4,882 matches
-
cu nepăsare, sau să-mi spună în cel mai fericit caz o prostie, cum ar fi, ce e cu tine, ai băut ceva? Nu știa deci că nu cunosc plăcerea de a bea? Nu știe nimic despre mine, gândeam cu uimire, mă crede că pot fi oricum și nici măcar nu se miră. Nu s-aș mira nici dacă ar afla că o înșel, că ași putea veni seara târziu beat acasă și să fac scandal sau să nu vin decât în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
importanță acestor lucruri, dar tie cum să-ți pese?" Râsei în hohote, dîndu-mi capul pe spate și încălecînd brațul fotoliului cu picioarele, în stil american. Păstram în amintire cuvintele ei din prima noastră noapte de dragoste, când mă întrebase cu uimire cu ce fel de parfum dădusem pe mine, sau cu ce fel de săpun mă spălasem? "De ce?", o întrebasem. Fiindcă trupul tău miroase, iubitul meu, a micșunele de primăvară." Râsesem și atunci, flatat de iluzia ei olfactivă, fiindcă nu-mi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
același timp cu neliniște că atracția urii e la fel de mare, dacă nu chiar mai puternică și mai răscolitoare decât iubirea. Căci ne uram în acele clipe amândoi, nu mai exista nici o speranță, dar această legătură pe care o descopeream cu uimire că exista mi se părea groasă ca otgonul... XIX Protectorul meu de la sfat, Istrate, mă reținu într-o dimineață și mă "detașă" la altă muncă. "Alege-ți, zise, un om din echipă, pe cine vrei dumneata, și luați-vă în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
îmi fac norma, fiindcă dumneavoastră nu știți că pentru piesele pe care mi le aduceți nu sânt plătit cu nimic și fiindcă nu-mi fac norma sânt penalizat." "E urgent!" zise. "Mai dați și altora!" Ceea ce și făcu și, spre uimirea mea, nu-și retrase simpatia pentru mine, o simpatie de astă dată fără piese. Gândul câștigului însă, fără de care nu puteam fi, pentru mine însumi, mai mult decât un simplu strungar, începu să mă obsedeze. Cum să pătrund secretul stocurilor
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și nu mi-ași fi dat seama de ceea ce înseamnă eroare. Cred că era cam țicnită și mă țicnisem și eu trăind cu ea. E curios lucru cum o femeie te poate zăpăci la cap!" mai spuse strelitul cu o uimire care sugera că nici acum nu era in afara acestei primejdii, adică de a se țicni din nou. Nu neapărat în vechea direcție, dar în alta, sânt destule idei care circulă libere în aer, așa cum circulă microbii și virusurile. "Și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Altora li s-a întîmplat mai rău, să-și toace averile cu cîte-o cățea de-asta cu fundul aprins... Bine că nu l-a umplut de boli lumești... Și când credeam și eu..." Mama se opri cu o expresie de uimire extremă pe față... Apoi scoase un țipăt ca și când ar fi fost înjunghiată, înțelesei: morfina n-o mai putea feri de durerile mari, din fericire încă de scurtă durată. Fusesem avertizat de medic... Își trase răsuflarea... "Da, slab ca mine, continuă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fată de vârsta ei? Sau credea că a lui era născută undeva în ceruri, nu era tot fată și nu era tot el tatăl ei, cum era și chiaburul al fetei din fața lui? Fiindcă ea spuse foarte clar și cu uimire: "Tata nu e dușman al poporului, e țăran din Banat". Declarația asta naivă stârni rumoare și ilaritate, dar nu de simpatie, se veseleau ca și când a te simți atât de departe de ceea ce ți se spune că e tatăl tău înseamnă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
chiar această gândire, nu este ea eternă?). Era încă timp frumos și mă gândii să-mi iau concediul meu legal și să mi-l petrec printre filozofi, din rândul cărora mi se păru că dezertasem. Ceea ce și făcui, descoperind cu uimire că trebuie să gândești și să scrii mult ca să poți lăsa în urmă dâra unei lumini. Ceea ce făcusem eu era extrem de puțin. O gândire e o lume completă; dacă se bizuie doar pe ceea ce se știe în timpul în care ai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se confirmă) mă trezeam cu gândirea blocată. Încercam să-i vorbesc, dar fie că nu mă asculta, fie că mă urmărea doar până la un punct și deodată... (mă făcea să schimb vorba...), fie că mă apuca de braț și mimând uimirea, îmi spunea că asta e ceva extraordinar, contrariindu-mă, fiindcă nu găseam nimic deosebit în ceea ce îi spusesem. Singurătatea mea lângă ea mă făcu să ies de sub farmecul inițial al primei noastre zile în care parcă prea repede... și îmi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
parte, cu aerul că eu ași putea să zic nu (și cu tandra ei ironie că asta n-o să se întîmple decât dacă ași putea să rezist ochilor ei mari și frumoși, glasului ei catifelat și colorat, de o dulce uimire, gurii care în astfel de clipe se frăgezea și se făcea mai pură decât a unei inocente fetițe) sub imperiul unei intense dorinți ca ființa ei să fie protejată, să fie iubită, să fie lăsată, în voia ei, ea care
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în treacăt, după ce bău pe nerăsuflate un pahar întreg de vin roșu, că a făcut o întrerupere de sarcină, care la ea e totdeauna atât de toxică, încît până n-o scoate nu poate mânca nimic. "Știi, zise cu o uimire pe care o contemplă ea însăși cu o mare curiozitate, eu n-o să pot să fiu niciodată mamă, sau cel puțin până nu se descoperă un medicament care să..." Așadar părosul o sfârtecase acolo în cabinet, unde lucra oficial și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
s-a produs, care nu trebuia să se producă, și acuma ce să-i mai faci decât să cauți în tine însuți compătimire și să încerci să nu te disprețuiești: "Aoleo!", exclamă cu humor. Mă liniștii, dar nu ieșii din uimire. "De ce aoleo? zisei. În ce sens ne-am procopsit?" "Ne-am procopsit, repetă de astă dată mai ferm, dând mereu din cap. Te iubesc! Aoleo!" Mă ridicai și începui să dau și eu din cap. Da, ce să zic, aoleo
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se pară altfel... Daaa, continuai, dîndu-l pe-al meu cu sete peste cap și cuprins îndată de o stranie exuberanță, sânt lucruri mult mai importante, beți paharul și o să le descoperiți... Paharul trebuie băut, filozofai eu mai departe surprinzând o uimire pe chipul iubitei mele și o posomorâtă neîncredere pe cel al soțului prea sensibilei doamne (da, parcă spunea el, eu îl beau, am dat peste o ființă pe care o iubesc foarte tare, dar am început să am bănuieli, și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
brațe și mi-a arătat orașul, m-a dus la cișmar... Nu așteptai să reînceapă conversația înnoitoare. Dădui paharul pe gât și o chemai pe Silvia. Ea ezită, iar eu știam că o să ezite. "Silvia, zise Matilda cu o falsă uimire, te cheamă tata." Atunci ea se ridică și veni la mine, floare vie care nu știe cine o rupe și o duce la nas, dar care știe că asta o poate face însă și tata și mama și toți cei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
flăcări, acum aveam impresia că se clatină... "Stai puțin jos, îi zisei, și odihnește-te." " Nu, spuse foarte hotărâtă, să mergem!" "Dă-mi atunci mie schiurile." I le luai și o apucai și de braț, dar se feri cu o uimire bizară, abia stăpânită, ca și când ar fi vrut să spună: când am mai apucat-o eu vreodată de braț în felul ăsta? Abia atunci îmi dădui seama că salvamontistul ne urma la mică distanță. "Ce e cu ăsta? zisei. Îl cunoști
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
la nevoie, sprijinul. "Doamnă, îi spusei când o vizitai, e vorba de tatăl fiicei dumneavoastră." "Nu e nevoie să mi-o spuneți, zise ea. Sper să-l salvez, deși am mari îndoieli, Mircea l-a mai salvat o dată." Îmi ascunsei uimirea contemplând această femeie pe care o iubise foarte tare Petrini. Știam că e mai în vârstă decât el, dar nu într-atît: părea să aibă cincizeci de ani... Se îngrășase (prietenul meu nu-mi spusese niciodată că ea avea această predispoziție
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și era prea târziu, adică era prea bătrână acum ca să se schimbe. Iar să continui eu ca mai înainte nu se mai putea, nu mai aveam în fața mea o ingenuă ca atunci când o cunoscusem, ea nu mai putea simula perplexitatea, uimirea... Pe scurt, nu mai avea putere asupra mea... Întâlnirile noastre erau tot mai scurte, tot mai terne, tot mai rare. Într-o zi îmi spuse cu un aer preocupat că a reușit să obțină un pașaport, să plece în Italia
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
așezară din nou. Urmă apoi o liniște totală. Viteza de desfășurare a acestei secvențe, din momentul în care cuvintele revelatoare fuseseră atât de vibrant rostite și până la această tăcere din final, îl lăsă pe singurul martor neutru afectiv, mut de uimire. Nu complet mut, bineânțeles. Sensul cuvintelor "Majestate Divină" încă provoca asociații de idei. Și mai rămânea faptul incredibil că engleza era vorbită și înțeleasă de toată lumea. Totuși, îi deveni acum cât se poate de clar că orice idee pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Am impresia că aceasta este o navă de război. Trecură câteva momente până să primească o reacție la afirmația sa. Bărbatul își încetini iarăși mersul și, întorcându-și capul, îl fixă cu o privire în care părea că se citește uimirea. - Și ce impresii mai ai? zise el. Apoi adăugă: Ai gânduri ciudate. Gosseyn insistă: - Însăși existența unei nave atât de mari și faptul că adineauri ai pomenit despre prizonieri, dovedește că de unde ați venit - haide să numim locul vostru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
nu e pe placul lor, ei încep să răcnească. Gosseyn spuse: - Dă-mi numele celor din grupul de intimi și eu am să merg să stau de vorbă cu ei. Dacă a existat vreodată un om cu o expresie de uimire față, atunci acela era Blayney în momentul de față. - Să vorbești cu ei!? spuse el. Ți-ai pierdut mințile? - Ei, nu chiar să vorbesc... Fu rândul lui Gosseyn să zâmbească înțelegător. - Preocuparea mea principală este să încep reînființarea Mașinii Jocurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
gândească ce ar putea, ei fiecare în parte, să facă pentru a se simți mai bine în noua situație. Era așa de concentrat încercând să analizeze ce s-ar putea întâmpla încât nu lăsase să pătrundă alte gânduri până ce, spre uimirea sa, îl izbi țipătul unui mesaj mental: "...domnule Gosseyn Trei - era vocea lui Gosseyn Doi - am primit gândurile tale, începând de-acum trei minute; și încă ești așa de concentrat asupra noii tale situații încât nu le-ai primit pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
se comportă firesc, discută, îl pupă, îi strâng călduros mâna - ar fi putut fi și-o maimuță, conversațiile ar fi mers înainte, cu tot cu șampanie și pupături. Cu puțin noroc, prinzi și partea când eroul coboară scările și, în timp ce constați cu uimire că Danny nu e Danny, o voce din off te anunță că, din motive de sănătate, rolul lui Danny Romalotti e jucat săptămâna respectivă de-alt actor. Nici vorbă de Mihnea și, odată cu el, lipseau multe alte piese din decor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
declarat pe loc că asta e-un fel de hartă, dar tare ciudată, cu Africa lipită de Rusia și Mexicul mare cât Statele Unite! Cineva a avut inspirația să întoarcă hârtia pe dos, și-atunci lumea a scăpat un țipăt de uimire. Pe spatele planșei, în colțul din dreapta, străluceau niște inițiale roșii, mari cât o furculiță, pe care învățătorul le-a citit cu voce tare: V. RO Preotul a strigat „Drăcie!“, învățătorul a zis „Știu cine-i!“, iar doctorul Leordeanu, încă vânăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pus Maria diagnosticul. Găseai tot acolo: rampele, scările, pasarelele, podurile și trapele, miile de rafturi drepte și sucite și, în spatele unuia dintre ele, privind scena printr-o deschizătură luminată, chiar noi, eu și cu Mihnea, bărboși, îmbrățișați de frig și uimire. În computerul de-alături, sclipeau Düsseldorf-ul și villa Krupp, cu closetele ei nichelate, din aur, platină și-argint. Nu fusesem niciodată acolo, dar istoricii vorbiseră atât de mult pe Discovery de principalul sponsor al mașinăriei de război germane, încât m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
uneori chiar de a anticipa dorințele stăpânului. Cei mai abili se supun astfel unor ordine care nici măcar nu trebuie formulate. Mai cu seamă pentru a nu face impresie proastă în fața celui pe care vor să-l slujească... Am citit cu uimire aceste rânduri. Aveam sentimentul că le scrisesem eu. Există deja vu, de ce nu ar exista și deja lu? Sau deja ecrit? Nu. Ele au fost scrise de noul președinte al Franței, Nicolas Sarkozy, în cartea sa "Martor", recent publicată și
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]