14,383 matches
-
joie de vivre. Iar strategia tensiunii este o dovadă, chiar dacă în esență anacronică, a acestui lucru. În articolul citat, Maurizio Ferrara (ca de altfel și Ferrarotti, în Paese sera din 14.06.1974) mă acuză de estetism. Și cu aceasta tinde să mă excludă, să mă segregheze. Foarte bine, optica mea poate să fie cea a unui „artist”, adică, după părerea burghezului de bine, a unui nebun. Dar faptul că, de exemplu, doi reprezentanți ai vechii Puteri (care însă acum o
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
suficientă o minimă experiență diferită în viața sa, o întâlnire oarecare, pentru ca destinul său să fie altul. 11 iulie 1974. Amplificarea „schiței” de revoluție antropologică în Italia 1tc "11 iulie 1974. Amplificarea „schiței” de revoluție antropologică în Italia1" (...) Noi, intelectualii, tindem să identificăm întotdeauna „cultura” cu cultura noastră, și de aici morala cu morala noastră și ideologia cu ideologia noastră. Aceasta înseamnă că: 1. nu folosim cuvântul cultură în sens științific; 2. exprimăm, prin aceasta, un anume inevitabil rasism față de cei
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
a face o imensă favoare producătorilor. Și, de altfel, este ceea ce se cheamă „a turna gaz pe foc”. Noii italieni nu știu ce să facă cu sacralitatea, fiind cu toții, măcar în chip pragmatic, dacă nu și conștient, foarte moderni; cât despre sentiment, tind rapid să se elibereze de el. De fapt, ce anume face ca masacrele politice să fie realizabile - concret, în gesturi, în executare - după ce au fost concepute? Este îngrozitor de evident: lipsa sentimentului că viața celorlalți este sacră și sfârșitul oricărui sentiment
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Don Milani îmbinase misticismul cu pragmatismul, până la predominarea istorică treptată a acestuia din urmă. Și Don Milani a vrut și a putut să fie înainte de toate un organizator. Este adevărat că „organizarea” sa era contrară celei a Sfântului Pavel, adică tindea să critice și să țină în șah ierarhia ecleziastică. Dar nu e sigur că, dacă istoria ar fi continuat așa cum se putea prevedea în anii ’50 și la începutul anilor ’60, atunci rezultatele organizatorice de tip laic, burghez-socialist ale lui
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
dorească să se prezinte ca o cercetare științifică și, prin urmare, imparțială. Tabelele, statisticile, listele, datele, toate o demonstrează. Tinerii toxicomani, abordați de Cancrini și de echipa sa, potrivit normelor unei întâlniri care se autodeclară („Comuna” din Piața Bologna 1), tind să se înfățișeze ca niște prezențe existențiale obscure, cu o concretețe enunțată, dar niciodată reprezentată și, în același timp, ca niște prezențe mitice: faptele și cuvintele lor - prin detașarea științifică cu care le comunică Luigi Cancrini și echipa sa - dobândesc
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
1912 și 1972. Desigur, nu era necesară lectura acestui florilegiu pentru a ști lucrurile pe care le-am înșirat sumar mai sus. Totuși, confirmările concrete - în acest caz, „vivacitatea” involuntară a documentelor - conferă din nou forță unor vechi convingeri care tind spre inerție. Pentru o lectură literară, aceste „sentințe” prezintă remarcabile obiective de interes (după cum observă prefațatorul volumului, Giorgio Zampa). Ele fac aluzie, cu violența obiectivității - sau a referirii la matricea comună -, la o serie întreagă de situații de roman: Balzac
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Zolla 2, care a scris o mică prefață plină de îngâmfare (afirmând, printre altele, că respectiva carte „impune să nu fie căutat cel care a scris-o”; orice cercetare filologică este deci demnă de suficiență sau de dispreț). Eu aș tinde să-i atribui acelei cărți o epocă mai târzie și aș fi cu siguranță de partea lui Pohl. Această Imitație a lui Hristos nu mi se pare o carte pentru specialiști sau pentru clerici. Nu mi se pare că ar
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
manager și subordonați, bazată pe respectul pentru ideile subordonaților și considerația pentru sentimentele acestora. Structura inițiatoare reprezintă măsura în care managerul este capabil să-și structureze și să descrie atât propriul rol, cât și pe acelea la care trebuie să tindă subordonații. E. Lewis (1984) identifică următoarele trăsături comune cu privire la comportamentul de conducere: tendința de a percepe organizațiile ca instrumente pentru atingerea propriilor scopuri; abilitatea de a crea impresia că managerii dețin atât cunoștințele, cât și capacitatea de a avea realizări
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
tranzacționali, care caută doar soluții de moment pentru problemele curente. Anterior lor, Hollander (1978) descria conducerea tranzacțională, iar mai târziu Bass, (1985) vorbea de liderii transformativi. Devine evident faptul că nivelul ierarhic își pune amprenta pe calitățile cerute managerilor, care tind să se înscrie pe un continuum, de la vârful ierarhiei (manageri predominant transformaționali) spre nivelul executiv (manageri predominant tranzacționali). P. Drucker (1985) îi atribuie managerului două responsabilități specifice: (a) crearea unei entități de producție care să fie mai mult decât suma
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
capacitatea de a decide, cunoștințele manageriale, cunoștințele economice, abilitatea de a dirija oamenii și capacitatea de autoperfecționare continuă. Se consideră că potențialul managerial suportă un anume grad de variație: pe măsura înaintării în ierarhie ponderea cunoștințelor și aptitudinilor de management tinde să crească, în timp ce ponderea aptitudinilor și deprinderilor de specialitate tinde să scadă. Wood & Payne (1999), într-un demers de analiză a companiilor britanice, stabilesc o listă cu cele mai utilizate competențe: comunicare, orientare spre rezultate, centrare pe client, lucru în
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
a dirija oamenii și capacitatea de autoperfecționare continuă. Se consideră că potențialul managerial suportă un anume grad de variație: pe măsura înaintării în ierarhie ponderea cunoștințelor și aptitudinilor de management tinde să crească, în timp ce ponderea aptitudinilor și deprinderilor de specialitate tinde să scadă. Wood & Payne (1999), într-un demers de analiză a companiilor britanice, stabilesc o listă cu cele mai utilizate competențe: comunicare, orientare spre rezultate, centrare pe client, lucru în echipă, leadership, planificare și organizare, cunoașterea mediului de afaceri, flexibilitate
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
a intensității conflictelor la nivelul managementului). Grupul a2b1: este alcătuit din manageri care nu au beneficiat de antrenare, dar ai căror subordonați au fost implicați în programe de antrenare; acest grup este intens conflictual; între managerii neantrenați și subordonații antrenați tinde să se instaleze o stare conflictuală (în cinci dintre cele zece cazuri), uneori soldată cu cereri de transfer în alte echipe de muncă sau alte departamente (trei cazuri); managerii recurg la învățarea spontană sau preiau cunoștințe de la subordonații antrenați; evaluarea
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
identificate drept obiective organizaționale ale antrenării. Grupul a2b1 este alcătuit din manageri care nu au beneficiat de antrenare, dar ai căror subordonați au fost implicați în programe de antrenare. Acest grup este intens conflictual: între managerii neantrenați și subordonații antrenați tinde să se instaleze o stare conflictuală, uneori soldată cu cereri de transfer în alte echipe de muncă sau alte departamente. Managerii recurg la învățarea spontană sau preiau cunoștințe de la subordonații antrenați. Evaluarea după criteriul învățării sugerează că acest tip de
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
chiar pe cele iraționale (ceea ce presupune, după noi, dezvoltarea sectorului limbic). Deși autoarea accentuează o serie de trăsături menite a individualiza managerul intuitiv, ea nu uită să precizeze că acestea trebuie corelate cu capacitățile profesionale și cu rațiunea, managerul intuitiv tinzând spre echilibrarea lor. „Acest personaj”, scrie ea, „încă rar, eliberează intuiția ascunsă în fiecare dintre noi; el excelează în a o armoniza cu raționalismul său pentru a desfășura o viziune foarte largă, o percepție cât mai corectă, un pragmatism cât
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
și diagnoză a S.O. este în mod clar dependentă de scopul investigării și orientarea paradigmatică a cercetătorului, iar aceste chestionare variază în funcție de numărul și tipul stresorilor. O problemă cu care se confruntă multe dintre instrumentele descrise mai sus este că tind să se focalizeze doar pe o dimensiune a stresorului investigat, iar diversele scale trebuie permanent revalidate. Metodele de măsurare psihofiziologică a stresului profesional pot fi împărțite în trei mari categorii, privind variabilele cardiovasculare, hormonii de stres și variabilele sau schimbările
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
prin aceea că acțiunile agresive sunt din ce în ce mai frecvente și mai clar direcționate către victimă. Devine evidentă și imposibilitatea victimei de a respinge aceste comportamente. Stigmatizarea nu întârzie să apară. În interacțiunea normală, acțiunile de tip mobbing sunt inofensive și nu tind spre ofensarea sau excluderea nimănui. Atunci când sunt însă repetate pe o perioadă îndelungată de timp și practicate în scopuri ostile, ele conduc spre stigmatizarea unui membru al grupului. Elementul caracteristic îl constituie manipularea agresivă. Faza finală se organizează în jurul managementului
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
unor culte cu mare extindere: „Nu este necesar și nici nu este recomandabil să recurgem la senzațional sau la metode lumești pentru a atrage tinerii” (Jackson, 1999, p. 140). După etapa atragerii, convertirii, urmează etapa de integrare. Fiecare biserică va tinde să înmulțească și să intensifice contribuțiile membrilor săi. Astfel, bisericile caută să întărească credința, să asigure devoțiunea prin mărturisiri publice și private ale credinței și devotamentului, precum și contribuțiile materiale de la membrii săi (Barnard, 2003, p. 244). Urmează etapa de menținere
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
ca răspuns la noile probleme și dificultăți ce s-au ridicat în fața organizațiilor, introducând studiul comportamentului, al relațiilor psihosociale; în cadrul acestei grupe, se analizează: teoria relațiilor umane (G.E. Mayo), teoria sociometrică (J.L. Moreno), teoria dinamistă (K. Lewin); 3. moderne, care tind să depășească abordările unilaterale proprii teoriilor clasice și neoclasice, avansând o viziune integrativ-sistemică asupra organizațiilor, acestea din urmă fiind definite rând pe rând ca: „sisteme complexe”, „sisteme de grupări parțial suprapuse”, „sisteme sociotehnice”, „sisteme deschise”, „sisteme sociotehnice deschise”, „sisteme de
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
fel de beneficii s-au realizat?” sau „Cât de des s-au oferit diversele beneficii?” s-ar putea răspunde fără a face un studiu de caz. Însă dacă aveți nevoie să știți „cum” și „de ce” a funcționat (sau nu) programul, tindeți fie spre un studiu de caz, fie spre un experiment de teren. Pentru a sintetiza, prima și cea mai importantă condiție pentru a delimita diferitele strategii de cercetare este identificarea tipului de Întrebare pe care o adresați. În general, Întrebările
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
natura studiului să se schimbe pe parcursul derulării lui, fără ca măcar cercetătorul să-și dea seama. Este posibil ca Întrebările inițiale de cercetare să reflecte o anume orientare, Însă pe măsură ce investigațiile avansează, o cu totul altă orientare poate apărea, iar dovezile tind să răspundă altor Întrebări de studiu. Deși unii au afirmat că o asemenea flexibilitate este un punct forte al studiilor de caz, În realitate, cea mai mare parte a criticilor sunt legate de aceste reorientări din cauza cărora designul de cercetare
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
-se reciproc, dar Într-o manieră conspirativă 4. Sunt necesare confirmări suplimentare. O modalitate este testarea Înșiruirii evenimentelor prin intervievarea deliberată a unor persoane care au puncte de vedere diferite. Dacă unul dintre intervievați refuză să comenteze, chiar dacă versiunile celorlalți tind să se sprijine reciproc, un bun cercetător va menționa chiar și acest amănunt, precizând faptul că o persoană a fost Întrebată, dar a refuzat să răspundă, după cum se procedează În reportajele jurnalistice de calitate. Al treilea tip de interviu presupune
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
inițiale ale unui studiu. Este o etapă deosebit de dificilă, deoarece strategiile și tehnicile ce trebuie folosite nu au fost definite În mod clar. Cunoașterea diferitelor instrumente și tehnici de manipulare este de ajutor, Însă fiecare caz ar trebui totuși să tindă spre o strategie analitică generală care să definească prioritățile pentru ceea ce trebuie analizat și de ce. Există trei strategii care se sprijină pe ipoteze teoretice, stabilind un cadru bazat pe explicații alternative și dezvoltând descrieri de caz. Oricare dintre aceste strategii
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
căci sărurile marine complică tabloul circulației apei). Această anomalie salvează viața tuturor viețuitoarelor care ierneaza în râuri, lacuri și heleștee. A șaptea anomalie: dintre toate lichidele, în afară de mercur, apa are cea mai mare tensiune superficială. De aceea picătura de apă tinde să se facă ghem. Picătura de apa este strânsă ca într-un ambalaj în pelicula sa superficiala. Așadar, suprafața apei este întotdeauna acoperită cu o peliculă foarte subțire alcătuită din molecule. Pentru a o rupe este necesară aplicarea de forță
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
pe plan regional, omul influențează direct sau indirect circulația apei, amploarea acestei influențe fiind, cu atât mai mare, cu cât volumul de apă ce aprovizionează regiunea respectivă este mai redus. Acumularea apei în lacurile de baraj, irigațiile, utilizarea apei desalinizate tind să rețină apa pe continente o perioadă mai lungă de timp decât în mod natural. Pe de altă parte, reducerea suprafețelor împădurite, dezvoltarea agriculturii și industriei au ca rezultat accelerarea scurgerii în oceane și perturbarea echilibrului hidric al unor regiuni
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
dacă se cunoaște compoziția apei de mare. Aceasta conține săruri. 25.O cantitate de 100 g săruri provenite prin consumarea apei de mare, ajunse în sânge pot genera adevărate accidente. Dacă limita normală de săruri în sânge este depășită, organismul tinde să se debaraseze de cantitatea suplimentară de săruri, un rol important în această curățire jucându-l rinichii. 26.Un adult elimină aproximativ 1,5 l urină în decursul unei zile, adică jumătate din cantitatea de apă primită în 24 de
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]