurilor"). Trecerea timpului îl determină să facă concesii. Tandru și subiectiv, visează marea fericire. Somnul, ca și la Blaga, este propice stărilor alese. El caută vremile împărate, când: "mugetul taurilor lăsa gravide/ muierile-n cetate" ("Somn"). Formula artistică în "Clar de inimă" (culegere de versuri de dragoste) variază de la un poem la altul. Dialogul este exemplar, ca în "Scurtă vorbire" sau un adevărat delir verbal, ca-n "Strigăt". Conjugând verbul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
copilăriei cu o undă de părere de rău. "Amurg cu diavoli", Rara fericire de primăvară", "Izvorul" descoperă lumi cu peisaje halucinante. Dialogul cu divinitatea este dramatic, ierburile umflate au ucis aerul, apa arde ca un iad, vitele sunt de aur, taurul este o grămadă de pietre scumpe. Peisajul este realizat în manieră expresionistă, apocaliptic. Pârjolul a cuprins cerul și Dumnezeu a murit din propria-i răzbunare ("O, Doamne, vitele s-au înecat/ în iarbă!"). Poemele exprimă cunoașterea de sine, ele reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
dezbătută. Asistăm la gigantizarea individului pe măsura epocii. Gigantizarea omului se înscrie pe linia expresionistă, intrată în poezia românească prin Aron Cotruș, care a avut ca model pe Blok și Maiakovski. Aduce ideea de sacrificiu al unei generații puternice ("Tăierea taurilor"): "Trec taurii pe ultimul lor drum. Taurii asimetrici/ Ies de sub protecția utilității,/ Uneltele lor vor spânzura la streșini,/ Tăiem taurii generației noastre". În câteva balade poetul este tentat să răspundă unei trăiri existențiale intense. "Lacrima lui Damocles" reprezintă frământările spirituale
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
la gigantizarea individului pe măsura epocii. Gigantizarea omului se înscrie pe linia expresionistă, intrată în poezia românească prin Aron Cotruș, care a avut ca model pe Blok și Maiakovski. Aduce ideea de sacrificiu al unei generații puternice ("Tăierea taurilor"): "Trec taurii pe ultimul lor drum. Taurii asimetrici/ Ies de sub protecția utilității,/ Uneltele lor vor spânzura la streșini,/ Tăiem taurii generației noastre". În câteva balade poetul este tentat să răspundă unei trăiri existențiale intense. "Lacrima lui Damocles" reprezintă frământările spirituale, însemnând mai
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
epocii. Gigantizarea omului se înscrie pe linia expresionistă, intrată în poezia românească prin Aron Cotruș, care a avut ca model pe Blok și Maiakovski. Aduce ideea de sacrificiu al unei generații puternice ("Tăierea taurilor"): "Trec taurii pe ultimul lor drum. Taurii asimetrici/ Ies de sub protecția utilității,/ Uneltele lor vor spânzura la streșini,/ Tăiem taurii generației noastre". În câteva balade poetul este tentat să răspundă unei trăiri existențiale intense. "Lacrima lui Damocles" reprezintă frământările spirituale, însemnând mai mult decât sabia ce-i
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Aron Cotruș, care a avut ca model pe Blok și Maiakovski. Aduce ideea de sacrificiu al unei generații puternice ("Tăierea taurilor"): "Trec taurii pe ultimul lor drum. Taurii asimetrici/ Ies de sub protecția utilității,/ Uneltele lor vor spânzura la streșini,/ Tăiem taurii generației noastre". În câteva balade poetul este tentat să răspundă unei trăiri existențiale intense. "Lacrima lui Damocles" reprezintă frământările spirituale, însemnând mai mult decât sabia ce-i amenință existența. Poetul reînvie ideea lui Panait Cerna: omul e dator să se
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
datini străvechi, de trăire autentică, într-o mișcare de ansamblu și într-o ritmică asemănătoare dansului. "O muzică îi descompune/ în răcnet, dans și sfiiciune/ O muzică îi reașază,/ ...Și-i poți vedea plesnind în aur/ Parcă sunt capul unui taur." Motivul șarpelui apare frecvent ("Șarpele cu cap de Iov"). Ideea de sacrificiu în realizarea artei apare în "Incestul Anei". Ana poartă în ea ideea de sacrificiu ca o taină, ca o boală. "Ea voia aceste toate, iată stelele confuze,/ Și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
șapte și că frigiderul era gol; i-am zis să ia o pastiluță sau măcar să gătească ceva bun, dar n-avea chef de nimic, îl durea capul; măcar n-a mai năvălit peste mine... Mai înfometată ca niciodată, am luat taurul de coarne și m-am apucat să fac eu o tocăniță; n-a stat lângă mine nici o clipă: s-a trântit în fața televizorului și s-a uitat la un film horror (exact ca numărul unu, exact ca numărul trei - mă
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
La fel știe să atragă și să Încurce În ochiurile lanțului neamul zburător al păsărilor, animalele sălbatice și peștii mărilor. Prin vicleșugul lui stăpânește fiarele codrului și se pricepe să deprindă cu jugul pe telegarul cu coama frumoasă și pe taurul sălbatec din munți. Știe arta vorbei și cunoaște gândurile sublime, a dat legi cetăților și a găsit mijlocul să-și apere locuința de frig și de inundațiile supărătoare ale ploii. Producându-și mijloacele de trai, și-a asigurat ziua de
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Eric, în ciuda faptului că respingea toate femeile. Conrad este prezentat aproape hermafrodit, păstrând o inocență copilăroasă și o suavitate de fetiță, și curajul nesăbuit pe care obișnuia să-l manifeste ca un somnambul care se cățăra altădată pe spinarea unui taur sau a unui val. Sophie, conștientă că pierde bătălia dragostei, flirtează cu Eric, încercând să-l seducă când orice altceva eșuează: singură cu mine caută fără să vrea acele ocazii care se încheie cu un viol. Răspunsul lui Eric este
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
pietre de temelie, ca să zicem așa, pe care fiecare individ se sprijină a fost permanenta ei provocare. Treptat a adunat ingredientele de bază: o fire visătoare autoreflexivă, rar în conflict cu împăratul activ așa cum Hadrian însuși susține: Eram vultur și taur, om și lebădă, falus și creier, toate deopotrivă; Proteu și Jupiter totodată 63, sensibiliatea lui greceas-că; erotica lui (la începutul povestirii lui, Hadrian îi spune lui Marcus că se gândise deseori să construiască un sistem de cunoaștere umană care să
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
decenii de scris, cuprinde în total 1000 de pagini. Ea înglobează mai mult decât viziunea vieții umane a lui Comenius. Metafora dominantă a labirintului a fost adoptată din mitologia clasică unde Minotaurul, odrasla monstruoasă a lui Pasiphae și a unui taur, a făcut prăpăd la curtea zeilor. Cu cap de taur și corp de om, el era un veșnic înșelător. Minos, soțul lui Pasiphae, l-a considerat pe Minotaur atât de distrugător încât l-a angajat pe Daedalus să construiască un
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]