4,979 matches
-
viață...atâtea alte texte memorabile... Sunt cărți de maturitate și de profunzime, dedicate marilor teme dominate de meditația asupra frumuseții etice, asupra morții, asupra rostului trecerii noastre pe pământ, asupra iubirii și sacrificiului, asupra solitudinii creatoare. Lupta cu formele Răului totalitar domină adesea paginile acestor cărți, fără a fi tezistă. Dar literatura nu se poate sustrage memoriei, iar de la Bloom, memoria, se știe, este artă. Sunt stadii ale arderii existențiale și ale memoriei suferinței personale și ale neamului nostru, genul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
piese de teatru, dar am renunțat, în primul rând datorită acelei mutre mefistofelice numite Paul Everac, din punctul meu de vedere un individ cu tot atâta caracter cât păr pe o broască râioasă, exact ceea ce-și doreau profitorii utopiei totalitare, o cârpă de spălat pe jos. Eseu, cât am încercat, a fost pentru uzul inițiaților în poezia zen. Cu proza este mai dificil să explic: probabil poemul "Testamentul din strada Nisipuri" ar fi scris în proză și versuri, însă prefer
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
editorială. Eram director al Centrului Cultural "Ionel Perlea" Ialomița, nume pe care l-am impus instituției, într-o vreme când marele dirijor încă trecea de fascist în mintea proastă a autorităților izvorâte din revoluție, aceiași activiști dresați la școlile partidului totalitar, dar reciclați în alte deșeuri. Deci, director fiind, am căutat niște "sponsori", atunci învățam ce sens avea cuvântul. Cu ajutorul lor, am editat câțiva ani reviste de poezie zen, susținând acel fenomen în varianta românească. Astăzi poezia zen este un fenomen
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
a reușit să distrugă identitatea etno-religioasă a nici unui lider al comunității concentraționare: ' Fenomenul a reușit, probabil, la marginea acestei comunități, dar nici acolo definitiv și complet', făcând apoi o interesantă paralelă: 'Este de notat că sistemul hedonist occidental și sistemul totalitar răsăritean au avut o țintă comună: alungarea religiei din om, anihilarea lui homo religiosus. Nu a reușit nici unul, nici celălalt'. În ceea ce privește originea acțiunii, ei opinează că 'laboratoarele Cominternului' sunt cele responsabile. Într-o singulară apreciere, Eugen Măgirescu spune că se
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
care a trecut România în intervalul august 1944 decembrie 1989. Totodată este și un omagiu adus acum, la împlinirea a douăzeci de ani de la Revoluția Română, celor căzuți în lupta contra comunismului, precum și tuturor celor care s-au împotrivit ideologiei totalitare în numele libertății și democrației. ÎN CONTRA SOCIALISMULUI Publicată, cu voia autorului, în traducerea lui Titu Maiorescu, acum mai bine de o sută de ani, mai exact la 1892, lucrarea lui Herbert Spencer, În contra socialismului (Din libertate spre asuprire), și-a păstrat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fost, în mare parte, o reușită. Cum remarca Lucian Boia, în lucrarea pe care a coordonat-o, Miturile comunismului românesc (Editura Universității București, 1995), în primul eseu: "Mitologia comunistă se afirmă în aceeași măsură ca deterministă și voluntaristă, libertară și totalitară, democratică și elitistă, internaționalistă și naționalistă sau, la nivelul discursului istoric, structurală și evenimențială". Secolul, din care îi trăim ultimii ani, a fost prevăzut și explicat cît se poate de exact și științific, în baza teoriei marxiste. Acum, la finalul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
său. Mitologia comunistă a reușit performanța, profund dialectică, de a proclama, cu egală intensitate, rolul decisiv al maselor, al partidului și al conducătorului, rolul tuturor, al unei elite și al unui singur om, deplasare de altfel inevitabilă odată cu afirmarea opțiunii totalitare." În comunism, totul se află sub semnul "dublei gîndiri" (orwelliene), de unde nașterea unei societăți schizoide, conduse de bolnavi mintali care mințeau cu atîta înfocare încît, pînă la urmă, credeau că ceea ce spun este și real. Să nu uităm la ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Doctor Jivago și Luntrea lui Caron au ca eroi, în primul caz, un poet-doctor, în al doilea, un poet-filosof, amîndoi confruntați, în aceeași manieră, cu puterea comunistă. Cum remarca traducătorul Doctorului Jivago, Emil Iordache, în prefața volumului: "Sub presiunea puterii totalitare, secolul vorbește la fel, prin mai multe voci. Creangă (eroul din Luntrea lui Caron) și Jivago sînt în cartea sorții scriși pe-același rînd și, pe un tărîm închipuit al personajelor, ar avea ce să-și spună, nu ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
grila sa etică și estetică la plus sau la minus, nu a scăpat ochiului vigilent și corect al celui care urmărea actualitatea românească. Fără Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, alta ar fi fost înfățișarea literaturii și culturii naționale din deceniile totalitare, cu mult mai tristă, cu totul, bănuim, copleșită de "comandamentele" ideologice. Pentru Gheorghe Grigurcu, cei doi critici "marchează o etapă majoră a evoluției criticii românești, care s-ar putea să nu fie socotită mai prejos de cea a autonomiei esteticului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de vorbe, cînd faimoasa inițiativă a cuvîntului nu este cum ar trebui să fie o inițiativă a ființei ci doar expresia unei podobiri formale, sînt semne tari că poetul acela gospodărește îndoielnic propria lui vocație". Ce înspăimînta, între altele, ideologia totalitară, sînt îndeosebi filosofia și poezia. Unul din "comandamentele" vremii a fost exilarea, anihilarea pe toate căile și prin toate mijloacele a acestora. Panica puterii bolșevice era firească, "fiindcă, ne explică Virgil Ierunca, filosofia, de cînd s-a pomenit, a pus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și literatura noastră ieșită din "epoca" de nefericită amintire. Nu la revizuirea de tip lovinescian, care avea drept important criteriu cel estetic, ci la revizuiri ce "se completează cu alte dimensiuni, în primul rînd cea etică, deoarece, după o perioadă totalitară atît de îndelungată, noua așezare a valorilor presupune o punere în chestiune radicală, pentru simplul motiv că, pulverizînd nu numai valorile, ci și societatea, totalitarismul conferă spiritului critic o responsabilitate mărită". Și, în finalul articolului menționat, scris în decembrie 1990
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
libertății de expresie. Marele public nu vrea ca ereticul să fie persecutat, dar el nu va face nici un efort pentru a-l apăra. Marele public este în același timp și prea sănătos, și prea stupid pentru a-și însuși atitudinea totalitară. Atacul conștient și direct împotriva onestității intelectuale vine din partea intelectualilor înșiși". Recunoaște că "nici cînd există în intenție indulgența nu-i stă în fire". Ca atare, va proceda cu Jurnalul său, publicat sub genericul Trecut-au anii... (2000), în consecință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
noastră, vom apela la cuvintele sale cînd vorbește despre Basil Munteanu, cu micile modificări necesare: "Pentru puțini exilul a însemnat, ca pentru Virgil Ierunca, un tărîm de suferință în demnitate, un cadru de reconstruire ideală a României pierdute în noaptea totalitară. Omul acesta... rămîne un Român integral, unul dintre acei intelectuali autentici care nu s-au lepădat de România, rușinîndu-se de ea ca de o rudă săracă, de îndată ce nu le-a mai putut oferi o situație sau un confort sentimental... Este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de la evenimentele din '89, nu putem afirma că a fost cu totul eradicată mentalitatea este mai longevivă decît poliția politică -, dispărută oficial o dată cu regimul comunist. Cum afirmă unul din rezistenții din munți, Ion Gavrilă Ogoranu, delațiunea constituie temelia oricărui regim totalitar. Practicarea denunțului la asemenea proporții nu asigură doar materialul informativ pentru poliția politică, ci, mai grav, deformează societatea. Cum și precizează Monica Lovinescu: Cînd delațiunea intră în moravuri, cînd nu se mai izbește de pragurile conștiinței, teroarea pură poate cădea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
comunismul, față de cei din țările comunizate. Petiționari ai absolutului, cum îi numește Monica Lovinescu, intelectualii occidentali vedeau promisiunea Paradisului terestru în doctrina comunistă, instaurată în Rusia de extrema stîngă prin Revoluția bolșevică. Tot aici, va fi impusă, prin Stalin, minciuna totalitară, practicată mai apoi pe scară largă în tot lagărul socialist. Glosînd pe marginea minciunii totalitare, mijlocul prin care opozanții regimului prin torturi inimaginabile "recunoșteau" vini incredibile, inexistente în realitate, va constata că numeroși scriitori au căzut victimă acestui sistem, mulți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
occidentali vedeau promisiunea Paradisului terestru în doctrina comunistă, instaurată în Rusia de extrema stîngă prin Revoluția bolșevică. Tot aici, va fi impusă, prin Stalin, minciuna totalitară, practicată mai apoi pe scară largă în tot lagărul socialist. Glosînd pe marginea minciunii totalitare, mijlocul prin care opozanții regimului prin torturi inimaginabile "recunoșteau" vini incredibile, inexistente în realitate, va constata că numeroși scriitori au căzut victimă acestui sistem, mulți fiind împușcați sau decimați prin regimul greu din închisori. În 1989 la Uniunea Scriitorilor sovietici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
sară în ajutor, acest fapt, împreună cu energia și luciditatea lor, răscumpără orbirile și lașitățile noastre și dovedesc că speța umană merită poate totuși să supraviețuiască". Dacă în democrațiile occidentale, ce n-au avut parte decît de invazia hitleristă și sistemul totalitar nazist, și acestea pentru un interval scurt, comparativ cu îndelunga domnie comunistă, este sensibilă mentalitatea conform căreia partidele comuniste vinovate de unele "erori" nu mai reprezintă acum o primejdie, pare stranie îngăduința celor din fostele țări comuniste față de menținerea la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
spună: "Nu văd de ce negaționismul și contestarea existenței crimelor împotriva umanității ar reprezenta delicte penale doar atunci cînd e vorba de crimele naziste, nu și de cele comuniste". Și astăzi, după ce cu toții, excepție, cei foarte tineri, au trecut prin experiența totalitară, a-ți afirma o atitudine anticomunistă este privit ca o reacție viscerală, primară, resentimentară etc., dar a fi comunist, nostalgic după binefacerile socialismului biruitor, e privit, din păcate, ca un act de normalitate de foarte multă lume. Foarte ușor în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
privit, din păcate, ca un act de normalitate de foarte multă lume. Foarte ușor în astfel de cazuri poți fi taxat drept "antisemit", chiar dacă dăduseși dovezi clare de contrariu, adevăratul criteriu de clasare fiind punerea pe același plan a grozăviei totalitare Gulagul-Holocaustul. O observație întristătoare a Monicăi Lovinescu și la îndemînă a fi constatată zi de zi, interesul scăzut pentru cumpărarea cărților, din fericire numeroase ca titluri, ce analizează trecutul postbelic, este motivată de mizeria financiară. Dar să nu se scrie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Prin această cerere și ofertă a criticii e chiar unic de-a lungul timpului. De ce să refuzăm acest dar prețios și original și să-l înlocuim prin aria stricată de pe un gramofon și el prea uzat de fostele sale mecanisme totalitare? Se mai cer repetate și alte adevăruri elementare: pietrele de temelie ale democrației sînt legea majorității căreia îi revine sarcina să ofere aceleași drepturi minorităților și să le ocrotească, primatul individului asupra grupului, pluralitatea partidelor politice, libertatea de opinie, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
tirajarea ei în rîndul maselor are ca singur efect o diminuare axiologică la nivelul la care are acces consumatorul neofit în sfera culturii, el asimilînd cel mult formele ei exterioare. Emil Iordache pornește argumentarea de un alt tip de regim totalitar, care, după cum vom constata, deși are o altă culoare, apelează la aceleași tehnici de implementare culturală. Hitler, la inaugurarea Casei Armatei Germane din München, va anatemiza impresionismul, cubismul, futurismul, dadaismul sub acuza de bolșevism cultural era în eroare, bolșevismul demult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nouă epocă începe cînd opera de artă va fi supusă judecății sănătoase a poporului german; căci artistul nu lucrează pentru esteți, ci pentru popor". Coincidența de interese și maniera de valorificare ideologică a culturii în cele doua tipuri de regim totalitar este ușor de decelat. Lîngă popor aflăm alăturat, cu mare frecvență, atributul de muncitor. Pas cu pas sînt demontate mecanismele literaturii ideologizate și instaurate ca regulă odată cu comunizarea societății. Un Eugen Jebeleanu se crede dator a preciza: "Sîntem conștienți că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
este o opțiune personală, un argument al libertății. Alegerea ne aparține. Vituperează înțelegerea proastă a zicerii lui Iisus: Dați deci Cezarului cele ce sînt ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ce sînt ale lui Dumnezeu. Frază folosită în orice regim totalitar. Steinhardt dă textului Cristic o bună tălmăcire: dăm Cezarului, adică Statului ce-i în drept, dacă e în adevăr stat și se poartă în consecință. Dar cînd e Mamona trebuie tratat ca atare, i se cuvin doar blestemele din moliftele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
României, printr-un gest de mare curaj (cităm pe Vladimir Tismăneanu dintr-un interviu), să condamne în mod oficial, de la tribuna plenului legislativ al Țării, comunismul. În aprilie 2006, ca răspuns la cererile societății de asumare și condamnare a trecutului totalitar după cum citim în discursul președintelui României, din 18 decembrie 2006, a luat ființă Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România; comisie coordonată de Vladimir Tismăneanu. În mai bine de jumătate de an, Comisia a reușit să realizeze o lucrare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
la fel de feroce pînă în decembrie 1989. Constituirea Comisiei a fost motivată, după cum precizează președintele Traian Băsescu, de necesitatea de a fundamenta intelectual și moral actul de condamnare. La tribuna Camerelor Reunite președintele își afirmă solidaritatea cu concluziile Comisiei: sistemul comunist totalitar din România a fost impus prin dictat străin și, continuă: " Într-adevăr, a fost vorba de un regim ilegitim, întemeiat pe o ideologie fanatică, o ideologie a cultivării sistematice a urii, pentru care "lupta de clasă" și "dictatura proletariatului" simbolizau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]