4,331 matches
-
poate, cum ar fi arătat strivite. ― Mi-au trecut prin minte multe atunci. M-am gândit și la chiparoșii aceștia și la faptul că, poate, n-aveam să-i mai revăd niciodată. Și la lanurile de grâu unde, cândva, mă trânteam la umbra câte unui măceș, năpădit de mirosurile de spic copt și de iarbă dospită. O clipă, am simțit o dorință nebună să mă tăvălesc la soare pe un răzor cu scaieți înfloriți, ca odinioară... Înțelegi? Toate amintirile mele erau
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
înțeles, îngrozit, că, dacă făcea o singură mișcare, viperele îl vor mușca. De aceea a rămas țintuit în pat, fără să miște un deget, așteptând. Din fericire, soția lui, venind, ca de obicei, dimineața la cabană, a intrat fără să trântească ușa. Ea a vrut să-i vorbească, dar, cu privirea terorizată, el i-a atras atenția asupra șerpilor. Femeia s-a apropiat ușor, a înțeles, a fiert lapte și l-a pus într-un ceaun, jos. Una după alta, viperele
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
că eu știu mai bine ce anume mă amenință? Într-o zi, lumina curgea pe arbori, aerul era alb, mă îmbăta, iar eu mă simțeam ușor, fără nici o amintire și fără nici o teamă. Undeva, în apropiere, am zărit doi necunoscuți trântiți în iarbă, care discutau. Unul se juca într-una cu un fir de iarbă. Celălalt îi pusese o întrebare pe care n-am înțeles-o. A răspuns, târziu, când credeam că nu-l mai interesează decât firul său de iarbă
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
tejgheaua șubredă. Câte unuia i se făcea a harță, de-abia îl scoteau ceilalți pe ușă, să nu-l supere. Când însera, soseau cei de la rampă. Cu muieri cu tot, cu gîtlejele uscate de fumul gunoaielor, osteniți. Șoferii întorceau camioanele, trânteau ușile de tablă și năvăleau să se răcorească. Hainele miroseau a resturi încinse, dar nimeni nu se sinchisea. Aburul țuicii era mai puternic. Ciupeau în treacăt femeile de spate și goleau împreună cinzecurile. După câteva înghițituri, o lene binefăcătoare le
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
că de-acu a ta-i și n"are ce să facă... Și râse iar cu înțeles. 37 - Oi ști eu! tăie bărbatul. Cumnatele dogarului chicoteau în casă, așezând cearșafurile. Erau vreo trei sichimele de muieri, scundace, pricepute la de-alde-astea, trânteau pernele și spuneau măscări. În curte, lăutarii începuseră să cânte fără perdea: Și când mai venii o dată, Găsii ușa descuiată, Maică, mamă, ce mai fată! Căci de la buric în jos, S-a văzut Tîrgu-Frumos! Și-n mijlocul târgului, Limba cocostârcului
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se apucase să joace dardăr cu Oacă, Piele și Bozoncea. Lumina soarelui se șterse. Se făcu frig. Tăinuitorul adăposti iepele și în curând începu să picure. Paraschiv auzi zgomotul mărunt al ploii și-i fu urât. Lângă el, hoții râdeau, trântind în paie cărțile soioase. - Șapte ochi în plapumă! - Fante! -Rigă! - Uite spațiul, ha, ha, ha, turcaleților... Banii aveau un clinchet limpede și treceau din mână în mână. Sub ei se auzea ronțăitul mărunt al cailor. Ucenicului iar i se făcu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
băuți, târguiau ulcele, cojoace și țoale. Lipăiau prin zloată cu opincile lor de porc, se tocmeau, intrau în circiumă; bani la ei, berechet. 154 Gheorghe scotea un sac de sub șubă, plin cu cărămidă pisată mărunt, pregătit anume pentru asta. Îl trântea în noroi, la picioare și se apuca să strige: - Apropie-te, neamule! Praf pentru pureci! Omoară lighioanele, nu te mai scarpini! Ce te uiți, nea Ioane? E bun și pentru păduchii de lemn! Cumpără, vere Marine, să dormi liniștit. Ia
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Gheorghe cînta: Mingea mea, Mingea mea, ' S-a ales, bules 7*' De ea. Mînă-mică aducea sacul cu haleală, și ucenicul - trențele de dormit. - Bine mai e! spuse Sandu, așezîndu-se. Trase în piept aerul proaspăt și-și scoase chiștocul. Bozoncea își trânti șapca în praf. Avea poftă de glumit. Trecuse o săptămână și nu-i luaseră ibovnica. Asta însemna că Nicu-Piele își ținuse gura. Strigă la Gheorghe: - Treanță! -Ei? - Sîntem, mă, boieri? - Sîntem. - Avem, mă, ce ne trebuie? - Avem! - Sîntem cumnații lui
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de colțul buzelor, îl izbi și peste urechi. Nu mai auzea pungașul. Vru să se ridice. Urla cât putea: 242 - Să nu mai dai! Să nu mai dai! O să vă omor pe toți, auziți yoi? Cu mma asta... Sergentul u trânti un pumn în moalele capului. Căzu iar pe ladă. - Dă cărbunii! ceru șeful. Apucă ligheanul și-l așeză sub picioarele hoțului. Doi O1 țineau de genunchi și al treilea îi apăsa tălpile pe cărbunii aprinși. Se smuci cât putu. Pielea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
puterea din el și înțelese că dacă nu fuge e pierdut. Se aruncă spre ușă, îl lovi pe Mînă-mică și-l răsturnă. Frica îl gonea cu sângele cttrgînd din el. Dădu la o parte curvele, care se înghesuiau pe scări, trânti țambalul lui Dumitru și alergă pe poartă spre câmpul Mandravelei. Pe drum își rupse o mânecă de la cămașă și se legă cum putu la spate. Îl apucau căldurile și se uita în urmă dacă nu vine cumva Bozoncea după el
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ridică în capul oaselor și își aprinse luleaua. Chemă găinile: - Hai la tata, domnișoarelor, haide, că scăparăm și de iarna asta... Cocoșii bătură din aripi și scoaseră câteva strigăte ascuțite. - Așa, tată, așa! zise gunoierul. Mai dă un țignal... Muierea trânti o căldare și se apucă să mormăie: - Na, că iar trece Tudose! Grigore privi și nu-l văzu pe spărgătorul de lemne. - Ce ți-e ție, muiere? Se așezase pe un scăunel și privea groapa. Peste malurile ei galbene zburau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Disprețuiesc cultul expertului. Tu ai făcut trei ani de teatru, Hugo! îi atrase atenția Sophie, cu voioșie. Remarcasem că toată lumea se înviorase de când apăruse Hugo. — Bineînțeles că în cazul meu nu se aplică asemenea generalizări, replică Hugo, impecabil. Ușile se trânteau acum la intervale regulate, pe măsură ce actorii se adunau, chitiți, fără excepție, pe ibricul cu cafea. Presupun că nici vorbă de capuccino. N-am găsit nici măcar un loc pe lângă stație de unde să-mi iau un mocca latte, spuse unul dintre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Tabitha, în pas săltăreț, radiind de entuziasm, cu părul său negru și lins încadrându-i atât de mătăsos chipul încât se vedea că e proaspăt spălat. Speram, pentru binele ei, că nu era în onoarea repetiției. —Salutare! spuse ea melodios, trântindu-și geanta lângă ușă. Toate bune, Matthew? Îi făcu cu mâna. Ah, mă scuzați! adăugă ea dându-și seama că MM și Hazel discutau în colț. Mă încălzesc un pic, OK? Țopăind până la pervazul uneia dintre ferestre, își sprijini un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
din grup se uitară unii la alții făcând fețe-fețe. Marie se holba la deschizătura din balama, de parcă nu-i venea să-și creadă ochilor. Apoi sări în picioare, trase capacul în sus printr-un imens efort de voință și îl trânti. Se auzi o bubuitură imensă când acesta lovi podeaua. Marie se băgase deja în gaura pătrată și cobora scara de metal dedesubt, sprijinindu-se în mâini. — Stai! Bez, care se impacientase, străbătu camera într-un salt și îngenunche pe marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Steve lăsă mătura din mână și înaintă spre Bez. Cum acesta din urmă era cu vreo zece ani mai tânăr și mult mai în formă decât el, mă îndoiam că Steve o să sară la bătaie, dar spre surprinderea mea, Bez, trânti și el șurubelnița și făcu un pas înainte. — O, pentru Dumnezeu, zisei eu pierzându-mi răbdarea, dar nimeni nu mă asculta. În acel moment, adjunctul lui Steve, o fată pe nume Louise, care mi se părea tot timpul că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
scăpă ocazia cu stângăcia lui, în timp ce Sally se duse s-o încurajeze și el pe Tabitha. Sophie își făcu apariția cu un strănut uriaș, de pe traiectoria căruia încercă să scoată bucățile de material pe care le avea în brațe. Le trânti pe biroul lui Matthew, urmată de alaiul de zâne, care erau cu mult mai vesele acum că aveau să vadă cum urmau să arate costumele lor. Chiar și Tabitha apăru, în cele din urmă, din bucătărie, și o cuprinse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Peter Wimsey 1 decât ca pe Modesty Blaise. — Să știi tu, zise Hugo, cu prea multă satisfacție pentru gustul meu. E o idee. Poate că dacă Lord Peter s-ar fi dus mai devreme gol pușcă și n-ar fi trântit-o pe Harriet pe canapea cu una dintre aruncările lui speciale de la judo, ar fi evitat toți anii ăia plicticoși în care ea nu se putea hotărî. — Nu prea cred că metoda asta ar fi mers cu Harriet. Până la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de față cu alte persoane. Pe curând, îmi zise el. Când vei fi singură, adăugă el, săgetându-l cu privirea pe Hugo. Traversă camera și deschise ușa de la intrare. Nu uita să pui lacătul după ce pleacă el, îmi zise Hawkins, trântind bara de fier care se lăsa de-a latul ușii. Nu poți știi niciodată. O să-i aduc chiar eu aminte, mâine dimineață, inspectore, zise Hugo cu dulceață în glas. Îmi pare rău, nu mi-am dat seama că lucrați la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dulceață în glas. Îmi pare rău, nu mi-am dat seama că lucrați la Serviciul de pază al cartierului; altfel v-aș fi bombardat cu întrebări. Subiectul ăsta al siguranței locuințelor mi se pare a fi uimitor de fascinant. Hawkins trânti ușa. Așa făcea de obicei. Mă întorsei spre Hugo, neștiind dacă să râd sau să dau cu ceva de pământ. —N-am știut că poți fi așa de nepoliticos, îi spusei eu pe un ton serios. În viața mea n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ceva. N-avea rost. Sally o luă cu pași apăsați spre ușă, ofensat, ca unul care fusese călcat rău pe bătături. —Sophie, zise el cu răceală în glas, este prietena mea. Ea o să-și aducă aminte unde eram. O să vedeți. Trânti ușa după el. Eu mă strâmbai. — La dracu, n-am vrut să-l scot din pepeni. Dar ce putea să zic? Adică, na!, cred că a fost acolo tot timpul... Acum înțelegi ce vreau să spun? zise Hugo. Îndoiește-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
urc mai puține scări dacă aș fi urcat scara pornind din spatele scenei, dar era prea mare vânzoleala pe acolo și nu aveam chef de dat explicații. Ajunsesem la ultimele trepte când cineva m-a prins de la spate și m-a trântit la pământ. — Nu puteam pierde ocazia să nu ating pantalonii aia, zise Bez cu veselie, când m-am întors. E ceva să te vadă omul îmbrăcată și îmbrăcată normal. Citi inscripția de pe tricoul meu și izbucni în râs. — Ok, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ne va spune exact ce se întâmplase. Totuși, nu era decât Helen, vădit supărată. — Deci aici erați! exclamă ea. V-am căutat peste tot. — Intră, spuse Matthew, deși nu era necesar. Se ridică și închise ușa în urma ei. Helen se trânti lângă Janey, cu un aer amenințător. Nu înțeleg de ce ați crezut de cuviință să mă lăsați pe afară, zise ea, îmbufnată. N-a fost cu intenție, dragă, zise Janey, luând-o pe după umeri, în semn de consolare. Doar că eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
vreau să aud așa ceva, zise Hugo, împingându-și scaunul și ridicându-se brusc, furios. Voi puteți să faceți ce vreți. Eu mă duc să văd ce face Vi. Nici măcar nu mi-a aruncat o privire când a trecut pe lângă mine. Trânti ușa în urma lui. Mă simțeam de parcă mi-ar fi trântit-o în față. Capitolul douăzeci și treitc "Capitolul douăzeci și trei" A doua zi dimineață m-am trezit cu mintea limpede, dar cu stomacul strâns ghem. După plecarea lui Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ridicându-se brusc, furios. Voi puteți să faceți ce vreți. Eu mă duc să văd ce face Vi. Nici măcar nu mi-a aruncat o privire când a trecut pe lângă mine. Trânti ușa în urma lui. Mă simțeam de parcă mi-ar fi trântit-o în față. Capitolul douăzeci și treitc "Capitolul douăzeci și trei" A doua zi dimineață m-am trezit cu mintea limpede, dar cu stomacul strâns ghem. După plecarea lui Hugo nu mai fusese mare lucru de spus; chiar și așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Polițistul își întoarse capul spre mine și zise: „Ce mama dracu’!“, cu întreg corpul fremătând de adrenalină, de parcă tocmai l-ar fi scăpat cineva din lesă. Amenințarea cu suicidul ne-a țintuit numai o secundă, de ajuns pentru ca Ben să trântească ușa băii după el și s-o încuie. Polițistul, care înjura de mama focului, se năpusti către ușă aproape instantaneu. Se auzi zgomot de lemn care crapă, la care Hugo își înăbuși protestele. Dar din baie se auzeau și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]