6,548 matches
-
majusculă). Să revenim la fragmentul nostru: poporul cere un „dumnezeu“, care să preia rolul lui Moise, de lider și interme diar. Nicidecum nu se precizează că ar fi vorba, în vreun fel, de revenirea la un cult străin sau de trădarea Dumnezeului lui Moise, lucru evident și din gestul de a i se adresa lui Aaron, ca primă treaptă de autoritate spirituală imediat după Moise. Dimpotrivă, răspunsul lui Aaron este elocvent: el consimte să supervizeze făurirea vițelului din cele mai de
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
mult, reiese clar faptul că se dorește venerarea aceluiași Dum nezeu, din cuvintele rostite de Aaron: „Israele, iată dumnezeul tău [ele eloheikha], care te-a scos din țara Egiptului.“ Este evident vorba despre Dumnezeul lui Moise, nefiind la mijloc nici o trădare. Mai mult, Aaron adaugă: „Mâine va fi o sărbătoare în cinstea Domnului [hag la YHWH]!“ Utilizarea tetragramei, cel mai înalt nume divin descoperit oamenilor, cu referire la sărbătoarea vițelului de aur indică aceeași echivalență, eronat construită, între venerarea Domnului și
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
așadar, că acuzația de „idolatrie“ îmi pare cu totul neîntemeiată în acest caz. Poporul nu „recade“ prin prac tici „păgâne“ în „păcatul idolatriei“, ci este vorba, mai degrabă, de o inadecvare subtilă și dificil de redat, constând nu într-o trădare prin întoarcerea către alte practici, străine, ci într-o trădare prin întoarcerea la modurile proprii, limitate, de înțelegere și sălășluire în relația cu Domnul, exprimate la nivelul practicilor de venerare printr-o regresie către înclinația nepermisă de a-laduce și întruchipa
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
în acest caz. Poporul nu „recade“ prin prac tici „păgâne“ în „păcatul idolatriei“, ci este vorba, mai degrabă, de o inadecvare subtilă și dificil de redat, constând nu într-o trădare prin întoarcerea către alte practici, străine, ci într-o trădare prin întoarcerea la modurile proprii, limitate, de înțelegere și sălășluire în relația cu Domnul, exprimate la nivelul practicilor de venerare printr-o regresie către înclinația nepermisă de a-laduce și întruchipa pe Dom nul în forme materiale. Această „trădare de sine
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
într-o trădare prin întoarcerea la modurile proprii, limitate, de înțelegere și sălășluire în relația cu Domnul, exprimate la nivelul practicilor de venerare printr-o regresie către înclinația nepermisă de a-laduce și întruchipa pe Dom nul în forme materiale. Această „trădare de sine“, această „recădere“ în modurile proprii de întruchipare poate fi numită „idolatrie“, însă, subliniez din nou, nu prin incri minarea altor tradiții sau prin recurgerea la practicile lor, ci prin neajunsul propriu constând în întruchiparea a ceva ce nu
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
PSB, vol. 3, p. 443-444) „Nu pot rămâne cu Dumnezeu cei ce nu vor să fie uniți în Biserica lui Dumnezeu. Chiar dacă vor arde pe rug sau vor fi dați fiarelor sălbatice, aceea nu va fi coroana credinței, ci pedeapsa trădării, și nu sfârșitul glorios al celui cu virtute religioasă, ci moartea din disperare. Unul ca aceștia poate fi ucis, dar nu poate fi încoronat. Mărturisește că e creștin, ca și diavolul care adesea minte că e Hristos, căci însuși Domnul
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
semnând cu acesta o Convenție militară pentru înlăturarea dominației otomane; deoarece Rusia Țaristă și-a retras sprijinul promis revoluției grecești, Tudor a încercat o apropiere de Poartă prin încriminarea exclusivă a fanarioților. Eteria a considerat acest lucru ca fiind o trădare. -în 1821 în cadrul mișcării revoluționare din Țara Românească, au fost elaborate o serie de documente: Proclamația de la Padeș 23 ianuarie; Prima proclamație către bucureșteni 16 martie; A doua proclamație către bucureșteni 20 martie; Proclamația către țară 23 martie. cel mai
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
Țepeș a confirmat statutul de independență pentru Țara Românească. -în 1462, Vlad a trecut cu oastea în Transilvania, sperând ca Matei Corvin să continuie lupta antiotomană și să-l sprijine, dar a fost luat prizonier de acesta, fiind acuzat de trădare; o a fost închis din ordinul regelelui maghiar până în 1475, la Buda și Pesta; în acea perioadă au fost puse în circulație povestirile germane în care Vlad Țepeș era prezentat ca un tiran sadic, însetat de sânge; -a revenit pe
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
traducere a lui Leon D. Levițchi, publicată în Shakespare, Opere complete, volumul 8, Editura Univers, București, 1990, pp. 347-411. Prospero Acțiunea din Furtuna și personajele din ea se situează la interferența dintre două lumi: lumea ca lume, cu patimile ei, trădări și restatorniciri, pierzanii, rătăciri și regăsiri, iubiri, pofte nesăbuite de mărire; și o altă lume, cu alt cifru, cu alte feluri de ființe, cu alte timpuri și cu alte legi. Iar între aceste două lumi se află Prospero, Prospero ducele
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
ești tu?“* Ca să-l aducă însă pe stăpânul său la o asemenea 181 * Traducerea diferă în câteva locuri de cea folosită îndeobște. schimbare, Ariel știuse, cu subtilă deliberare, să-i amintească de Gonzalo, bătrânul sfetnic care, în ceasul sumbru al trădării, îi salvase, pe el și fiica lui. Cu țelul unui bine viitor trezește amintirea unui bine din trecut. „Alonso, frate-său și-Antonio / Sunt ca și scoși din minți; ceilalți îi plâng, / Jelind neputincioși, dar mai ales / Acel căruia-i spui
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
ea îl transcende, realcătuindu-se din ea însăși și din mirifica ei substanță, mereu mai vie în trecerea vremilor, intactă. Prospero Acțiunea din Furtuna și personajele din ea se situează la interferența dintre două lumi: lumea ca lume, cu patimile ei, trădări și restatorniciri, pierzanii, rătăciri și regăsiri, iubiri, pofte nesăbuite de mărire; și o altă lume, cu alt cifru, cu alte feluri de ființe, cu alte timpuri și cu alte legi. Iar între aceste două lumi se află Prospero, Prospero ducele
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
supus ca ei durerii, / Să nu fiu mai mișcat decât ești tu?“ Ca să-l aducă însă pe stăpânul său la o asemenea schimbare, Ariel știuse, cu subtilă deliberare, să-i amintească de Gonzalo, bătrânul sfetnic care, în ceasul sumbru al trădării, îi salvase, pe el și fiica lui. Cu țelul unui bine viitor trezește amintirea unui bine din trecut. „Alonso, frate-său și-Antonio / Sunt ca și scoși din minți; ceilalți îi plâng, / Jelind neputincioși, dar mai ales / Acel căruia-i spui
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Kyril nu ar fi meritat acest gest; întors de pe front în martie 1917, în luna abdicării, țarul Nicolae avusese surpriza dureroasă să-l vadă pe vărul său primar demonstrînd pe străzile Petersburgului alături de dezertori și bolșevici trotskiști și leniniști. Pentru trădarea sa dezonorantă, Kyril obținuse aprobarea guvernului provizoriu rus să părăsească Rusia; un timp, împreună cu soția și cei trei copii, au stat la Borga (Finlanda), apoi, din 1920, s-au stabilit în Germania**. Pentru a încheia pe o notă pozitivă, trebuie
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
MacDonald face pasul fatal pentru viitorul său politic de a forma un guvern de uniune națională cu sprijinul Partidului Conservator, ceea ce va lipsi Parlamentul de o opoziție reală, un sine qua non într-o democrație. Va fi imediat acuzat de trădare și expulzat din rîndul partidului. Cu sprijinul conservatorilor, rămîne premier al unui minuscul Partid Național Laburist pînă în 1935 cînd Baldwin devine prim-ministru. În același an, își pierde locul din Parlament concomitent cu numirea lui în funcția de lord-președinte
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
ordinele, primite direct de la Hitler, de distrugere din temelii a orașului, după cum și Roma (declarată oraș liber) a fost scutită de distrugeri sistematice comandate. 5) Este ilogic să se afirme că Anglia a trădat țările din Europa de Est și Centrală. Cuvîntul "trădare" este impropriu: nu poți să "trădezi" decît un amic, un aliat. Or, țări precum Ungaria, România și Bulgaria, în calitatea lor de aliați activi ai Germaniei, erau țări inamice, nu amice. De altfel, Churchill însuși spusese (cu sinceritate sau cinism
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
duelul de la Poltava (1709) dintre Petru cel Mare și Carol XII al Suediei. ************ După alte surse, 118 morți, 127 răniți și 362 de cai uciși. Așa procedase și contele Northumberland în bătălia de la Bosworth Field în 1485, pecetluind actul de trădare a lordului Stanley și William Stanley, fratele acestuia (v. vol. 1). Numai că în cazul lor, istoria i-a înfierat ca trădători. În discursul ținut la Primăria din Londra (Mansion House), citit ulterior în Camera Comunelor, lordul Cardigan a exagerat
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Molière să fi tratat toate subiectele ca Le Tartuffe; este capodopera sa, capodoperă unică, și în care este deasupra lui însuși. Și cum să simți ură față de ceea ce a făcut să apară zâmbetul pe buze? Dacă avariția, înșelătoria, insolența, duplicitatea, trădarea, sunt vicii detestabile, Vicleniile lui Scapin (Les Fourberies de Scapin), Georges Dandin, Școala femeilor, Moștenitorul universal (Le Légataire universel) etc. sunt piese periculoase; căci dacă moravurile nu sunt formate, sunt corupte." (Noul Eseu despre arta dramatică, cap. 5 "Desfășurare a
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nu-l mai iubește pe Clairville, ci că s-a îndrăgostit de el, renunță la fericirea ce i se oferă. El face apel la simțul moral al Rosaliei, spunându-i că unirea lor, minată de un sentiment de vinovăție, de trădare față de datoriile sacre ale prieteniei, nu ar putea fi decât nefericită. El îi arată drumul către virtute, îndemnând-o să-l urmeze pe această cale. Un astfel de sacrificiu este din plin răsplătit la deznodământ, când revine tatăl Rosaliei, pe
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
-l prin prisma imaginației, apoi cea a actorului, care transformă, prin propria-i viziune, personajul imaginar conceput de scriitor, pentru a crea, în alteritatea sa, o formă pe care autorul nu o recunoaște totdeauna. Poetul trăiește adesea ca pe o trădare confruntarea între producția imaterială a imaginarului său și realizarea concretă, oferită de spectacol. "Adevărul scenei" nu constă deci în a arăta lucrurile, după părerea lui Diderot, "cum sunt în natură". Actorul nu reproduce niciodată o realitate brută. Pentru a marca
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Plăcerea într-o tragedie constă în aceea că noi știm bine că este o ficțiune; sau, ca să mă exprim mai bine, iluzia distrusă fără încetare renaște fără încetare. Dacă am ajunge să credem un singur moment ca adevărate crimele și trădările, pe loc ele ar înceta să ne cauzeze plăcere." Stendhal și Hugo îl citează în nenumărate rânduri pe Shakespeare, pe care nu pretind că-l imită, ceea ce nu ar avea sens în secolul al XIX-lea, ci că-l iau
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Mircea Tomuș, jocul iluziei și al realității golește de conținut atât "familia cea mare" patria, cât și "patria cea mică", adică familia. Tragicomedia existenței mimetice reiese din decalajul izbitor între afectare și afectivitate, între agitația și vacarmul stârnite de prezumția trădării și vacuitatea sufletească. Mahalagii sau din elita socială, "moftologii" din comedii și schițe sunt preocupați exclusiv de menținerea aparenței de onorabilitate și respectabilitate. Această monomanie dă coeziune tipurilor triunghiului conjugal, în ciuda individualizărilor care marchează semnificativele diferențe între Chiriac, Tipătescu, "Bibicul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
caragialiene în cadrul acestei publicistici, ceea ce poate însemna acceptarea în cadrul breslei gazetarilor a unui cod caragialian pentru etichetarea adecvată a recurențelor sesizate în planul existenței concrete. Astfel, Cațavencu, Dandanache etc. dobândesc statutul de apelative comune, expresii devenite proverbiale precum "dacă e trădare, s-o știm și noi", "avem și noi faliții noștri", "român imparțial" etc. sunt investite cu funcții satirice prin recunoașterea instantanee a contextului lor inițial, iar o anumită manieră de a vorbi este caracterizată prin referiri de tipul à la
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lui Caragiale sunt caracterizate prin discontinuitate, dezorientare, amețeală, nebunie. Prin Leonida, care trece involuntar de la statutul de "republican" convins la cel de "reacționar", pentru a reveni apoi subit la poziția inițială, prin Farfuridi care declară mândru de sine că "iubește trădarea, dar urăște pe trădători", prin Cațavencu, transformat într-un instrument docil în mâinile Zoei, după ce se remarcase printr-un comportament zgomotos și ireverențios la începutul piesei, Caragiale conturează profilul personajului "lichefiat", cu un destin circular, care pregătește direct sau indirect
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Ghiță, Ghiță, pupă-l în bot și-i papă tot"53 și se asigură de simpatia posibilului viitor prefect, Cațavencu, pe care-l măgulește fățarnic:"eu gazeta d-voastra o citesc ca Evanghelia totdauna"54. De aici și până la gestul "trădării" săvârșit de Turnavitu împotriva binefăcătorului său, nu e de presupus decât un pas. În mod asemănător, în ipostaza lui Algazy nevoit să-și îmbuneze clienții agresați de furibundul Grummer, poate fi recunoscut Brânzovenescu temperându-l pe Farfuridi cu un "Tache
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Nicolae Balotă, eroii lui Urmuz nu pot fi văzuți ca "formațiuni amorale"70. Ca și moftangiii lui Caragiale, creaturile lui Urmuz par să viețuiască nu într-o lume amorală și lipsită de repere valorice, ci într-una în care înșelătoria, trădarea, corupția, perversiunile etc. rămân nesancționate, lăsând impresia de haos axiologic. Ne amintim, de exemplu, că Ismail întreține raporturi sexuale cu viezuri "la adăpost de orice răspundere penală" și "fără pic de mustrare de cuget"71, Gayk declanșează un adevărat "război
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]