5,010 matches
-
simbolică, iar caracterele se dezvăluie complex, dar nu complet, până la paroxism. Personajele lui Caragiale nu se menajează deloc, se lasă târăte cu putere de torentul necontrolat al ființei lor, de duritatea și dezordinea lumii din care fac parte. [...] Eroii se zbat într-o încrâncenare epuizantă în luptă cu gândurile și instinctele lor, stăpâniți de forțe ascunse pe care nu și le pot explica și care creează acea neclaritate a acțiunilor, alimentată permanent de orice nou incident apărut, devenit stimul notează regizorul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
soției, pe care o poartă ca pe-o greutate invizibilă, adus de spate. Atitudinile sale crispate seamănă cu cele ale lui Ion. Ca un animal hăituit, mereu la pândă, nu poate privi în ochi, zvâcnește când și când cu furie, zbătându-se neputincios, trecând năprasnic de la calm aparent la furie dementă. Spre deosebire de montarea teatrală, unde fuga îl poartă neîndurător în cerc, doar în jurul simbolicei mese de lemn, filmul îi pune la dispoziție râpele alunecoase de frunze moarte, din pădurea în care
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
artei stă în faptul că poate înlătura ceea ce îi desparte pe oameni și poate pune în valoare ceea ce au în comun: râsul și lacrimile, bucuria și tristețea, fericirile și spaimele. Azi încerc un sentiment de tristețe că vremea noastră se zbate neputincioasă între adevărul care nu ne satisface și speranțele care nu mai pot fi îndeplinite. Cred cu tărie că trebuie apărată arta adevărată, să evităm rătăcirile în "experimente" nesfârșite, aiurea și coabitări păguboase, dacă nu vrem ca lumea noastră să
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
veninos și se desfășoară ca o noapte de groază. Nu mai asistăm la comoda furtună într-un pahar cu apă, la farandola spumoasă, elegantă, la cadrilul înțepat și cu fasoane, ci urmărim o cumplită întâmplare din mahala, unde oamenii se zbat în măruntaiele politicii, în fustele și în furourile clevetirilor și bârfelor de gang, în noroiul și în maldărul de resturi de ziare aruncate în scenă ziare care seamănă unul cu altul până la exasperare. Totul devine în această lume de margine
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
venit, Pintilie, a fost primul "servit". Cum am început să lucrăm împreună și locuia la mine, printre altele, l-am întrebat și despre foștii mei colegi, enume rîndu-i: Cătălina Buzoianu, Alexandru Tatos, Pussy Colpacci, Tudor Mărăscu... Tocilescu încă se mai zbătea între o repetenție și alta... ori plecase deja în Germania? nu mai știu! 3. Dar îmi amintesc precis că, în momentul în care am pronunțat numele Visarion Alexa, Lucian mi-a răspuns, sec și definitiv: "Ăsta-i cel mai "tare
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
scenică a ideii de dreptate individuală, în vreme ce Frantisek Praida este „vocea“ dreptății sociale, iar Gelu Ruscanu ilustrează scenic conceptul de dreptate absolută. În al doilea rând, piesa este o „dramă absolută“ a contradicțiilor dintre realitate și idealitate, în care se zbate conștiința lui Gelu, fiindcă foamea de puritate și de certitudini devorează ființa eroului: Fără certitudine nu există adevăr și nu există frumusețe pe lume. Simptomatică este compararea lui Gelu cu revoluționarul francez SaintJust, arhanghel al Dreptății [...] frumos ca un înger
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
și iubire, el nu abdică de la ideal, considerând că viața nu merită să fie trăită dacă totul ți se dă atât de cârpit și de îndoielnic. Piesa este o dramă a contra dicțiilor dintre realitate și idealitate în care se zbate o conștiință, o inteligență severă cu ea însăși. Foamea de puritate și de certitudini devorează ființa eroului: O iubire care nu este eternă nu este nimic, fiindcă Fără certitudine nu există adevăr și nu există frumusețe pe lume. Simptomatică este
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
impun, chiar pentru a înțelege titlul, cunoașterea unor concepte de teorie literară - pentru a accepta necesitatea utilizării unor noțiuni teoretice fără de care nu ar fi posibilă „decodarea“ nivelurilor multiple de semnificare. În concluzie, de poezie - divina capcană în care se zbate vulpea vie / și mișcătoare a ideii, a trăirii - trebuie să ne apropiem cu toată ființa, cu sensibilitatea și inteligența noastră, cu știința semnului lingvistic și artistic. SUBIECTUL al IIIlea (30 de puncte) Relația dintre două personaje dintro operă epică, aparținând
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Joseph Jacquemotte și destul de apropiată ca ideologie și metode de curentul sindicalist revoluționar francez, socialismul belgian se caracterizează, înainte de toate, prin reformism. Avînd rădăcini istorice complet diferite, socialismul britanic 20 se definește printr-un pragmatism mult mai afirmat. El se zbate mai mult pentru demnitatea umană decît pentru socialism și vrea să devină organizatorul luptei pentru unele reforme sociale pozitive și urgente. Ideea unei transformări a societății după un program definit în prealabil îi este complet străină: dacă Fabian Society, creată
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
a ascultat criza mea de isterie, după ce s-a speriat de spumele-mi de la colțurile gurii, m-a dezarmat cu un cald și samaritean "Și ce dacă e un singur român în trupă? Și pentru unul singur trebuie să ne zbatem să-și cunoască țara!"... Mai puteam zice ceva? Mi-am cerut scuze de la toți cei pe care-i deranjasem, în Bîrlad și Vaslui, în vederea organizării turneului micului teatru de amatori din Izmail: păreau mult mai calmi. Aveam să aflu, ulterior
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Popescu, chinuindu-se să termine ultimul lui spectacol, Bălcescu ("...a-nceput să facă pauze nemotivate. O neliniște se așeza între el și public. Era tragic să vezi cum un mare actor și meseriaș, cum un om frumos și inteligent, se zbate, luptîndu-se cu memoria, pe scena căreia i-a fost prinț")? Cum să nu te ungă la inimă cuvintele adresate de Camil Petrescu lui Sică Alexandrescu, tartorul teatrului românesc între anii '45-'70: "Ai fost întotdeauna un regizor mediocru, de bulevard
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
și care va avea, de aici înainte, un singur protagonist. Pentru Apostol Bologa, stadiile procesului de conștiință sînt chinuitoare, însă invers proporționale, în privința intensității, față de evoluția înțelegerii. Insuportabile sînt momentele de confuzie, de resimțire a "imputărilor" de oriunde. Personajul se zbate într-o situație care-l "condamnă" fără explicații, atîta timp cît "mustrările" nu au glas, dar îl amenință deopotrivă din exterior și din interior. Iritabilitatea denotă inconfundabil acest stadiu, în care cele mai aparent neînsemnate detalii contribuie la accentuarea stării
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
cu casa și țin să mă sacrific eu!" Proprietatea comună a casei noi ("pe numele amîndorura, indiviz...") vorbește, în cazul Rimilor, despre un contract suplimentar celui matrimonial, dictat tot de ambiție și teamă: "Lina, asurzită de refrenul permanent al casei, zbătută între pretențiile lui Rim și între pretențiile lui Lică, deprins să fie alimentat, adoptase în sfîrșit proiectul cumpărării". Face aceasta à contre coeur: În fond, ea se temea de acea achiziție; econoamă și fricoasă, nu cuteza să riște tot ce
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
imită ceea ce a văzut în filme. Problema imitației a fost dintotdeauna aceea a ne concordanței cu originalul. Mare este dezamăgirea fetei când simte că perna lui miroase a tutun, cearșaful îi stă mo totolit sub fund, iar deasupra ei se zbate prietenul cel drăguț care acum e transpirat și schimbat la față. Barierele funcționează la orizontală Cât timp „stă în picioare“, o fată este predispusă să accepte aspectele erotice ale întâlnirii cu un băiat. Ajunsă însă la orizontală, în comportamentul ei
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
Academiei prin intervenția mărginită a lui D.A. Sturdza, care îl acuză de imoralitate în operă. Toate acestea contribuie la dezgustul crescând al scriitorului față de lumea în care trăiește, cu atât mai mult cu cât el, împreună cu familia, continuă să se zbată în dificultăți materiale. De câteva ori vrea să se mute în Ardeal, la Sibiu sau la Brașov, dar nu reușește. Cu toate acestea, Caragiale continuă să scrie cu o viziune critică din ce în ce mai limpede. Delavrancea este cel care, în cele din
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
umbra soțului. În timpul discursului politic făcut de conul Leonida, coana Efimița apare ca un inițiat în rosturile vieții politice de la noi și din „Evropa“. În schimb, are acea capacitate ideală de a se subordona soțului fără nici un efort. Efimița se zbate între două lumi, dintre care pe una nu reușește s-o sesizeze și s-o înțeleagă. Astfel, când Leonida se scoală din somn spăimântat, ea se referă la acest univers necunoscut spunând: scoal’ că-i foc, Leonido! Scoal’că-i
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
motiv... și ce motiv, Fănică!... Ce vuiet! Ce scandal! Ce cronică infernală!... Și eu, Fănică, în timpul ăsta, ce să fac? Să mor? Să mor dacă voiești... pentru că după asta nu o să mai pot trăi.“ (Actul II, Scena V) Zoe se zbate să-și apere triunghiul conjugal. Datorită soțului și amantului, ea stăpânește și județul, și partidul guvernamental. Îi promite lui Cațavencu deputăția: Ei! Eu te aleg, eu și cu bărbatul meu. Când Cațavencu capitulează, ea îi promite cu mărinimie: Fii zelos
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
mai ales ginerilor al căror acord este indispensabil pentru împlinirea Maria jului. Tatăl are în fața sa cinci fete, venite pe lume una după alta, deci și căsătoriile trebuiesc îndeplinite tot una după alta. Mareș muncește pentru copiii săi, strânge, se zbate, face economii. Măritarea primei fiice se va dovedi însă o sarcină dificilă care îi va solicita toată răbdarea, atenția și abilitatea. Ajun să la vârsta de măritat, Catrina începe, împreună cu părinții, pregătirile: mama și fiica revăd trusoul și-l completează
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
care le pune în legătură cu personaje românești care ajung pe acele meleaguri; cititorul se transformă în complicele personajelor romanelor favorite. Paul Alexandru Georgescu scrie: "Scriitorii români și-au dat seama că omul latino-american pare un uriaș care se deșteaptă și (...) se zbate să-și rupă lanțurile. Cu expresia lui Shelley, atât de îndrăgită de Alejo Carpentier: Prometheus unboundPrometeu descătușat"68. Tema dictaturii teroriste, cu puterea ei aberantă, este abordată de Al. Ivasiuc în Racul, unde sadismul inspirat de puterea absolută trece de la
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Liiceanu; extraordinar i se pare faptul că ideea morții justifica orice atitudine, ea poate fi invocată și poate servi în toate sensurile, ea poate justifica deopotrivă eficacitatea și ineficacitatea. "Poți să spui: Domle, de ce să fac ceva, de ce să mă zbat, tot trebuie să mor... Sau, dimpotrivă: pentru că am să mor, pentru că timpul meu e măsurat, trebuie să mă grăbesc să fac ceva. Tocmai pentru că este o problemă fără soluție, ea îți permite orice atitudine și te servește în toate momentele
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
înainte fiind, în concepția lui Kafka, dar și a lui Sábato și Cioran, o operă sterilă, inutilă. Sábato confesează că scrisul a fost pentru el mijlocul fundamental, absolut și puternic, care i-a permis să exprime haosul "în care mă zbăteam", dar și un mijloc de a se elibera de "obsesiile cele mai ascunse". Romancierul este, in concepția să, toate și fiecare dintre personajele sale, cu toate contradicțiile pe care le generează lumea în care trăiește, că fiecare din personajele sale
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
născut cu clarviziune?"58. Oricum, pentru Cioran, "tragedia omului este de a nu putea trăi în viață, ci numai dincoace sau dincolo"; de aceea, pentru Cioran, omul nu poate vorbi decât în termeni de triumfuri și înfrângeri, câștiguri și pierderi, zbătându-se zadarnic între înălțări și prăbușiri, între Răi și Iad, între lumină și întuneric, ca și eroii lui Sábato: Omul este prea contradictoriu și nesațul, el nu se conformează cu o culoare, un gen de muzică, un scriitor. De exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
dezvăluia existența Râului își amintește scriitorul 57. Rătăcit, așadar, într-o lume în descompunere, printre rămășițele unei ideologii falimentare, scrisul era pentru Sábato mijlocul fundamental, cel mai puternic și absolut, care îi putea permite să exprime haosul în care se zbătea, "așa mi-am putut elibera nu doar ideile, ci mai ales obsesiile cele mai ascunse și inexplicabile"58. În ceea ce privește literatura argentiniana, Sábato consideră, deja în 1973, condiția ei ca fiind de două ori mai dramatică decât literatura oricărei țări din
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
numai în om și-ar găsi ea expresia perfectă, forma plenară. Avantajul hârtiei de prins muște este că ne permite să examinăm pe îndelete diferitele mijloace pe care le utilizează aceste insecte pentru a scăpa (și totuși, cu cât se zbat mai mult, cu atât li se agravează mai tare situația). Este ocazia de a descoperi conformația, mecanismul de acțiune al muștei. A cunoaște toate acestea înseamnă a le detesta ceva mai puțin, înseamnă a nutri față de ele ceva respect, un
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
o bonetă albă de plastic pe cap (comedia grijii pentru igienă, albeața milosteniei), care ia în primire marfa: puii abia născuți, care intră în lume pe o bandă rulantă. Pe banda rulantă a morții, o mulțime de pui piuie, se zbat, se încalecă, se calcă în picioare, dezorientați, pierzându-și mereu echilibrul iată materia primă a creșterii industriale. Treaba omului este să-i țină laolaltă, să-i dirijeze pe bandă și, în același timp, să-i prindă pe cei care cad
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]