10,815 matches
-
le smulg cu pastă epilatoare. Tiberius strâmbă din nas scârbit. Iar o să-i întindă pe față por căria aia puturoasă din rășină, smoală și grăsime de măgar. Un pic de fiere de capră, cere sentențios Antiohus unuia dintre ajutoare, în timp ce toarnă în amestecul dezgustător câteva picături de sânge de liliac. — Pune și puțină pudră de viperă, îi sugerează Panthagathus. Se va desprinde mai ușor. Resemnat, Tiberius închide ochii și se lasă pe mâna lor. Odată bărbieritul terminat, Antiohus, înarmat cu o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dat Tiberius Nero, aruncând o privire fugară în cele două oglinzi pe care Lyg dus i le ține la înălțimea capului. — O clipă, doar o clipă, să mai aranjez aici cu pieptănul, se roagă Antiohus. Îl mai reține să-i toarne și câțiva stropi de ulei parfumat în creștet, pe care îi masează cu o mână expertă în pielea capului. — Iluzia tinereții e completă, scrâșnește Tiberius printre dinți. Îl refuză cu un gest scurt pe Lygdus, care îi prezenta tunica. — Toga
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Velleius Paterculus împărtășește aceleași temeri. Șoptește precipitat către Nero: — Ar trebui să vină de bună-voie pentru a fi imolat și consacrat. Cu toate acestea, slujitorul zeului ia o cupă cu vin sfințit de pe altar și o varsă peste capetele animalelor. Toarnă apoi din belșug deasupra lor cu mola salsa. Flaminul lui Jupiter apucă și el un pumn din aceeași făină de alac, prăjită și măcinată de ves tale, și o împrăștie în jurul lui. Este rândul lui rex. Pune mâna pe un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
traseu fără abateri, urmărind un tipar narativ cu final fericit. Poveștile lui Creangă se dezvoltă din același orizont fabulos în care se proiectează întreaga sa operă literară. Procesul creației este complex, ca și arta scriitorului, căci, în majoritatea poveștilor, se toarnă într-o formă nouă, inimitabilă, originală, un fond preexistent de motive și de idei universale, caracteristice tuturor basmelor lumii. Ion Creangă nu este un simplu "povestariu", cum s-a spus (Vladimir Streinu), care, în narațiune, se lasă condus de simpla
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
și al naibii de amuzantă, dacă am dispoziția necesară. Dar în realitate nimeni nu se deranjează să caute asta, nimeni nu se obosește cu adevărat să privească dincolo de aparențe. Stau în bucătărie și pun trei pliculețe de ceai în trei căni imense. Torn apă peste ele, adaug lapte semidegresat din frigider și, din obișnuință, mai pun în cana mea și două lingurițe cu vârf de zaharină pudră. Ce fată bună, îmi spun, ce fată bună sunt eu, de vreme ce mă pot abține de la zahăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ele trăncănind pe drum la 9 dimineața, după care se târăște afară din pat. Evită oglinda din baie, pentru că este cât ea de înaltă și chiar nu vrea să se vadă în toată splendoarea. Începe să-și umple cada și toarnă cel puțin cinci căpăcele de spumant de baie ca să-și ascundă carnea. În timp ce cada se umple, se duce la bucătărie și-și pregătește un bol cu cereale. Cereale sănătoase. Cereale de slăbit. (Doar că, Jemima, n-ar trebui să pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mea cu vedere spre piscină și în sunetele de jazz care se aud ușor din boxe. Geraldine pufnește. ― Așa... ― După cină te-aș conduce în dormitorul meu și ți-aș face un masaj. Ți-aș desface bluza și mi-aș turna niște ulei în palmă. L-aș încălzi între mâini, după care te-aș pune să te întinzi în pat, în timp ce eu ți-aș freca încet uleiul de pielea netedă și bronzată de pe spate. ― De unde știi că e bronzată? ― Sssst. Strici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
-mi între picioarele tale, unde e cald, întuneric și umed de dorință. ― O, Doamne! Nu-mi vine să cred! ― Ce pervers! sare Geraldine. ― Lăsați-l să termine! spune Ben. ― Apoi te-aș întoarce cu fața-n sus și ți-aș turna încetișor ulei pe sânii goi. Sfârcurile tale ar fi deja întărite, tânjind să le prind între degete și să le frec cu delicatețe. Eu și cu Geraldine râdem strident, și pentru prima oară în viață nu mă mai simt intimidată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
nu mă vrea. Desigur că vreau o ceașcă de ceai, numai să plec departe de biroul ăsta, din acest birou mizerabil. ― Ai slăbit? E primul lucru pe care mi-l spune Geraldine când mă apropii de ea, la fierbător și torn apă peste pliculețele de ceai puse în două cești de plastic. Pentru prima oară pe ziua de azi, mă înviorez. Nu știu, nu m-am mai cântărit în ultimele câteva săptămâni, dar nici nu m-am gândit la asta, lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
sub fereastră, după care se trage într-o parte ca să-i facă loc Jemimei; ea se așază în fotoliul de lângă canapea. Jemima se stercoară pe lângă Ben, simțind mai mult decât o adiere de leșin la o așa apropiere, și-și toarnă bere într-un pahar; deși știm cu toții că e mult mai tare să bei berea direct din sticlă, Jemima nu se simte în stare să se încumete la asta. ― Ce zici, spune Ben, uitându-se în jur. E drăguț aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
care tocmai pleca și a luat ziarul pe care acesta îl lăsase acolo. ― Cafea? a întrebat omul de la bar, și eu am dat din cap hotărâtă. Când mi-a pus în față ceașca imensă pe farfurioara ei și mi-a turnat cafeaua, am simțit un miros pe care parcă nu-l mai simțisem de ani de zile, un miros care m-a purtat direct la Londra, înapoi la Geraldine, la Ben, la Kilburn Herald. Oricât de ciudat ar părea, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mă poate urî pentru nimic, pentru nimic. Deși am terminat cu toate planurile mele de a mă împrieteni cu Jenny, urăsc confruntările. Totuși, altceva nu mai accept, așa că în ceea ce mă privește, asta înseamnă război. Merg în bucătărie, unde îmi torn o cola dietetică și mă întorc în dormitor, mă urc în pat și mă întind după telecomandă. Dar când ajung la ea, mi se varsă paharul, și cola dietetică se împrăștie peste tot pe cearșafurile albe de in. Rahat! Fug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
după care-mi trimite un sărut în aer și dispare. Desfac fiecare borcănel, fiecare cană, fiecare tub și trag profund aer în piept. Examinez ambalajul, citesc cum fiecare îți va face pielea mai tânără, părul mai des, pielea mai fermă. Torn în apă jumătate de sticlă de spumant de baie cu aromă de migdale și mă dau pe spate, cu felii de castraveți pe ochi, un prosop umed și cald în caare mi-am împachetat părul, după ce l-am îmbibat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
duce mâna la inimă. Pentru o clipă, am crezut că ea este. ― M-aș putea preface, zice Simon, bosumflându-se și clipind din ochi. ― Dar unde e? întreabă Ben. De ce durează atât? ― Fițe de Hollywood, spune Simon, luând loc și turnându-și niște ceai cu gheață, după care continuă: sunt mai rele decât alea de la teatru. Dă paharul peste cap și adaugă: Dragă. Mmm, mai spune el, uitându-se la pahar. E chiar al naibii de bun. O oră mai târziu, echipa e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
că "statua lui Ovidiu s-a ridicat în Constanța din inițiativa și numai prin stăruința neobosită a D-lui Remus N. Opreanu, cel dintei prefect al județului Constanța"1473. În cadrul aceluiași articol se menționa că statuia "este de bronz" fiind "turnată cu multă măiestrie de artistul Ettore Ferrari din Roma. Are o înălțime de 2 m și 20 cm și este aședată pe un piedestal de 4 metri în centrul orașului Constanța pe piața Independenței"1474. În continuarea articolului era prezentată
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
nou guvern, prezidat de către Dimitrie C. Brătianu. Noul guvern a stabilit ca ceremonia de încoronare să aibă loc la 10 mai 1881. Urma ca aceasta să se desfășoare cu mare fast. La dorința regelui Carol I, coroana sa a fost turnată la Arsenalul Armatei, fiind realizată din oțel de la unul dintre tunurile capturate la Plevna în 1877, iar coroana reginei Elisabeta, confecționată din aur, a fost realizată de către meșterii bijutieri din București. La 9 mai 1881, în ajunul încoronării, Camera Deputaților
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
început la orele 1200, când a sosit trenul regal, având să dureze până la orele 1800, moment în care regele Carol I și regina Elisabeta au urcat la bordul vasului Orient, aflat pe Dunăre. Regele Carol I a bătut ultimul nit, turnat din argint, în structura metalică a podului peste Dunăre, și a pus la temelia acestuia, lângă statuile celor doi dorobanți ce străjuiesc portalul de piatră, un act comemorativ. Deasupra acestuia s-a turnat o placă de bronz pe care erau
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Regele Carol I a bătut ultimul nit, turnat din argint, în structura metalică a podului peste Dunăre, și a pus la temelia acestuia, lângă statuile celor doi dorobanți ce străjuiesc portalul de piatră, un act comemorativ. Deasupra acestuia s-a turnat o placă de bronz pe care erau înscrise numele prim-miniștrilor, miniștrilor lucrărilor publice, proiectantului și constructorilor ansamblului de poduri și viaducte de la Fetești-Cernavodă1871. Punctul culminant al festivităților de inaugurare a fost reprezentat de traversarea podului Carol I de către 15
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
între galbenele file, Iambii suitori, troheii, săltărețele dactile? Dacă tu știai problema astei vieți cu care lupt, Ai vedea că am cuvinte pana chiar să o fi rupt, Căci întreb, la ce-am începe să-ncercăm în luptă dreaptă A turna în formă nouă limba veche și-nțeleaptă? Acea tainică simțire, care doarme-n a ta harfă În cuplete de teatru s-o desfaci ca pe o marfă, Când cu sete cauți forma ce să poată să le-ncapă, Să le
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
-i de pieire și în față și în coaste, Căci se clatină rărite șiruri lungi de bătălie; Cad Arabii ca și pâlcuri risipite pe câmpie, În genunchi cădeau pedestrii, colo caii se răstoarnă, Cad săgețile în valuri care șuieră, se toarnă, Și lovind în față-n spate, ca și crivățul și gerul, Pe pământ lor li se pare că se nărue tot cerul... Mircea însuși mînă-n luptă vijelia-ngrozitoare, Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare; Durduind soseau călării ca
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
grajd, poarta și grajdul erau deopotrivă împodobite cu ramuri de pin, ca în ziua de Anul Nou, iar în fiecare cameră se găseau castane uscate. Samuraiul terminase toate pregătirile și acum stătea lângă vatră. Sorbi trei înghițituri din vinul sfințit turnat de Riku și garnisit cu frunze de iarba sângelui și îi dădu cupa unchiului său. După ce trecu din mână în mână de la unchi la Riku, de la Riku la fiul cel mare, Kanzaburō, cupa ajunse din nou la unchi, iar acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Acest sentiment semăna cu ura unei femei nevoită să se culce cu un bărbat pe care nu-l iubea și în care n-avea încredere. Cei trei își plecară capetele. Episcopul luă ulciorul de argint din mâna preotului și le turnă apă pe frunte. Apa i se prelinse samuraiului de pe frunte în ochi și în nas și se scurse în vasul din mâna lui Velasco. Acesta a fost botezul. O simplă formalitate pentru soli, o taină greu de pătruns pentru biserică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
zâmbea ca o mamă sculându-și copilul și după surâsul lui samuraiul își dădu seama ce tot încerca el să-i spună. — Oh! Sări ca din pușcă și îl scutură pe Nishi Kyūsuke, care dormea dus lângă el. — Rikuzen...! Samuraiul turnase în acest cuvânt un potop de sentimente. Japonezii o luară la fugă spre punte ca un tăvălug. Soarele se revărsa peste întinsul mării, colorând oglinda liniștită a apei în portocaliu. În apropiere se vedeau niște insule cunoscute. Dincolo de insule se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mai În vârstă rămaseră singuri.Strânseră mesele și duseră sticlele-n bucătărie. Băiatul care spăla vasele Îi aștepta acolo. Era cu trei ani mai mare decât Paco și era cinic și acrit. — Ia și bea, spuse chelnerul mai În vârstă, turnând Într-un pahar și oferindu-i-l. — Cum să nu, luă băiatul paharul. — Tu, Paco? Întrebă chelnerul. — Mulțumesc, zise Paco. Băură toți trei. — Eu mă duc, spuse chelnerul. — Noapte bună. Plecă, lăsându-i singuri. Paco luă unul din șervetele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
simți deodată bine din nou, și greutatea i se duse de pe piept. Acum era dimineață, era dimineață de ceva vreme, și auzi avionul. La Început se vedea ceva micuț care făcu un cerc larg și băieții fugiră să aprindă focurile, turnând gaz, și făcură grămezi de iarbă ca niște movilițe la fiecare capăt al terenului neted, iar vântul de dimineață le spulberă spre tabără; avionul mai făcu două cercuri mai joase, apoi plană, potrivindu-și unghiul, și ateriză ușor; și uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]