5,174 matches
-
cazurile citate cît și în altele. Mișcarea ritmică, uniformă și continuă, este expresia imediată a unei stări mentale în care conștiința fiecăruia e acaparată de un sentiment unic, de o unică și halucinantă idee, cea a scopului comun. Toate trupurile tresar la fel, în același timp, toate fețele au aceeași mască, toate vocile același strigăt; fără a mai pune la socoteală profunzimea impresiei produse de cadență, muzică și cînt. Văzînd pe toate chipurile imaginea propriei dorințe, auzind din toate gurile dovada
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
dacă a fost pe fruntariile României, în Cipru, la Bonn, la New York sau la Haga. Îmi mărturisea, cândva, un negociator dur și nemanierat din Est că, după două săptămâni de negocieri cu o delegație din România, condusă de dl. Anghel, tresărea când vedea pe stradă un om mic de statură și ... chel. Așa de tare "îl băgase în boală" și îl impresionase Profesorul pe cel care "iubea" România ... Putem spune că pasiunea domnului Anghel pentru studiul Dreptului inspirată, parcă, și de
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
de sens, precum fierul, piatra sau plumbul rezidă deplin Înaintea formelor Îmbrăcate În comerț. Anecdota cuvintelor sau a realizării plastice e comercializarea lor. [...] Artistul adevărat creează direct, fără simbol, În pămînt, lemn sau verb, organisme vii, mașini spintecînd drumuri, strigăte tresărind violent ca În furtună acoperișuri. Cuvintele obțin astfel propriul lor sens, boxînd sau Îmbrățișîndu-se Între ele. Linia nu mai are rostul fotografic de a Împrumuta spectatorului o reprezentare cu corespondențe În afară. Fraza nu mai e o ficțiune amintind discursul
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
În același moment, un flux energetic-vitalist amintind mai degrabă de explozia dionisiacă a futurismului: „Cuvîntul dansator descătușat avea să sară dintre rînduri, să spargă fraza ca pe o nucă de cocos”; sau: „Fiecare cuvînt va izbucni dinamită, fiecare linie va tresări fecund”. Această inițială efervescentă se prelungește, la un diapazon și mai Înalt, În etapa colaborării la unu: „Poemul sparge ferestrele poemului” - citim În comentariul liric la cartea lui Stephan Roll, iar În altă parte: „Poemul trebuie să fie o izbucnire
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de performanțele asociative, acest deficit de prelucrare a discursului e nu de mai puține ori agravat de utilizarea abuzivă a comparației - ca În mai vechile Restriști -, ornament exterior al unei discursivități abia mascate, ca În următoarea strofă din Concluziuni: Aici tresare vitrina ca un obraz Vorbe deplasez ca figuri de șah Să-mi Împlînți privirile ca brazi Se leagănă sîngele nostru ca un hamac... Atributul de „ostenitoare lirică”, dat de G. Călinescu, e justificat parțial În asemenea cazuri, căci expresia directă
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ghișeu E o chitanță inima lui, două scrisori cifrate Pupilele; cînd ne leagă buzele un curcubeu Și viața te Înnoptează cu un naufragiu, cu un frate. Străzile duc spre suferința veche Vinele noastre sunt catarguri pînă unde exist În ecou tresare lampa ca o ureche Final ezită glasul tău ca un trapezist. Împreună cu acea mască a clovnului rîzÎnd „pentru reprezentația de sfîrșit”, astfel de versuri relevă cealaltă latură a lirismului lui Ilarie Voronca, În linia unei ambiguități moderne a atitudinii, asociind
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
din sud”, „arborii telegrafiază pe cer”, „Casele presate balnear În album”, „Vis Încadrat prin vestiar orice salcîm garderob”, „Orice pasăre un afiș ceresc”, „ca mărci poștale te privesc ferestrele, ușile”, „Caligrafic cîmpul În pulpă scris”, „Umărul tău ce atlas”, „Aici tresare vitrina ca un obraz”, „Salcîmii: ce mașini de scris În culori” etc. etc. Nu puține sînt ele În versurile de mai tîrziu. Așa, de pildă, În Colomba: „multicolor mă-ndeamnă umărul ca un chioșc / de ziare”, „te-nscrii În amintire și
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
fastul imagistic cunoscut, ca o adevărată transfigurare. O energie nouă mobilizează ființe și lucruri Împrospătînd sărbătorește universul Întreg, ca În finalul secțiunii a patra a poemului: dar vine făt-frumos cu limbile păstrate În sîn ca o colecțiune de timbre și tresare iarba ținutului se desface În lumină feriga vuiesc suveicile nervilor aceste gene lăuntrice și ochii se desfac ca șantiere ca lacuri cîmpul e tăiat de linii ca palmele [...] mestecenii fac mătănii În sîn se crucesc fulgere spintecă Întunericul ca un
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
nori; Dulcea frumusețe este fugătoare, Piere ca o rouă dupe dalbe flori. Pe aici domnește blînda poezie Ce din cupa-i d-aur varsă drăgălaș Un prefum de roze și de ambrozie Care-mbată dulce sufletul gingaș. E-ora cînd tresare lina Propontide Sub al aurelii tinerei sărut, Scînteind la focul stelelor splendide Semănate-n fundul cerului plăcut Colo se arată niște insolite, Strălucind la raza stelii lui Lial, Astfel ca un negru cuib de alunițe Care Încunună sînul virginal. Muntele
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Un pasaj din Codrul Cosminului arată că Bolintineanu este În epocă neîntrecut În descripția naturii În stare de convulsie: „Soarele dispare... ceru-ngălbeni! Munții-nalți, vechi, se-nvîrtesc, se-nclină. Umbra se mărește... Aerul tăiat, Strîns, s-aruncă-n valuri, vîjÎie turbat. Muntele tresare! trăsnete, mugiri, Șuiere bizare, vaiete, răcniri Să rădic În aer, cresc, se variază Și, din munte-n munte, trec, se repetează...” Repetițiile, simetriile, acumulările indică o figură retorică (ce va fi dominantă În Basme). Ea se bazează, aș zice, pe
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
legioanele de demoni. Cosmosul este tulburat, materia intră Într-un vîrtej nebun: „Mihnea Încalecă, calul său tropotă, Fuge ca vîntul; Sună pădurile, fîșÎie frunzele, Geme pămîntul; Fug legioanele, zbor cu cavalele, Luna dispare; Cerul se-ntunecă, munții se cleatină — Mihnea tresare. Fulgerul scînteie, tunetul bubuie, Calul său cade; Demonii rîseră; o, ce de hohote! Mihnea jos sare. Însă el repede iar Încalecă, Fuge mai tare; Fuge ca crivățul; sabia-i sfîrÎie În apărare. ,Aripi fantastice simte pe umere, Însă el fuge
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
alarmă a simțurilor. Lumina ia, atunci, Înfățișarea focului, o lumină cu valoare energetică. Focul din priviri provoacă răsfățul primejdios al simțurilor: „Ăst farmec fără moarte, aceste străluciri, Ce, răsfățîndu-ți dulce arzîndele simțiri, Îmbată al tău suflet și-l face să tresare Sub mîna providenții, d-amor și desfătare...”. și Împinge iubirea spre zona magicului, acolo unde pasiunile devin sublime și desfătarea ia formele cele mai pure: „Mehrube! Aruncă dulcea ta privire P-al acestor unde fraged legiver! Numai focul tînăr din
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
promisiune a farmecului desfătării. Ca și focul, el anunță posibilitatea unei bucurii misterioase. În vecinătatea lui se află doar acea „cămară de misteri” la care suavul Bolintineanu nu obosește să viseze... Pereche, sînii ascund o vale făgăduitoare de mari delicii. Tresărind, ei comunică emoția interioară. Mișcarea grațioasă, abia perceptibilă, a sinilor este semnul că simțurile urcă spre beție, iar poezia spre senzualitate. „Deschiderea” sinului are consecințe profunde: universul material delirează, Îndrăgostitul intră În starea de răsfăț și, sub puterea ei, se
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ramuri se despică. RÎul luciu se-ncovoaie sub copaci ca un balaur Ce În raza dimineții mișcă solzii lui de aur.” (Malul Șiretului) „VÎnătorul pleacă grabnic la a ziorilor ivire, Și pe soare, falnic oaspe, Îl salută cu iubire. Lumea veselă tresare, mii de glasuri sunătoare Celebrează Însoțirea naturei cu mîndrul soare. Valuri limpide de aer, ca o mare nevăzută, Trec alin pe fața lumii și din treacăt o sărută. Pe cîmpia rourată pasul lasă urmă verde, Ce-n curînd sub raza
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nor de ploaie.Era o mică alinare credea el, i se părea că durerea se scurge din el împletindu-se cu stropi de ploaie. Ploaie ce avea să ajungă pe Pămănt. Deodată un plănset de copil cutremură întreg spațiul,Gavriel tresări. Nu, nu se poate începu el să urle ridicăndu-se și zburănd în direcția din care auzea plănsetul. Ca și acum cățiva ani în urmă începu să taie epiderma intunericului însă acum cu o precizie a unui chirurg priceput, școlit. În fața
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
principiile acestei activități, să mai fi lucrat cu metodele activ participative: brainstorming, investigația comună, eseul de 5 minute, conversația euristică, S/V/ A. 4. Evaluare: Explicați semnificația textului: „Glasul ei dulce mă legăna; genele mi se prindeau și adormeam; uneori tresăream și o Întrebam câte ceva; ea Începea să spuie și eu visam Înainte”. Scrieți un eseu de 5 minute În care să realizați portretul bunicii. 5. Managementul resurselor și al timpului: Timp de lucru: 1 oră Materiale și mijloace de Învățământ
EDUCAȚIA INCLUZIVĂ – VALOARE ŞI ALEGERE EDUCATIVĂ. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Maria DIACONU, Silvia MICU, Petronela POPOVICI () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2132]
-
și cu un surâs imperceptibil: mama o să fie fericită. Dacă mamele noastre ar mai trăi, -spuse purtat de emoție, dragă fra'Tommaso, aș chema-o pe-a ta la curte și le-aș pune pe amândouă față-n față. Tommaso tresări, durerea de cap îl lăsă, se simți ca nou, proaspăt, odihnit, ca și cum s-ar fi trezit chiar în clipa aceea din culcușul său. Ar fi continuat să vorbească până ce lumânările ar fi rămas aprinse. Regele îl întrebase, acum câteva săptămâni
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
prea fu pe plac, căci, deși nu avea dorința să-și etaleze în cele patru vânturi nici istoria vieții și nici sentimentele intime, simțea totuși nevoia să vorbească. Apropiindu-se de Paris, regăsi ceva din copilăria lui; își simți inima tresărind voioasă, gata să-și împărtășească cu alții euforia. În schimb, oamenii i se păreau îmbufnați și prea dedați afacerilor; altceva decât în port! Observa o frenezie necunoscută până atunci, ceva ce aducea a furie în mers și în purtări. Încercă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
umeri și i-l strânse peste șale. Privi îndelung, prin parbrizul macaralei, stelele și luminile orașului, cerurile amestecate, căută din pri viri castelul care se deslușea ca un contur negru, încremenit, un corb cu aripile strânse, apoi adormi și el. Tresări, după o vreme, și privi în jur, derutat, până când înțelese ce e cu femeia adormită în brațele lui și mai înțelese că ora lui de veghe pe crenelul dinspre răsărit se apropia. O trezi, îngăduitor cu nedumerirea ei, apoi o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
i se lungise ca de lup și dinții aveau reflexii sidefii. Hai să ne plimbăm, bâigui. M-am încălzit de la votca asta. — Plătesc eu, spuse Fandarac, bătându-l pe umăr, e ziua ta norocoasă. Șofronică ! se întoarse spre cârciumar, care tresări, privindu-l printre sticle. Pune totul la mine, pe răboj. Și mai gândește-te dacă nu merită să faci ce ți-am zis... Râse și-l urmă pe flăcău pe străzile pustii. Întunericul îi făcu bine lui Petrache, se vede
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
da, da, și soru-mea... Și prietenii tăi trebuie pedepsiți, niște trădători ! Spune-ne numele lor, să-i pedepsim... Și colegii de celulă, care spun în somn măscări la adresa statului muncitoresc și nu ne- au declarat tot ce știu... Și tu... Tresăreai : Eu ? Care eu ? Scriau cu meticulozitate toate astea. Trebuia să semnezi. Nu mai știai cum, îți puneau în față o declarație mai veche și copiai, cu degetele tremurând, niște șiruri din care nu înțelegeai nimic. Îți așezau sub încheietură o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
aici pe Penderecki ? De ce am, de la o vreme, sentimentul că moartea urcă treptele, gata să bată la ușă ? Întunericul se despică dintr-un fulger. Veioza se răsuci și cercul se strânse în locul unde sprâncenele se adunau la rădăcina nasului. Bătrânul tresări, fără să știe din care tărâm venea coșmarul. Rămase cu ochii măriți și cercul de lumină i se lipi de față ca o mască de ceară. Se săltă în mâini, încercând să se tragă lângă perete. Culorile dispărură, rămaseră albul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
că au brațele pline și deschid ușa cu piciorul. Dar, la o adică, se vede că au mâinile goale... Respirația ei aburise geamul mașinii. Desenă cu degetul pe geam, uitând cu totul de el. — Am ajuns, spuse, făcând-o să tresară. Sus, la voi, e lumină. Probabil că bătrânul te așteaptă. Îl privi, indiferentă, cu aerul că-l vede pentru întâia oară. — Așa doarme el, cu lumina aprinsă... Vede tot felul de lucruri pe întuneric. Iacob deschise geamul mașinii și îi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și, mai ales, încerca să se proptească bine, căci icnetele ei, atunci când trebuia să-l îndrepte sau să-l mute de colo colo, îi rupeau inima. Moțăia așadar doar pe jumătate, ca nu cumva să cadă, furat de somn. Dar tresări speriat, când auzi ușa de la intrare sărind din țâțâni și strigătele înfundate ale Melaniei. Golea o apucase de păr, trăgându-i capul în sus, destul cât să-i bage fierul toporului sub bărbie. Bărbatul întoarse lama și apăsă, de data
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
L-au călcat în picioare... Golea abia atunci se uită la el cu mai multă atenție. Dar privirile îi trecură repede peste rănile de pe obraz și buzele care începuseră din nou, de neliniște, să sângereze. — Unde e tolba ? întrebă. Melania tresări, la asta nu se gândise. — Mi-au furat-o, zise încet Coltuc. Pereții camerei se strânseseră în jurul lui, abia scosese vorbele acelea gâtuite. Încheieturile neterminate începură să-l doară, sângele bătea în venele înnodate. Dintre toate, sângele era singurul care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]