5,116 matches
-
măi Iulian, în țărișoara asta, de vreme ce, unu, nu-i recunoaștem pe nici unul și, doi, ei par să cânte atât de departe de noi? Dacă nu ai deloc, da’ deloc ceea ce ar putea semăna cu o voce muzicală, de ce te mai zbați să umpli eterul și să ne poluezi buna dispoziție? Să nu ai voce și totuși să cânți altundeva decât în baie mi se pare ceva la fel de absurd ca a fi scriitor, deși nu poți să scrii, ori a fi șofer
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
sale în perioada Marii Crize, când a fost crescut în sărăcie de o mamă singură cu patru copii și a suferit constant de dezrădăcinare; a fost martor al ororilor de pe linia frontului în al doilea război mondial și s-a zbătut pentru a intra în câmpul muncii în perioada de după război având doar școală primară. Ca răspuns la povestirea vieții tatălui său, ea scris: Chiar înainte de a intra la liceu, mă plimbam cu tata prin cartier și mi-a mărturisit ceva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
asta fac de ani de zile. De ani de zile stau și vând mărțișoare sau ce fac ele acolo. Terminați, mă copii, cu prostiile astea. Tre să te implici, mă, să te înșurubezi în eveniment. Vrseau să văd că vă zbateți, mă, nu din astea de doi lei. - Atunci Bon Jovi, șefu. - Poftim? - Vine Bon Jovi în România. Aș putea să fac un reportaj despre concert. - Și care-i chestia? |la cântă, lalala, și ce? Aa, dacă se bat ăștia la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
îți vei face treaba de reporter. Uneori, informațiile, poveștile, subiectele îți vin pe tavă chiar în hotelul în care ești cazat. De cele mai multe ori însă, ca să îți faci materialele, să obții informații, să afli știrile trebuie să umbli, să te zbați, să cunoști oameni. Pentru aceasta, trebuie să știi cât mai multe despre mediul în care te vei afla și despre oamenii pe care îi cauți. Un ultim sfat: strânge materiale informative și, dacă nu ai timp să le răsfoiești înainte de
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
prea mare. Cu ea au mai venit și niște reprezentanți ai uneia dintre sutele de agenții care populează Capitala: Agenția Națională a Egalității de Șanse, care au citit blând, și plictisiți de pe niște slide-uri. 2. Oricât de mult m-am zbătut să adun oameni care să asiste la inepțiile teoretice ale celor de la Centru am eșuat. Cu greu s-au strâns 20 de persoane. Interesul în mediul rural (căci acesta a fost target-ul) a fost minim. De vină a fost atât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
că au trezit tot Hușul! Am ajuns repede acolo și am găsit imaginea disperării. Două salvări stăteau la poartă și mașina Poliției, dar nu puteau interveni pentru că nu se putea apropia nimeni de băiat. Era lovit la arcadă și se zbătea îngrozitor. Epilepticii își înghit limba, pe când băiatul ăsta scotea foarte tare limba afară, scotea tot felul de sunete, făcea ca pisica, cu mâinile încleștate, așa cum ține pisica ghearele și se năpustea spre noi. Când îl apucau doi oameni de braț
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
spus: Ia ieșiți voi afară, la toți. Când am rămas singur, am pășit peste băiat cu epitrahilul pe gât și cu cartea în mână și am început să citesc rugăciuni de dezlegare. El a început să urle și să se zbată mai tare. Am spus deodată: Maica Domnului, ajută-mă! Și am început să spun poezia Maicii Domnului de la Giurgeni, sub formă de rugăciune. În timpul ăsta, tot venea și se năpustea spre mine. După ce-am terminat poezia, am spus: Maica
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
mari, dar și de nume la fel de celebre din lumea filmului mondial. În ultimii ani, festivalul a decăzut, însă noul director, fost critic de film la revista „Variety“, Deborah Young, se pare că a găsit cea mai bună soluție. S-a zbătut și a adus, pe lângă filmele din zona mediteraneană din competiție, pe lângă filme de festival deci, mai de nișă, și producții populare ale unor mari studiouri. Castronul cu miere a fost Transformers, la a cărui proiecție au venit Michael Bay, protagonistul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
cu adevărat fals, ca și părul ei. Și în acest du-te vino al jocurilor de oglinzi, al realităților paralele, reușește - cu finețe, multă finețe - să o descrie, simtă și, mai ales, înțeleagă pe blonda cea adevărată. Două imagini se zbat în acest roman, personajul Marilyn și aproape-copila Norma, femeia fatală și anxioasa vulnerabilă, dar strălucitoare, care-și permite să ia viața în râs, tocmai pentru că în interiorul ei descoperă cele mai adânci tristeți. Înfășurată în veșminte de divă, în timp ce vinde imaginea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
nu și-a reluat capacitatea de gândire. Nu mai percepe minunatele irizații albastre din neantul transparent. Nu percepe că forma bordată de violet și-a schimbat irizațiile înspre culoarea roșie. Spiritul devenit roșu, spiritul acelei misterioase Minodora este mânios. Se zbate, vibrează și o îmbrățișează pe Dora într-un cerc arzător. Încearcă să redea gândire formei flasce ca o mică băltoacă transparentă cum a devenit Dora după această reîntoarcere în lumea spiritelor. Parcă ar face niște insistente gesturi de reanimare. Gândirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
minte precizarea infirmierei " Soneria este la capătul patului. Ne puteți chema la orice oră din zi sau noapte". Apasă cu disperare butonul soneriei. O dată... De două ori... De trei ori... Nimeni nu răspunde. Nimeni nu vine. Ființa de alături se zbate în convulsii. La un moment dat Dora are impresia că tânăra vrea să coboare din pat și o oprește cu un insistent : "Stai acolo ! Mă duc eu." Grila de la patul ei nu este ridicată, iar Dora a uitat de interdicții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
palide. Nu ar fi bine să vă întindeți ? Cipriane, întinde fotoliul ! Mulțumesc, nu e nevoie. Nu am nimic. Doar emoția mi-a dat niște palpitații. Dora respiră adânc, soarbe o înghițitură de apă. Durerea s-a diminuat, dar inima se zbate ca o pasăre speriată. Tâmplele și urechile sunt agresate de niște ropote aidoma celor făcute de copitele unui cal în galop. În nici un caz nu se pune problema să plecați până nu vă vede un medic, zice Ciprian. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
prin asociație, imaginea unui tunel străbătut în viteză, cu suflul drămuit, o noapte îngrozitor de adâncă, de blândă, de împăcată cu sine pe care vrei s-o traversezi și orbecăi până ți se termină încrederea și speranța și devii agitat, te zbați, deschizi uși după uși și dincolo de ușă, o noapte și încă o noapte, un întuneric după un alt întuneric, un lanț nesfârșit. Să fie căutarea o încercare de a ieși din beznă? Era atât de absorbită de noua ei îndeletnicire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
terfelit aflat prin apropiere, râse din gât la observația oaspetelui, apoi râsul i se termină cu un hîî prelungit, oftă și-și concentră atenția asupra paginilor cu scris mărunt, albe, foșnitoare. Impunător, la biroul său, Alexe ședea cu fălcile încleștate zbătând alene din pleoape. Albastrul ochilor se întuneca tot mai mult de la o clipire la alta, devenea tulbure, mâlos ca o baltă. Părul des, blonziu, răvășit ca o coamă îi încadra fața împietrită. Fumul din cameră începea să se rarefieze tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
foarte excitant, intim, toate femeile poartă ciorapi de mătase dar la niciuna nu foșneau așa. Când puse mâna să deschidă fișetul, inelul masiv de aur se izbi de mânerul metalic, își clătină de două ori capul, coama bogată i se zbătu pe spate, apoi se întoarse și-i înmână Carminei rola pentru mașina de calcul. Numai păstrează, te rog, secretul, uite, pune-o în plicul acesta, ce-ar însemna să mă trezesc cu toată armata de la financiar pe cap! Emilia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
atroce, niște secvențe rulate succesiv, amețitor, o femeie borțoasă, un bărbat cu șapca trasă peste sprâncene, îmbătrânind acolo, sub ochii ei rapid, dezgustător și sub lupa unui microscop câțiva viermi și câțiva spermatozoizi semănând stupid de bine unii cu alții, zbătându-se agili pe o lamelă de sticlă devorându-se unii pe alții. O zăpadă ce acoperă până la jumătate fereastra, un mal ce se surpă și se prăvălește în râu, un copil împietrind cu o paletă de tenis în mână... Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Lașitatea e o boală care macină pe mulți. Vocea ștrangulată din pricina enervării, ușoara congestionare a feței, saliva care i se cernea printre dinții tociți până la gingii, ochii mici, verzui, tulburi, în care cu greu mai pătrundea lumina, pleoapele umflate, roșietice, zbătându-se rar, rar. Tu mai înveți sau ce faci? Se simțea uscată, sfărâmicioasă, ceva se fisurase într-însa și la orice mișcare bruscă avaria își țesea pânza. Bucăți, bucăți din interior se prăbușeau în interior. Era o seară de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în desimea prafului nu se gândise la asta. Niciodată în viața lui nu se mai repetase o poveste de iubire la fel de simplă și de tulburătoare. Niciodată frumusețea și iubirea nu se mai ivise... Orașul îl aruncase undeva la periferie, se zbătuse mereu să iasă deasupra dar totul fusese zadarnic, se bălăcea în mocirlă, acum el știa că ajunsese aproape de capătul virilității, că dincolo de starea de euforie alcoolică n-ar fi reușit să stea între patru pereți cu o femeie... De multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în viața de zi cu zi după ce le-a inoculat în conștiința lor ideea neîncrederii în sine, în sistemul de valori. Le servește la ceva soților Alexe această manevră? Poate doar îi amuză. Vor să vadă cum victimele lor se zbat cu ultimele forțe să le demonstreze contrariul, cum renunță apoi, renunță definitiv la ideea de a mai scoate capul. Se auzi strigat la masă și inginerul se sculă în picioare după ce, reflex, degetul său apăsă pe butonul veiozei. Și, dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
asta? Am și eu dreptul, ca atâtea milioane și milioane de femei abandonate, să-mi refac viața. El se ridică din fotoliu, se plimbă de acolo, acolo, nervos, ca un leu în cușcă, șuvița desprinsă mai înainte din pieptănătură se zbătea pe frunte. Pe urmă chipul i se schimonosi de-o umbră de descurajare. Se opri lângă ea, îngenunche serios în fața fotoliului, își sprijini de genunchii ei pieptul, cu palmele îi cuprinse spatele, o aplecă spre el, până când reuși să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o șansă să-mi reorganizez viața. Așa deci, să-ți dau voie să-ți cauți masculul. Ești vulgară. Și ultima femeie din lumea asta, ultima, gândește la fel ca tine. Ea se împotrivește, încearcă să scape din brațele lui, se zbate. Nici nu are timp să-și cauterizeze rănile sufletului. El râde flegmatic, respirația lui fierbinte o înfioră. O poartă pe sus către dormitor. Amețește în timp ce simte că o ia în stăpânire, o plăcere împinsă până la paroxism. Acum îl știe lepădat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
părea o absurditate. Ea nu concepea o moarte fără suferință, o moarte din senin. Și totuși așa se întâmplase. Într-o zi simțise că-i fâlfâie inima, ridicată în gât ca o pasăre, ceva care tot mai căuta să se zbată, să se strecoare, să zboare, zbateri, zbateri, din ce în ce mai încete. Până au chemat doctorul ea își pierduse conștiința, pulsul abia se mai simțea. Și-a dat sufletul odată cu prima țâșnire de sânge care ieșise pe acul seringii. În mână ținea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
făcut febră, ea va murmura adormită, la ora asta mai ai chef de vorbă, se va grăbi să dispară pe ușa dormitorului. Carmina se ridică aproape orbită de soare. Înaintă mai mult bâjbâind către apă, se opri când o simți, zbătându-i-se lent printre tălpi, rece ca gheața.Stătu nemișcată cu ochii în larg. Se simțea fără apărare. Era foarte important ca ea să aparțină altui bărbat, ca să poată realiza ruptura și pentru ea și pentru el. Dacă s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Privi în jur atentă. Nu cunoștea pe nimeni, nimic n-o atrăgea. Doar marea cu mugetul ei. Dar marea era rece ca gheața. Plecă, picioarele i se afundau în nisip. La capătul plajei își încălță papucii. Toată ziua i se zbătuse ochiul stâng. Presimțirea răului o irita. Din când în când își apuca genele și trăgea de pleoapă. Simțea o mâncărime plăcută, globul ocular parcă se încălzea sub pliul alunecos. Către sfârșitul programului avu o discuție cu un băiat de la financiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ar fi ieșit din cameră ca să verifice dacă totul era În ordine. Însă seara aceea nu era una obișnuită. Nu voia să fie deranjat, nu acum, când mai avea puțin până să termine munca lui de optsprezece luni. Hovhannes se zbătea În neliniște ca un scufundător care, după ce s-a scufundat prea adânc, nu reușește să-și convingă trupul să Înoate Înapoi, până la suprafață. Vârtejul scrisului era imens și Încorsetant, Însă de asemenea extrem de ademenitor. Cuvintele săreau Încoace și-ncolo pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]