4,931 matches
-
cel mai bun moment. Pe lîngă Depresiune, aceștia erau anii de vîrf ai prohibiției, gangsterismului etc.). Iorga era interesat și de soarta negrilor americani. Iorga nu a vizitat niciodată așa-numitul Deep South; cu toate acestea, era la curent cu umilințele și suferințele negrilor de acolo. A ascultat Negro Spiritualis și a simțit în ele înălțîndu-se vocea durerii omenești. Este interesant faptul că, atunci cînd Iorga l-a întrebat pe un intelectual american care ar putea fi soluția, răspunsul a fost
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
fi explicația acestui fapt? În naivitatea lui sămănătoristă, Iorga nu înțelegea că oamenii aceștia (din Vechiul Regat, Transilvania sau Bucovina) nu priveau înapoi spre satele lor cu dragostea lui sămănătoristă! Majoritatea acestor români trăiau într-o sărăcie chinuitoare, suportînd zilnic umilințele inerente acesteia. Un țăran din satele acelea, pășind pe cîmp în urma boului sau a catîrului său din zori pînă-n amurg pentru mai nimic, alegîndu-se doar cu bălegar, și toate acestea în mijlocul abuzurilor inerente traiului la cheremul moșierilor, considera plecarea în
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Hartley, nu pleca, arăți... ah, arăți atât de obosită... Desigur că nu era lucrul cel mai potrivit pe care-l puteam spune, dar exprima un soi de dorință de a o ocroti, și tandrețe, și milă, și un gen de umilință, toate aceste sentimente pe care le încercasem când o văzusem stând acolo în fața mea, sub chipul unei femei bătrâne. Nu arăta obosită, oboseala era, într-un fel, însăși expresia feței ei, nu atât tristețe și suferință cât o vastă istovire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în care mă părăsise. Hartley făcea apel la întreaga mea făptură, și doream s-o strâng în brațe și s-o covârșesc și să zac alături de ea pe vecie, jusqu’à la fin du monde; și, da, să-i uluiesc umilința cu vigoarea iubirii mele, dar, în același timp, să fiu și eu umil, și s-o las să mă alinte și s\-mi redăruiască tot ce era mai bun în mine. Pentru că în posesia ei rămăsese virtutea mea, și o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nu voia să mi-l ofere, sau poate că nu putea. Părea aproape speriat de Hartley, speriat de situația ei, de captivitatea ei, de îngrozitoarea ei neputință, de ceea ce-și imagina că se petrece în mintea ei. Îi detesta umilința. Nu voia. să se amestece. Atitudinea lui față de întreaga chestiune, pe care o numea „trucul“ meu, sau „jocul“ meu, consta într-o îmbinare de dezgust și complicitate la vinovăție. Și, fără îndoială, se temea de Ben, cel puțin prin substituție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pe mine, pe vărul meu și pe prietenii mei. A păstrat o loialitate integrală față de dumneata, în vorbă și în faptă, și merită din plin respectul și gratitudinea dumitale. Cât despre mine, cred că vei înțelege că am suferit destulă umilință, și că am deplina conștiință a nebuniei pe care am săvârșit-o. Al dumitale, Charles Arrowby.“ Se nimerise bine că am avut timpul suplimentar oferit de Ben, pentru că alcătuirea acestei scrisori mi-a înghițit toată seara. Era, într-adevăr, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
albastru radios. Ochii căprui, umezi și strălucind de viață, de tandrețe, de ușurare, mă măsurau din creștet până în tălpi. Arăta absurd de tânără, radioactivă emanând vitalitate și veselie imprevizibilă, dar, în același timp, mă cerceta cu atâta atenție, cu atâta umilință, ca un câine care încearcă să ghicească cele mai mici gesturi ale stăpânului. Nu m-am putut împiedica să nu observ cât de diferită este ființa asta sănătoasă și vioaie față de creatura greoaie, năucă, pe care o lăsasem să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Am să-i spun acest lucru. Nu va trebui să se integreze în lumea mea mare, intimidantă, alienantă. Pentru a se putea căsători cu iubita lui cerșetoare, regele va deveni - și cu câtă bucurie - cerșetor la rândul său. Viziunea acestei umilințe tămăduitoare va fi de aci încolo firul meu călăuzitor. Aceasta era adevărata condiție a libertății ei, cum de nu-mi dădusem seama până acum? Voi reuși să văd, în cele din urmă, schimbarea ei la față. Am constatat că o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
n-am milimetru ca să măsor că tu ai trei centimetri sau un milimetru sau doi. La mine, toată lumea la zero și cu-asta am terminat. Să nu-ndrăzniți să vă opuneți. Toată lumea s-a tuns la zero. Primul gest de umilință. Al doilea gest de umilință: toată lumea tre’ să-și predeie efectele personale. Și ne-o dat pentru prima oară efecte cazone. Și eram patruzeci într-o cameră și patruzeci în cealaltă, cei optzeci care am fost aduși cu duba atuncea
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
că tu ai trei centimetri sau un milimetru sau doi. La mine, toată lumea la zero și cu-asta am terminat. Să nu-ndrăzniți să vă opuneți. Toată lumea s-a tuns la zero. Primul gest de umilință. Al doilea gest de umilință: toată lumea tre’ să-și predeie efectele personale. Și ne-o dat pentru prima oară efecte cazone. Și eram patruzeci într-o cameră și patruzeci în cealaltă, cei optzeci care am fost aduși cu duba atuncea... Și în hol am văzut
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
foarte buni, tineret. Unii dintre foștii mei elevi, studenți, medici... Dar credeți că sunt respectați foștii deținuți? Știți cum e? Nici n-avem nevoie să ne bage în seamă. Ce-am pierdut, nimeni nu poate da înapoi... Nici tinerețe, nici umilințele... Și umilințe au fost nesfârșite, să știți... Noi am trăit, așa cum v-am spus, fără părere de rău în închisoare, da’ am avut multe momente în care trăiam și speranța și disperarea cu aceeași intensitate, și treceam repede de la disperare
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
tineret. Unii dintre foștii mei elevi, studenți, medici... Dar credeți că sunt respectați foștii deținuți? Știți cum e? Nici n-avem nevoie să ne bage în seamă. Ce-am pierdut, nimeni nu poate da înapoi... Nici tinerețe, nici umilințele... Și umilințe au fost nesfârșite, să știți... Noi am trăit, așa cum v-am spus, fără părere de rău în închisoare, da’ am avut multe momente în care trăiam și speranța și disperarea cu aceeași intensitate, și treceam repede de la disperare la speranță
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
dintre ei au murit după aceea în pușcărie. Îi mai scotea și îi bătea iarăși pă adventiștii, care nu voiau să lucreze sâmbăta, pentru că așa era religia lor... Aceștia erau foarte încăpățânați motiv pentru care acțiunea lor era socotită sabotaj... Umilințele acestea se întâmplau mai ales datorită comandantului de la Țăndărei, care era un om foarte rău. Nu-i mai rețin numele... Acesta îi bătea mereu pe cei care nu-și făceau norma, care era de trei kilometri de prășit pe zi
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
tehnica ermetismului, spre a-l deosebi de falsul ermetism.” (G. Călinescu) „Urmuz, dimpotrivă, de câte ori este pe punctul de a cădea într-o asociație normală...” (G. Călinescu) • personal sau impersonal: Începuse a ninge..., A tăcea înseamnă , în multe situații, a accepta umilința. În structura enunțului sintactic, intră în relația de opoziție, specifică verbului, afirmativ-negativ; forma negativă o realizează, de asemenea, cu modalități caracteristice verbului: prin adverbul de negație nu (sau nici, mai rar): „Ș-apoi...cine știe de este mai bine. A
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
murind în sânge ei pot să fie mari.” (M. Eminescu); I - voi murind - circumstanțial de cauză dezvoltat; II - murind + vei - „subiect” interior; - sintagme alcătuite din verbul a trebui și un participiu; în enunțul „Părinte Dănilă, i-a spus ea cu umilință, eu nu mă pricep cum ar trebui întocmită o asemenea jalbă.” (M.Sadoveanu, X, p. 555), în interiorul predicatului dezvoltat ar trebui întocmită s-ar putea identifica predicatul ar trebui și subiectul întocmită; - sintagme formate din verbe cu conținut semantic aspectual
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
e. multiplu: „La Paris, în lupanare de cinismu și de lene, Cu femeile pierdute și-n orgiile-i obscene, Acolo v-ați pus averea, tinerețele la stos...” (M. Eminescu, I., 151) ATRIBUTUL DE IDENTIFICARETC "ATRIBUTUL DE IDENTIFICARE" Determină substantive: „Nu umilința ci flacăra cugetării ne poate înălța.” (M.Preda, Viața..., 158) și pronume: „Nu poate înainta cu folos decât acela care știe ca să se... oprească.” (M.Codreanu, 195) Prin sfera semantică a termenului (grupului de termeni) care realizează această variantă funcțională
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pită mare de grâu. Lângă pită, brânză de burduf în strachi nă de lut. Lângă brânză, cepe. Și lângă cepe, un urcior de vin. - Slujitorii și oamenii dumneavoastră își au rânduial a lor în casa cea mică, lămuri ea cu umilință, plecându-se către beizade Alecu. - Dar șătrarul Lăzărel, unde-i? - Vine și dumnealui numaidecât, măria ta, după ce tocmește cele de cuviință. Vă rog să nu vă su părați ș i să gustați puțin din ce se găsește gata, până ce aducem
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
cu sârg diabolic aplicate de caralii, Steinhardt apelează la memoria sa plină de istoria culturii naționale și universale și-și așterne pe filele jurnalului său de condamnat politic, simboluri de neșters din conștiința națională. El poate evada din durere, din umilință, aducând în pagină spații devenite sacre pentr u poporu l român, unde umbra lui Ștefan cel Mare și a întregii suite de domnitori moldoveni ce i-au urmat și au trecut pe aici, au lăsat în urmă amintiri de neșters
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
a apăra acest străvechi hotar Și de-a răzbi navalele străine Cu paloșul muiat în vin Cotnar ... LUCIAN VASILIU (n. 8 ianuarie 1954, în comuna Puiești, județ ul Vaslui) Poet de mare anvergură, care se hrănește deop otrivă d in umilință și din orgoliu și care structurează lumea în măsura în care, prin neliniști și obsesii, se identifică cu ea.... Un ascet al metaforei. (Mircea A.Diaconu) Director al Muzeului Literaturii Române din Iași, timp de 15 ani, autor a numeroase volume de poezie
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
și gloria care se cuvine unui Dumnezeu, care strălucește în Cristos. Prin aceasta El a voit să se facă cunoscut, și prin faptele sale să‑i înalțe sufletește pe ascultători la contemplarea sa cu toate că îl acoperea carnea vizibilă. Cuvântul, prin umilința sa și prin asumarea condiției noastre, a reflectat și pe chipurile noastre și în inimile noastre splendoarea gloriei care e proprie lui. Așadar nu o imagine sau un model, dar însuși chipul lui Cristos ne comunică lumina gloriei lui Dumnezeu
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
său rău88. La propagarea cultului icoane‑ lor a contribuit mult Conciliul din Constantinopol din anul 692, acolo unde s‑a exprimat regula ca Isus Cristos să fie înfățișat după asemănări umane, prin aceasta putându‑se scruta mai bine profunditatea misterului umilinței la care s‑a supus Cristos în viața sa pământească, prin pătimire și moarte. Sfântul 88 Mt 12,35. CaP. i. arTa CreșTină: imaginea și iCoana 45 Ioan Damaschinul spune că: icoanele sunt Sfânta Scriptură care se oferă cu precizie
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
aceste exerciții de adaptare fidelă a tradiției au loc în condițiile mediatizării și impunerii ipostazelor postmoderne ale femeii. Intrebarea este următoarea: în ce măsură femeia casnică, consacrată aproape exclusiv maternității, protectoare față de întreaga familie, capabilă de a îndura cu un tenace stoicism umilințele, în măsură a-și asuma riscuri și a face permanente sacrificii este compatibilă cu femeia de succes în afaceri, liberă, independentă, feministă, mediatizată, fără prejudecăți și rețineri? Ipostazele fractalului ,,femeie ortodoxă" și diferențele de gen sunt anulate sau potențate de
Prefață. In: Condiția socială a femeii în ortodoxia românească actuală [Corola-publishinghouse/Science/84987_a_85772]
-
și gloria care se cuvine unui Dumnezeu, care strălucește în Cristos. Prin aceasta El a voit să se facă cunoscut, și prin faptele sale să‑i înalțe sufletește pe ascultători la contemplarea sa cu toate că îl acoperea carnea vizibilă. Cuvântul, prin umilința sa și prin asumarea condiției noastre, a reflectat și pe chipurile noastre și în inimile noastre splendoarea gloriei care e proprie lui. Așadar nu o imagine sau un model, dar însuși chipul lui Cristos ne comunică lumina gloriei lui Dumnezeu
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
său rău88. La propagarea cultului icoane‑ lor a contribuit mult Conciliul din Constantinopol din anul 692, acolo unde s‑a exprimat regula ca Isus Cristos să fie înfățișat după asemănări umane, prin aceasta putându‑se scruta mai bine profunditatea misterului umilinței la care s‑a supus Cristos în viața sa pământească, prin pătimire și moarte. Sfântul 88 Mt 12,35. CaP. i. arTa CreșTină: imaginea și iCoana 45 Ioan Damaschinul spune că: icoanele sunt Sfânta Scriptură care se oferă cu precizie
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
izvorul cel de taină a luminii-adevărate? Va putea să risipească cea neliniște eternă, Cea durere ce-i născută din puterea mărginită Și dorința fărde margini?... Lăsați vorba vă pripită, Mergeți regi spre închinare la născutul în tavernă. În tavernă?... -n umilință s-a născut dar adevărul? Și în fașe d-înjosire e-nfășat eternul rege? Din durerea unui secol, din martiriul lumii ntrege Răsări o stea de pace, luminând lumea și cerul... Sarcini de-aur și de smirnă ei încarcă pe cămile
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]