14,506 matches
-
duodenală pusă în contact cu ulei de măsline; injectat intravenos în doze mari, inhibă motilitatea gastrică pentru 30 de minute. O substanță cu proprietăți asemănătoare, denumită urogastronă, a fost izolată din urina de om. Durata stagnării alimentelor în stomac este variabilă, evacuarea totală neterminându-se înainte de 6-7 ore. II.4.4.1. Reflexul de vomă este un act complex, care constă din evacuarea conținutului gastric prin cavitatea bucală. La producerea sa participă mai puțin stomacul și mai mult musculatura respiratorie și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
pilorică. Prezența în aceste extracte a histaminei cu putere gastrostimulantă a făcut să se abandoneze pentru un timp ipoteza gastrinei. Ulterior, Komarov (1938) a separat gastrina de histamină cu ajutorul acidului tricloracetic, demonstrându-i individualitatea. Preparatele de gastrină aveau însă activitate variabilă. Gregory și Tracy (1969), utilizând tehnici adecvate de extracție, urmate de cromatografie pe gel de Sefadex și aminoetilceluloză, reușesc să izoleze din mucoasa antrală, de porc, două entități active, denumite gastrina I și gastrina II. Ambele sunt heptadecapeptide (conțin 17
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nervoasă și umorală. Controlul nervos, vago-simpatic, este de importanță secundară. Datele clasice admit că vagul are efecte stimulatoare asupra contracției veziculei biliare, relaxând în același timp sfincterul Oddi, în schimb, simpaticul are acțiuni inverse. Obținerea însă de efecte inconstante și variabile la stimularea vagului, ca și faptul că spasmul sfincterului Oddi este suprimat de atropină și vagotomie sugerează că, în realitate, vagul și simpaticul conțin atât fibre motorii, cât și fibre inhibitoare, cu receptori diferiți. Răspunsul vezicular de un tip sau
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
la un pH optim de 6,5-7,2, prezența ionului de clor fiind necesară la activarea enzimei. Enzimele lipolitice. Lipaza pancreatică este cea mai activă esterază din tubul digestiv, care separă prin hidroliză acizii grași de glicerol, la un pH variabil între 7-8, în prezența ionilor de Ca2+ și Mg2+, ca activatori. Viteza de hidroliză a lipazei, dependentă de natura acizilor grași din compoziția lipidelor atacate, este intensă pentru acizii grași cu patru atomi de carbon și diminuată prin alungirea lanțului
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
colonul descendent, prin mișcări antiperistaltice. Inhibarea voluntară a defecației are ca urmare dispariția ei pentru câteva ore. La om, controlul cortical se exercită începând cu a 15-a - a 20-a lună după naștere, sub influența educației. Frecvența defecației este variabilă (1-3 ori pe zi), importanța controlului cortical fiind dovedită și de condiționarea reflexului în funcție de diverși factori (timp, orarul meselor). II.4.10. REGLAREA INGESTIEI DE ALIMENTE În condiții de sănătate, există un echilibru perfect între nevoile organismului în substanțe alimentare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cu structură și presiuni diferite ale celor două sectoare ale sale asigură condiții hemodinamice și osmolare de menținere a balanței hidroelectrolitice în limite normale indispensabile echilibrelor homeostazice ale organismului. Regimul circulator al rinichilor se particularizează atât prin debitul sanguin mare, variabil între 1100-1300 ml/minut (22-25% din debitul cardiac), cât și prin independența relativă a acestuia, care face ca fluxul sanguin intrarenal să rămână nemodificat la oscilațiile mari ale presiunii arteriale sistemice. În funcție de particularitățile structurale, densitatea și distribuția nefronilor corticali și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
reglarea activității cardiovasculare și renale prin mecanisme centrale și periferice complexe atât modulatoare, cât și neuromediatoare. II.5.4. REGLAREA FILTRĂRII GLOMERULARE Rinichiul își reglează activitatea prin mecanisme intrinseci realizate de substanțe vasoactive eliberate de AJG și adaptate la necesitățile variabile ale circulației organismului cu ajutorul mecanismelor extrinseci neuro-hormonale. Controlul extrinsec intervine direct prin fibrele nervoase simpatice și indirect prin intermediul sistemului neurohormonal hipotalamo-hipofizar. Controlul nervos direct este asigurat de bogata inervație simpatică cu origine în segmentele medulare T12-L2. Pe calea micului splanhnic
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nervos și mai ales în glandele hipofiză și epifiză. Există o secreție de fond a reninei în scopul întreținerii procesului de autogreglare a funcțiilor glomerulo-tubulare. De altfel, există numeroase date care atestă o reninemie a cărei valoare este însă foarte variabilă, de 3-9±7 ng Ang II/l/min. Această valoare de bază suferă anumite ajustări în funcție de modificările ce apar la nivelul nefronului. Reglarea secreției de renină la nivelul aparatului juxtaglomerular se realizează prin intermediul mai multor factori: - fluxul sanguin renal; - variațiile
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
localizată în jurul neuronului secretor. În ansamblu, produșii de neurosecreție hipotalamică (neurohormoni, mediatori chimici și cibernine) asigură controlul permanent al sistemului nervos asupra secreției de hormoni hipofizari și, prin intermediul acestora, realizează principalele reacții neuro-endocrino-metabolice periferice de adaptare la condițiile și solicitările variabile ale organismului. La rândul lor, hormonii secretați de glandele controlate de adenohipofiză influențează în sens pozitiv sau negativ activitatea secretorie a complexului hipotalamo-hipofizar în vederea restabilirii secreției adenohipofizare bazale. II.7.4. HORMONII ADENOHIPOFIZARI ȘI REGLAREA LOR Hipofiza anterioară secretă șapte
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
adenohipofizari. În funcție de teritoriul-țintă, hormonii adenohipofizari se împart în glandulotropi și non-glandulotropi. Din prima categorie fac parte ACTH, TSH, LH și FSH, iar din cea de a doua categorie STH, PRL și MSH. II.7.4.1. Reglarea secreției adenohipofizare Secreția variabilă a hipofizei anterioare se găsește sub controlul permanent al neurohormonilor hipofizotropi hipotalamici modulați de hormonii secretați de glandele-țintă. Eliberarea fiecăruia din hormonii adenohipofizari este controlată de hormonii specifici glandei autoreglate de hipofiză prin mecanisme de retrocontrol cibernetic. În cazul adenohipofizei
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de ACTH cât și a CRF hipotalamic. În sprijinul acțiunii directe pledează continuarea secreției bazale de ACTH în condițiile adenohipofizei transplantate sau cu tija infundibulară secționată. Sensibilitatea hipofizei „izolate” față de cortizolul circulant, deși persistă, este insuficientă pentru a asigura nevoile variabile de ACTH și glucocorticoizi ale organismului. De aceea, reglarea directă este dublată de o componentă neuro-umorală indirectă, de origine hipotalamică. În timp ce excitarea electrică a planșeului ventriculului III provoacă efecte similare celor din stres, distrugerea electrolitică a acestuia nu mai este
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ICSH) la bărbat. Din punct de vedere chimic, gonadotrofinele hipofizare au structură glipoproteică cu greutate moleculară diferită de 30.000 daltoni pentru FSH și de 26.000 daltoni în cazul LH (ICSH). Secreția de gonadotrofine este continuă în bărbatului și variabilă la femeie, în funcție de fazele ciclului estral de la pubertate și până la instalarea menopauzei. Reglarea secreției de gonadotrofine hipofizare este mai complexă decât a celorlalți hormoni adenohipofizari, datorită particularităților morfo-funcționale ale gonadelor masculine și feminine. La bărbat, capacitatea de reproducere este continuă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ciclurilor ovariene de la pubertate până la menopauză, dublate de modificări uterine corespunzătoare și întrerupte numai în caz de gestație. Aceste particularități fac necesară intervenția, mai ales la femeie, a unor mecanisme nervoase și umorale fine în procesul de autoreglare a secreției variabile de FSH, pe de o parte, și LH, pe de alta. Primul și cel mai important factor de reglare și control al secreției de gonadotrofine hipofizare este reprezentat de hormonii secretați de glandele sexuale. Lipsa lor din circulație la animalele
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
posibilă participarea pinealei la reacțiile neuroendocrine determinate de complexul hipotalamo-hipofizar pe de o parte și rinencefal pe de alta. Principalul hormon pineal este derivatul indolic al triptofanului denumit melatonină rezultată din transformarea în 5-hidroxitriptamină (serotonina) la nivelul pinealocitelor secretoare. Eliberarea variabilă a melatoninei se realizează pe cale predominent nervoasă simpatico-adrenergică și este modulată de o serie de neuropeptide cerebrale ca LRH, TRH, somatostatină, arginin-vasotocină sau factorul antigonadotrop. Un nou neuropeptid prevăzut cu proprietăți activante ale adenilatciclazei (PACAP) a fost identificat ca factor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
MONOAMINELE BIOGENE Dintre monoaminele biogene mai bine cunoscute sunt histamina, serotonina și dopamina. II.8.1.1. Histamina este larg răspândită în aproape toate țesuturile regnului animal. Concentrația sa variază în funcție de specie și țesut. Pisica, cobaiul și omul prezintă concentrații variabile între 0,02 și 0,08 mg/ml sânge. Pielea, mucoasa gastro-intestinală și plămânii conțin cele mai mari cantități de histamină la om. Principalul loc de sinteză, stocare și eliberare este mastocitul din adventicea vaselor sanguine. În afara histaminei mastocitare, există
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sau zonale determină reacții compensatoare de apărare contra frigului sau căldurii în vederea restabilirii și menținerii echilibrului termic, întregite de rolul protector al îmbrăcămintei și locuinței. Prin straturile de aer izolator interpuse între organism și mediul înconjurător, cu temperatură și umiditate variabile, acestea îndeplinesc rolul unui veritabil sistem cvasifiziologic de protecție contra variațiilor termice ale mediului ambiant. Tripleta - om, mediu, îmbrăcăminte - devine esențială în astfel de cazuri pentru menținerea stării de sănătate. Rolul principal revine mecanismelor nervoase și umorale, de autoreglare și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ochiul își adaptează sensibilitatea fotoreceptorilor retinieni, modificând diametrul orificiului pupilar aflat în centrul irisului. Nepermițând razelor luminoase să treacă prin zona periferică a cristalinului, acest diafragm colorat împiedică apariția aberațiilor sferice și cromatice. II.10.1. ADAPTAREA LA LUMINĂ Diametrul variabil al pupilei este reglat în funcție de intensitatea luminii pe cale neurovegetativă de către reflexul pupilar la lumină. Iluminarea intensă reduce diametrul pupilei până la 1 - 2 mm și poate crește până la 8 - 9 mm în timpul expunerii ochiului la lumină slabă. Reducerea fantei pupilare (mioza
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de alta. Deși este cunoscut de multe secole (Avicenna în sec. XI, a semnalat posibilitatea morții unui miel plasat în preajma lupului), nu a fost studiat decât după ce Cl. Bernard (1865) a semnalat constanța mediului intern în condiții de mediu extern variabil. La rândul său, W. Cannon (1935) introducând conceptul de homeostazie și echilibru homeostazic, a creat premisele inițierii de către H. Selye (1936) a cercetărilor experimentale asupra alterărilor morfologice și funcționale produse de diverși factori de agresiune. Prin experimentele sale, Selye a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
organe. Cercetările întreprinse în ultimele două decenii cu mijloace tehnice din ce în ce mai avansate coborând de la nivelul organismului întreg la nivel celular și molecular, au stabilit că în timpul reacțiilor energogene oxido-reducătoare exagerate determinate de reacțiile catabolizante și anabolizante hormonale, se formează cantități variabile de radicali liberi ai oxigenului, azotului și carbonului, generatoare de alterări biochimice multiple denumite generic stres oxidativ (Davies, 1995). Studiul consecințelor metabolice, structurale și funcționale ale alterărilor produse sub influența descărcărilor neurohormonale stresante de către speciile reactive ale oxigenului, a impus
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
axoni (Low et al, 1983), ca și regenerare axonală, sugerată de un număr crescut de axoni mici (Appenzeller & Narufeld, 1973). Disautonomia cu aspecte neurologice Sindroame dureroase cronice (CRPS I - Distrofia Simpatică Reflexă) Există o serie de afectări neurologice de cauză variabilă, definite ca „sindroame dureroase cronice”. Acestea au întotdeauna și o componentă vegetativă simpatică hiperactivă, care nu se limitează la un nerv sau un teritoriu nervos, este disproporționată față de evenimentul inițiator (de obicei traume ușoare) și poate implica întreaga porțiune distală
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
punctuale (Tavec și Zhou, 2009). Sindromul Shapiro (hipotermia periodică spontană) Este o afecțiune rară reprezentată de crize de hipotermie paroxistică (datorită unei disfuncții hipotalamice a termoreglării) însoțită de crize convulsive și de agenezia corpului calos. Durata și frecvența episoadelor este variabilă, nu există tratamente etiologice sau simptomatice datorită numărului mic de persoane (~50 în lume) care acuză acest sindrom. Într-o serie de lucrări recente, s-a raportat eficiența clonidinei în remisia simptomatologiei, probabil prin acțiunea asupra reglării hipotalamice. Sindromul Bernard-Horner
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sindromului akinetic-rigid, acompaniat de tulburări genito-urinare de tip disfuncție erectilă și manifestări vezicale. La acestea se adaugă, cu frecvență mai mică, hipotensiune posturală sau ortostatică, incontinență urinară, xerostomie și xerodermie, constipație cronică, tulburări ale termoreglării. Terapia este simptomatică, cu rezultate variabile. Evoluția este lentă, către deces în 8-9 ani, în medie. Nu există terapie etiologică. III.1.3. AFECȚIUNI VEGETATIVE SECUNDARE (cu etiologie cunoscută) III.1.3.1. Afecțiuni ereditare Familia HSAN (Hereditary Sensory and Autonomic Neuropathy) Există mai multe sindroame
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
febră, ce sunt asociate cu agoniști de serotonină, inhibitori de recaptare sau precursori (Benarroch, 1997). Nu se cunosc modificări neuropatologice. Sindromul neuroleptic malign Caracterizat prin apariție de rigiditate, hipertermie și diverse aspecte de hiperactivitate autonomă, ce includ tahicardiile, presiune arterială variabilă, aritmii și hiperhidroză. Sindromul se asociază cu utilizarea de antipsihotice blocante de dopamină, care acționează asupra probabil unor căi dopaminergice disfuncționale în hipotalamus și ganglionii bazali. Neuropatologia afecțiunii nu este bine cunoscută, deși unii autori au raportat necroza nucleilor hipotalamici
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
la câteva secunde. Acțiunea din Eumenidele, care începe la Micene, unde Oreste este urmărit de Erinii, și se termină la Atena în fața altarului zeiței, nu se poate nici ea realiza în douăzeci și patru de ore. Singura limită fixată de Aristotel duratei, variabilă în funcție de subiecte, este cea care, permițând o îndeplinire coerentă a acțiunii, contribuie la unitatea ei. "Astfel, așa cum trupurile și ființele vii trebuie să aibă o oarecare întindere, dar pe care să o poată cuprinde privirea cu ușurință, la fel subiectele
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
începe el cariera dramatică. 35 Ordonate savant, stanțele sunt constituite din strofe regulate (de la 3 la 8), construite după un același model ritmic. Fiecare strofă, care prezintă o unitate de sens, se termină printr-o cădere. Forma versurilor este aici variabilă, dar cel mai frecvent utilizate sunt octosilabele și alexandrinul. 36 Peine și Chimène, în fr. (n.tr.) 37 Chapelain i se adresează tot lui Godeau. 38 Termenul de "narațiune" este sinonim cu cel de povestire, în secolul al XVII-lea
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]