8,137 matches
-
curvă și tu. Te privește ce faci din viața ta, dar de azi, nu mă mai amestec. Parcă nu auzea despre ce-i vorbesc și fără nicio legătură cu ce discutam, izbucni: Erjika e de vină, nu-i așa? O urăsc și promit că o s-o încurce și ea. Mi te-a luat intenționat fiindcă știa cât de mult țin la tine. Vă urăsc pe toți, spuse printre sughițuri de plâns și făcând stânga împrejur se năpusti asupra bagajelor ei, înhățându
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
vorbesc și fără nicio legătură cu ce discutam, izbucni: Erjika e de vină, nu-i așa? O urăsc și promit că o s-o încurce și ea. Mi te-a luat intenționat fiindcă știa cât de mult țin la tine. Vă urăsc pe toți, spuse printre sughițuri de plâns și făcând stânga împrejur se năpusti asupra bagajelor ei, înhățându-le din mers ca un uliu care și-a localizat prada. Le împrăștie pe jos, în camera de cămin, apoi se aruncă în
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
cu fundul de pământ. Aș fi putut să profit de avantaj, să-i stâlcesc mutra cu un genunchi din cădere, așa cum obișnuiam când mă băteam cu golanii prin parcuri, aș fi putut să-i umplu capul de pumni, fiindcă îl uram cu toată ființa mea, dar am văzut-o pe Creața venind în fugă spre locul unde eu și cu Petruș ne luptam și atunci am zâmbit văzându-i groaza pe chip. Pentru cine se temea? Ce aștepta de la noi? În
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
convingerea că ne aparținem prin alte legături pe care nu ni le puteam explica. Gândurile mă copleșeau și uitasem că ea e lângă mine. Du-te la el! Poate că trebuie să știm amândoi care ne e locul. Azi îl urăsc pentru tot ce-a făcut. O să iau masa cu tine... Mă mai primești înapoi? Cu prietenii în parc Eram un tânăr ca oricare altul, cu bucurii și cu tristeți ascunse după o glumă. Zâmbeam sub pomii încărcați de zăpadă imaginându
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Stătea pitită privind-o pe Creața, care tocmai se despărțea de mine. Ochii ei radiau fericire sau poate exprimau acea mulțumire de sine pe care o afișăm cu toții atunci când lucrurile par să ne meargă cum trebuie. O ura, mereu o urâse pentru modul ei egoist de a vedea viața, pentru felul în care obținea de la băieți totul, cu prea multă ușurință și pentru felul prefăcut în care se releva celor din jur. Ea știa cu cine are de-a face. Nu
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
chef să-l împartă. Nu te cred fiindcă știu ce mult îți place ție să te lauzi. Și dacă e adevărat? îi strecură veninul în suflet Erjika. N-am cum să te cred... nu pe tine, fiindcă simt că mă urăști. Ba cred că am început să te îndrăgesc, altfel de ce ți-aș mai fi spus toate astea? Mă gândeam că ar fi interesant să fii în aceeași cameră cu noi când se va întâmpla totul, să-l vezi cum se
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
în librării câte un Aleksandr Gaidar ca să reîntâlnești copilul sovietic naiv, simpatic și eroic. Nimeni nu ne-a obligat niciodată să ne modelăm după destine pilduitor-comsomoliste. De fapt, în mod curios, cei din generația mea n-au apucat să îi urască pe ruși, nici măcar să-i cunoască direct. Nu am nici un fel de amintiri personale despre „ohrana stalinistă”, nici despre soldați puși pe găinării și violuri. Am înțeles frica părinților mei, dar n-am împărtășit-o niciodată. Mie nu mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Încercam să ne păstrăm cumpătul, să ne dăm intelectuali și să facem glume. Toți copiii de atunci sunt într-adevăr high qualified professionals acuma, sunt în IVY League a generației lor. De aceea și pe ei, și pe mine ne urau foarte tare activiștii cumplit de inculți care veneau la rampă. Îi vedeam rânjind, plini de mulțumire. Planul de umilire era perfect îndeplinit. Cum naiba să îi înfrunt? La ora la care veneau ei, eu aveam deja o mâzgă de coji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
să vomit. M-am dus la WC-ul profesorilor și am vomitat. Nu-mi venea nimic în gură decât un lichid verde și cleios. De mine voiam să scap, pe mine voiam să mă borăsc. De atunci am început să urăsc, Mihaela, tot regimul, tot, tot, tot, de la discursul lui Ceaușescu la cravata lui Todea. Atunci am descoperit cât de hidos e tot ce ține de regim, și faptul că dacă eu fac abstracție de el nu înseamnă că el nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
tot, de la discursul lui Ceaușescu la cravata lui Todea. Atunci am descoperit cât de hidos e tot ce ține de regim, și faptul că dacă eu fac abstracție de el nu înseamnă că el nu există. Și-am început să urăsc, să urăsc cumplit, organic, visceral, din toți porii ființei mele... Și acum, când îmi amintesc, mă apucă iar ura aia oarbă, grea, ca o vomă continuă. Mihaela: Diferențe Da. Se simte serios diferența de vârstă și de fapt nu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
discursul lui Ceaușescu la cravata lui Todea. Atunci am descoperit cât de hidos e tot ce ține de regim, și faptul că dacă eu fac abstracție de el nu înseamnă că el nu există. Și-am început să urăsc, să urăsc cumplit, organic, visceral, din toți porii ființei mele... Și acum, când îmi amintesc, mă apucă iar ura aia oarbă, grea, ca o vomă continuă. Mihaela: Diferențe Da. Se simte serios diferența de vârstă și de fapt nu ea, ci diferența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
zi. Iarna mergeam ca o rață, ca să nu mă dezechilibrez și să nu îmi strivesc copilul din burtă de caldarâmul înghețat. Directorul intra răcnind în clasă, în timpul orelor, și mă obliga să mă ridic în fața lui. Fetele de la seral îl urau. Și, ca să îmi facă viața mai dulce, mă așteptau cu pateuri calde pe catedră. Habar n-ai ce înseamnă haloul pe care și-l creează femeile una alteia, când vor să transfere gineceul în profesie. Am simțit asta și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Ludi), ne-au înfiat ca pe niște promițători pui de pripas, zvârliți peste bordurile amorului de înțelepciune, după principiul: „Om la apă”. Ne-au întins colacul lor de solidaritate, adunându-ne pe puntea mică unde te mai puteai salva de urât fiindcă Ludi nu știa să trăiască fără nălucile lui dragi din câmpul filosofiei valorilor și fără să le împartă cu alții, iar Cornelia nu știa și nu știe să trăiască dacă nu dăruiește: cunoaștere, moderație, dragoste, imaginea unui brad frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de teamă și delăsare nesfârșită. Dacă nu m-am prăpădit atunci e datorită prietenilor pe care i-am avut... După mai bine de un an de trăiri existențialiste am început să mă satur de mine, apoi am început să mă urăsc. „Da’ tu de ce te tot lamentezi atâta, mă întreba Marlen? Nu-ți funcționează scula, te-a părăsit iubirea vieții tale și ai nevoie de o scuză metafizică, ești handicapat, schilod, ce dracu-i cu tine? Dacă vrei să te masturbezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Da’ cine sunt eu să mă iau așa de mult în seamă? Îmi bag picioarele în mine și-n tot existentul și fiindul din mine! Viața abia începea, și eu o trăiam ca și cum aș fi fost la capătul ei. Mă uram. Ura e bună; te ajută să trăiești și să faci. Am pus embargo pe toate stările mele interioare și-am început să citesc logica. La început am citit logica să mă vindec, apoi am citit din orgoliu. În logică nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Azi i-am dus și mocofanului de la piscină un To whom it may concern pe care a păstrat-o solemn după ce mi-a luat taxa de membership. Lunea și miercurea mă aduce seara acasă Cristina și nu îmi e așa urât pe drum încoace și, desigur, nici teamă. Uneori e și singurul timp din zi când vorbesc cu cineva. Relu face desigur o excepție. Biroul lui e aproape de al meu. Schimbăm o vorbă, un gând, o suferință, un zâmbet. Mă întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
directe, cu o virulență pe care eu nu am mai trăit-o nici în mediul nostru mult mai puțin blând și răbdător. O cumplită și fără precedent criză de orgoliu rănit (are și ea dreptatea ei). Pe scurt, o bardă urâtă în bunăstarea mea de excepție, în care doar dorul de ai mei mă tulbura un pic. Am avut două luni de construcție a unei stări în care stresul, duritatea, chinuiala dispăruseră. Mă înseninasem. Acum e foarte important să nu las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de ură trăite până acum. Nici una nu a durat mai mult de două ore. Dar îmi venea să fug, să nu mai aud de mine. Am căutat o biserică deschisă în centru. Nu erau atunci, în acele ceasuri. Atunci am urât și mai tare. Și azi mi-e groază și rușine de resentimentele mele. Aștept să vină Adi. Toate se îndură și se împărtășesc mai ușor și bucuriile sunt mai depline. Duminică dimineața O săptămână plină de conferințe. Asta este ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mai cu seamă, aș spune, în viața politică. Despre noi, ei spun că suntem o castă.” „- Eu vorbeam despre elite, dragul meu, care sunt altceva decât castele care se pot constitui și fără ideea elitelor, uneori pentru că le disprețuiesc sau urăsc, ambele izvorâte din incapacitatea de a le înțelege, în timp ce elitele rămân elite, e o chestiune organică, dobândită printr-o educație superioară, ce poate fi, cum am spus, străină castelor, sunt noțiuni distincte... Importante sunt: educația, sinceritatea, buna credință, corectitudinea, restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ai voie să-ți uiți tinerețea, puritatea de-atunci. Nu le poți schimba pe nimic; nu-ți este îngăduită nici o trădare, trebuie să rămâi ce-am fost amândoi. Credeam în frumusețea lumii, în eternitatea destinului ei, în libertatea tuturor, și uram orice necuviință împotriva ei și a fiecăruia. Nu ai voie. Cei care conduc acum țara, țările toate din jur, sunt fosilele unor vremuri criminale care au existat, cu siguranță în preistorie, și care din când în când tresar aduse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Macovei, Encargado de Negocios de la Republica Socialista de Rumania, cordialmente" Rene Rojas Galdames, Embajador, Ministro de Relaciones Exteriores de Chile, Santiago, septiembre de 1981. Discuția cu adjunctul de ministru a continuat, primind mulțumiri pentru contribuția la "dezvoltarea relațiilor bilaterale" și urându-mi-se succes în activitatea viitoare. Au fost prezenți corespondenții acreditați la M.R.E. si a doua zi presa centrală difuza fotografii și informații cu privire la întâlnire și la încheierea misiunii, ceea ce a determinat o avalanșă de telefoane de la autorități, oameni de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
o bat așa de tare, parcă-mi era milă de dânsa... Credeam că dac-oi pune genunchiul pe ea, se frânge. Ș-atuncea am zis așa: Dragă mi-ai fost tu mie, în viața mea, da’ de acuma te-am urât! Să piei din ochii mei! Ș-am alungat-o. Am plesnit-o cu sfârcul biciului, și i-am spus așa: Du-te unde te-a îndrepta Dumnezeu. Și pe urmă m-am mutat de la Domnești, n-am mai putut sta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Nastase vesel. Atâta copil am și eu; femeia nu știu ce s-a făcut. S-a dus într-o bună zi, acu doisprezece ori treisprezece ani, și dusă a fost până în ziua de azi. De harnică-i harnică fata, da’ i-i urât singurică aici toată ziua... La noi biserică nu-i, să te duci duminica. Cum am văzut și eu, încolo, pe la Siret, și pe la Moldova, nu-i sat fără popă și fără biserică... Acolo pesemne și oamenii îs altfel. La noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
flăcău, asară erai s-o pățești cu mine. Da’ de ce, bade Sandule? —Așa; nu mă mai întreba de ce. Mie nu-mi place să mă-nfrunte nimenea... Dă, bădică, eu nu ți-am greșit cu nimica... de ce te uitai așa de urât la mine?... Mă uitam urât? strigă Faliboga privind lung la flăcău. Da, te uitai urât, ce să-ți fac? — Mă flăcăule! eu te-oi sfătui un lucru... grăi rar și răgușit vătaful; eu te-oi sfătui pe tine un lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a lui Lepădatu, își smulse și gluga lui mohorâtă, puse pe flăcău pe laiță, și el se trânti înaintea focului pe un scăunaș scund. — Ce mai zici, moș Izdraile! strigă el apoi râzând. Afară tot plouă - de mi s-a urât... Ia așa, parcă-i o negură în jurul meu, și mă-nădușă... Aici în bordei, îi mai bine... Am eu o leacă de gust de chef în ia-sară... Dă, ploaia-i de la Dumnezeu, n-avem ce-i face... întâmpină zâmbind moș Irimia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]