12,807 matches
-
șapte zile, la vremea hotărîtă, în luna spicelor, să mănînci azimi cum ți-am poruncit, căci în luna spicelor ai ieșit din Egipt. 19. Orice întîi născut este al Meu, chiar orice întîi născut de parte bărbătească din turmele de vaci sau de oi. 20. Să răscumperi cu un miel pe întîiul născut al măgăriței; iar dacă nu-l răscumperi, să-i frîngi gîtul. Să răscumperi pe orice întîi născut al fiilor tăi; și să nu te înfățișezi cu mîinile goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
1736 (7245).” Iau manuscrisul și văd că de fapt este un suret (copie n.n) care începe astfel: „Alt hrisov de la Grigorie Ghica vodă prin care iarăși miluiește și întărește sfintei Mitropolii ca să aibă în veci a scuti 300 vite, vaci cu boi, și 150 cai cu iepe, nici un ban să nu de, și 1.000 de oi goștină, și o mie stupi, și mascuri de disetină, nici odinioară supărare să nu aibă. Așijdere, mai miluiește domnia sa, să aibă a lua
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
De la tată, de la mumă/ Dintr-o dragoste comună.../ Port în sânge a lor urmă... Meditații asupra lumii abundă și în „Sunt un bob în univers.” Excelent surprinde autorul viața cea de toate zilele, anostă și repetabilă: „Eu pe drum cu vaca/ Pe șoseaua mare/Pe asfaltul tare/ O duc la pășune/ În zăvoi cu mine/ Totu-i repetare/De ani și ani de zile... Comaniță surprinde cu îndemânarea de a ataca o idee, o întrebare, după care se retrage într-un
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93053]
-
copii în sus, când mereu sporeau brațele de muncă și când activitatea gospodărească se desfășura în ritm susținut cu foarte puțin somn în timpul nopții. Hărnicia și vitalitatea consătenilor noștri se vedeau cu ochiul liber, concretizate în cirezi de boi și vaci, în număr sporit de cai și mai ales în mari turme de oi care populau islazul comunal din prejma satului nostru. Raportam acel trecut mirific pentru mine în legătură cu situația actuală. Vigoarea explozivă de odinioară în raport cu scăderea și îmbătrânirea satului actual
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
cu vin, la o masă,în barul de nu departe de stână. PARFUMERIA DOMNULUI EMIL Unul, o să vedeți până unde-l poate duce capul, pe numele din buletin, Emil Boc, ajunsese primar,în proaspătul oraș, provenit din această comună, Coada Vacii, de pe Valea Mioarei. Au vrut, unii, să-i zică, orașului, altcumva. Majoritatea,însă, a câștigat. Dacă de aici ne tragem, a argumentat, ea, de ce să ne mai complicăm, cu câte și mai câte. Ultimul cuvânt l-a avut domnul primar
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
și apucat,înfrigurat, de treabă. Reorganizări, parareorganizări, una mai trăsnită decât alta. Dar, mă rog, așa e-n democrație. Și, mai ales, la început de drum. Primăria avea nevoie de mulți bani. De altfel, ca și restul țării. Sursele Cozii Vacii erau reduse. Investigațiile, analizele au condus, totuși, la o soluție. O cale sigură, de a-și spori veniturile, și de a-și acoperi cheltuielile, era, aceea a introducerii de noi taxe. Pe ce, oare, să mai punem taxe și impozite
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Lucrul a mers,în felul acesta, cât a fost,încă, o bucată de iarnă. După desprimăvărare, brânza s-a împuțit. Și s-a împuțit, rău de tot, după ce timpul s-a încălzit de-a binelea. Pe măsură ce vremea se încălzea, Coada Vacii devenea tot mai parfumată. Și era, peste tot, oriunde te întorceai, o putoare de parfum, de-ți venea să iei câmpii. După ce vestea se răspândise, prin lume, nici un străin nu mai trecea prin acea urbe, așa puternic parfumată, cu urină
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
nouă revoluție! Asta vrem! Domul Emil a ieșit în balcon. Și unde nu au început a zbura, către persoana sa, obuze și molotovuri, cu marfă din cea care parfumase atât de intens,în ultimele săptămâni, frumosul și faimosul oraș, Coada Vacii! Și, dă-i, manifestanții, cu portavocile, și cu ghiulelele care împroșcau, toți pereții, din preajma balconului, cu spurcăciune! Văzând că nu-l ascultă nimeni, domnul primar Emil Boc a dispărut. Și s-a retras pe poarta din spate.în timpul ăsta, manifestanții
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
a retras atât de precipitat, iar mama, a rămas atât de nemulțumită. Apoi m-am sculat, m-am spălat, îmbrăcat, am mâncat lapte cu mămăliguță rămasă de aseară, și miere de albine, și m-am dus, ca de obicei, cu vaca, la păscut, pe izlaz. Mi-am reamintit, acel moment, din viața de copil, tocmai acum,în timp ce mă aflu alături de această femee frumoasă, culcat, strângând-o de talie, de fapt, strângândune, unul pe altul, de parcă am vrea să nu ne mai
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Fără grabă, Neculai băga dumicații în gură. Clefăind robit, nu băga în samă nimic. Când îl ajunse sațul, zvârli cojile și se întinse pe iarbă cu pălăria pe obraz. Soarele înclina către pădure. Dinspre livezi nu răzbătea nici un susur. O vacă începu să ragă între corcoduși iar la o fântână scârțâia roata. Trecând șfară peste drum, pe nuci se lăsă un stol de grauri. Sclipea frunzișul. Cu ropot mărunțel, pe uliță trecură oile lui Procovanu. Simțind putoarea lor bâhlită, Neculai căscă
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
de pe strada Schitu Măgureanu din București; internatul "Casei corpului didactic" unde fusesem încartiruiți cei cinci bursieri de la liceul "Spiru Haret". Nu trecuseră mai mult de două săptămâni de când venisem din Lisa. În noaptea precedentă, mă visasem pe Calea Secii, cu vacile. Mali, mai vicleană, se strecurase printr-o spărtură a gardului în livezi și, tîrîndu-și clopotul prin iarbă, ca să-mi înșele vigilența, coborâse într-o văioagă. Strigasem din adâncul plămânilor, să mă audă Mali, iar răcnetul meu fioros reușise să sperie
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
semne ale unei înzestrări intelectuale neobișnuite. I-a îngăduit să se învîrtă iarna în jurul unui preot bătrân, care l-a învățat pe tata, înainte de școală, să scrie și să citească, împrumutîndu-i apoi cărți, dar, după ce treceau Paștile, îl trimitea cu vacile pe Calea Secii. N-avea decât să se intereseze, mai departe, de isprăvile lui Alexandru "Machedon" sau ale lui Por împărat, zgîindu-se prin cărțile împrumutate de la preot, dacă avea grijă să vină seara, acasă, cu vacile sătule. Când a sosit
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Paștile, îl trimitea cu vacile pe Calea Secii. N-avea decât să se intereseze, mai departe, de isprăvile lui Alexandru "Machedon" sau ale lui Por împărat, zgîindu-se prin cărțile împrumutate de la preot, dacă avea grijă să vină seara, acasă, cu vacile sătule. Când a sosit sorocul mersului la școală, n-a vrut să audă. "Vacile cine le păzește? Fânul îmi trebuie pentru iarnă. Până nu cade zăpada, nu te las să-ți pierzi timpul la școală. După aceea, poți să te
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mai departe, de isprăvile lui Alexandru "Machedon" sau ale lui Por împărat, zgîindu-se prin cărțile împrumutate de la preot, dacă avea grijă să vină seara, acasă, cu vacile sătule. Când a sosit sorocul mersului la școală, n-a vrut să audă. "Vacile cine le păzește? Fânul îmi trebuie pentru iarnă. Până nu cade zăpada, nu te las să-ți pierzi timpul la școală. După aceea, poți să te duci, până la Paști", i-a zis. În zadar a încercat biata bunica, o femeie
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de îngrijorare și chiar de nesomn. Cam așa a arătat ceea ce s-a numit "sabotarea istoriei", "boicotarea istoriei". Mai important decât orice scandal politic era să fie a doua zi soare, pentru a se usca fânul. Altminteri, se îngălbenea, iar vacile nu-l mai mâncau cu plăcere. Uneori, la alegeri, se stârnea, duminică după-amiază, o trâmbă de praf, care scotea lumea din curți, dornică să vadă mașina "candidatului". Câteva zeci de curioși se strângeau atunci la primărie, în vreme ce babele din vecini
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
avea timp, în sfârșit, să citească în voie. Nu știu de unde făcea rost de cărți, de la preoți și de la învățători probabil, dar apărea mereu cu o altă carte sub braț. Ziua, întrerupea lectura numai pentru a pune fan în iesle vacilor și unei bivolițe, pentru a râni în grajd ori pentru a tăia lemne pe care le așeza sub soba de tuci. După aceea, se instala în "bibliotecă" și citea până noaptea târziu, spre disperarea mamei care vedea gazul împuținîndu-se în
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
să stea acasă. Eu, mai cuminte, sedentar din naștere, încercam să țin pasul cu tata la "lecturi". Biblia o învățasem, cred, pe dinafară, o citisem de vreo șapte ori. Când venea primăvara și nu era încă timpul să merg cu vacile pe Calea Secii, îmi mutam sediul în pridvor, pe trepte sau sub mărul bătrân din curtea "palatului", care făcea "mere de sticlă", numite așa din pricină că aveau coaja foarte lucioasă. Sezonul jocurilor în praful din uliță ― bineînțeles, pe Delături ― începea puțin
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
la "vale", să spele rufele. A vrut, probabil, să mă poată supraveghea, ca să nu mai dau foc casei. La întoarcere, vrând să sar din car, să fug înainte și să deschid poarta, am căzut de lângă ciubărul cu rufe între picioarele vacilor. Copita unei vaci sau o roată m-a călcat pe piept. Am zăcut, după aceea, în pridvor, sub un "strai", cum se numeau la noi păturile mițoase, câteva săptămâni și, fiindcă "am avut zile", mi-am revenit. Oamenii câștigau puțin
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
spele rufele. A vrut, probabil, să mă poată supraveghea, ca să nu mai dau foc casei. La întoarcere, vrând să sar din car, să fug înainte și să deschid poarta, am căzut de lângă ciubărul cu rufe între picioarele vacilor. Copita unei vaci sau o roată m-a călcat pe piept. Am zăcut, după aceea, în pridvor, sub un "strai", cum se numeau la noi păturile mițoase, câteva săptămâni și, fiindcă "am avut zile", mi-am revenit. Oamenii câștigau puțin, muncind greu, la
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
sat. Singurele Jucării" pe care le-am primit au fost "steaua" și "vicleimul", cu sabia de lemn aferentă, migălite de tata, pentru a colinda de Crăciun. Cu toate acestea, n-am cunoscut umilința frustrărilor. În Lisa, copiii de pe Delături păzeau vacile pe Calea Secii, cei de pe ulița principală mergeau în Piscul Cornii, iar cei de peste vale se duceau pe Calea Râului cu vitele. În rest, nu ne separa nimic. Eram la fel de înapoiați. De aceea copilăria mea a fost fără ranchiuni, gelozii
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pluteau. N-aș jura că auzisem de inventarea radioului sau de existența luminii electrice, în schimb, înțeleg, poate, mai bine decât alții că mitul "bunului sălbatic" nu e un moft născut din plictiseala de civilizație. 24. Plecam de-acasă, cu vacile, cam la răsăritul soarelui. Mama îmi pregătea traista. Operație sumară, căci duceam în traistă, totdeauna, cam aceleași alimente. Un coltuc de pâine, o bucată de slănină, un castravete, două ouă fierte și puțină sare, legată cu ață într-un colț
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
creștea iarbă, bună de păscut, cât permiteau ferigile care năpădeau părțile mai umede. Existau și mici poieni, unde puteam întîrzia mai mult, iar după ce depășeam livezile, pătrunzând, practic, în zona de munte, nu mai era nici o restricție. Acolo, puteam lăsa vacile să-și caute iarba pe malul Secii, printre brusturi. Noi plecam după afine, după mure oloage ori după ciuperci de pădure, mulțumindu-ne să ciulim, din când în când, urechile pentru a ne asigura că se auzeau sunetele tălăngilor. Fiecare
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Secii, printre brusturi. Noi plecam după afine, după mure oloage ori după ciuperci de pădure, mulțumindu-ne să ciulim, din când în când, urechile pentru a ne asigura că se auzeau sunetele tălăngilor. Fiecare cunoștea ce sunet scoteau tălăngile de la vacile sale așa cum un violonist își poate recunoaște și pe întuneric vioara. Când ne săturam de zmeură, de alune, de fragi, de afine sau de mure, făceam un foc zdravăn, frigeam bucăți de slănină înfipte în țepușe și picuram untura pe
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
alune, de fragi, de afine sau de mure, făceam un foc zdravăn, frigeam bucăți de slănină înfipte în țepușe și picuram untura pe pâine. Apoi, improvizam tot felul de jocuri, ca să treacă timpul. Știam că n-aveam voie să pierdem vacile, care ne fuseseră date în grijă, că trebuia să le ducem, seara, acasă, și că ne era interzis să coborâm în sat înainte de căderea serii, orice s-ar fi întîmplat. În afara acestor trei reguli de fier, de la care nu era
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mă va salva până la urmă. Stăteam cu cărțile în față, în pridvor sau în grădină, ca să fiu văzut învățînd, dar refuzam gândul că mă voi duce într-un oraș care, în mintea mea, era fioros de departe. Preferam să păzesc vacile pe Calea Secii. "Racii" au, din naștere, teamă de necunoscut. Abia când "unchiul George" l-a anunțat pe tata, spre sfârșitul lunii august, că în cutare zi din septembrie va veni de la București o mașină, trimisă de tatăl unui elev
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]