4,648 matches
-
a Râmnicului în vremea luptelor dintre Ștefan cel Mare și Radu cel Frumos, în 1474. Biserica principală era însă cea zidită de Constantin Brâncoveanu și spătarul Mihail Cantacuzino în 1697. Alte biserici vechi și importante din oraș erau biserica Robeasca zidită în 1784 de biv-vel-pitar Asanache Nicolescu, și biserica Bagdat zidită de Dumitrașcu Bagdat în 1753 și reparată în 1870 de un strămoș al său, biserică ce întreținea și un spital. În 1925, orașul Râmnicu Sărat își păstrase statutul de reședință
Râmnicu Sărat () [Corola-website/Science/296977_a_298306]
-
Radu cel Frumos, în 1474. Biserica principală era însă cea zidită de Constantin Brâncoveanu și spătarul Mihail Cantacuzino în 1697. Alte biserici vechi și importante din oraș erau biserica Robeasca zidită în 1784 de biv-vel-pitar Asanache Nicolescu, și biserica Bagdat zidită de Dumitrașcu Bagdat în 1753 și reparată în 1870 de un strămoș al său, biserică ce întreținea și un spital. În 1925, orașul Râmnicu Sărat își păstrase statutul de reședință de județ, fiind în același timp și reședința plășii Orașul
Râmnicu Sărat () [Corola-website/Science/296977_a_298306]
-
punct vamal pentru negustorii care exportau căi la Camenița. Numele lui Mihail Dorohoianul apare în documentele tîrgului timp de 27 de ani, între 1407 și 1434. Gh. Ghibănescu îl considera întemeietorul activității administrative la Dorohoi. În 1495, Ștefan cel Mare zidește aici biserică Sf. Nicolae. În secolul al XV-lea orașul devine centrul administrativ al Moldovei de nord. În 1509 este prădat de poloni iar în 1510 și 1513 de tătari. Refăcut în 1568 devine reședința vornicului țării de sus până în
Dorohoi () [Corola-website/Science/296983_a_298312]
-
bisericii. Sculptură catapetesmei este deosebită. Biserică are obiecte de cult, candele,vase de cult, cărți și evanghelii cu valoare de patrimoniu. Biserică are temelie de piatră și este acoperită cu dranița. În curtea bisericii, care cuprindea locurile unde astăzi sunt zidite clădirile din jurul ei, până în anul 1869, se află un cimitir. Biserică a trecut prin mai multe încercări, una din ele a fost demolarea și mutarea ei la cimitirul de astăzi al orașului, pentru a largi spațiul Liceului „Grigore Ghica” și
Dorohoi () [Corola-website/Science/296983_a_298312]
-
cariera de piatră - în zona Complexului Turistic, vârfurile Pietrosul Rodnei, Lacul Iezer, cabană meteorologică, lacul Stiol, vârful Toroioaga și Căldarea Puzdrele. În Pasul Prislop se poate vizita cimitirul eroilor datând încă din primul război mondial cât și monumentul Preluca Tătarilor, zidit în cinstea localnicilor care au alungat hoardele tătare din Borșa în anul 1717. În Baia Borșa pot fi vizitate izvoarele cu apă minerală, sau zona Fântână Stanchii situată chiar pe granița statului cu Ucraina. Obiectivele turistice din Borșa sunt: -Lacul
Borșa () [Corola-website/Science/296994_a_298323]
-
a armatei comune a Principatelor Unite ale Moldovei și Țării Românești. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Băicoi era o comună rurală, formată din satele Băicoi, Cotoiu, Tufeni și Găgeni, totalizând 3257 locuitori. În comună se aflau 2 biserici (una zidită de localnici, alta de principesa Trubetzkoi), și o școală datând de la 1856. Restul localităților orașului actual alcătuiau comuna Țintea, ambele comune făcând parte din plasa Filipești a județului Prahova. Tot atunci, comuna Țintea avea în componență satele Țintea, Dâmbu și
Băicoi () [Corola-website/Science/297014_a_298343]
-
fost abandonată. Monedele majoritare descoperite în urma săpăturilor arheologice, atestă că în momentul distrugerii Castrului antic, sunt datate în timpul împăratului Arcadius. În ciuda acestui fapt, ulterior o nouă refacere a Drobetei are loc în perioada Împăratului Anastasius - Iustinian. Cetatea Severinului a fost zidită de Regatul Maghiar ca centru strategic militar constituit împotriva Țaratului Bulgar de Vidin, în vecinătatea ruinelor castrului roman al Drobetei. Biserica latină din incinta cetății medievale a fost pusă sub patronajul sfântului Severin de Noricum, de la care, se pare, provine
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
Turcii fiind invinși, prin pacea de la Adrianopol (1829), se pregătește și terenul fondării noului Severin odată cu libertatea comerțului și navigației pe Dunăre. Fluviul devine o arteră de circulație de importanță europeană. După stăpânirea Olteniei (1718-1741), când avuseseră deja intenția să zidească pe același loc al Severinului de astăzi orașul "Carolina", austriecii erau din nou prezenți în zonă încă din 1829 (Tratatul de la Adrianopol), construind deja în dreptul viitorului oraș, portul, unde se afla și sediul renumitei Societăți Austriece de Navigație cu Aburi
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
în 1851, N. A. Niculescu, administratorul județului Mehedinți, mută sediul Societăți Austriece de Navigație cu Aburi pe Dunăre de la Schela-Cladovei la Severin. În 1857 se amenajează primele fântâni publice, de unde sacagii aduceau, contra plată, apa necesară. Turnu-Severin este un oraș cosmopolit, zidit în stil occidental, cu clădiri frumoase, firme, străzi pavate, parcuri și fântâni. Prima școală publică din Turnu-Severin a fost deschisă la 6 septembrie 1851 funcționând cu numai 2 clase. În 1859 s-a inaugurat localul acestei școli iar în 1860
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
apă și concomitent, la Castelul de apă, alimentarea făcându-se direct din Dunăre. Edificii emblematice în arhitectura orașului, Castelul de apă (1910-1913) este realizat dupa proiectul inginerului Elie Radu, iar hala "Radu-Negru" (1904-1906), monument arhitectural reprezentativ al comerțului severinean, este zidită după planurile arhitectului C. I. Gabrielescu. La 3 noiembrie 1909 se pune piatra de temelie a Palatului Culturii (Teatrul), care va fi ridicat după planul arhitectului Grigore Cerchez. Până în 1911 apar Fabrica de gheață, Fabrica de tuburi din ciment, trei
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
1958 comunitatea catolică va fi supusă presiunilor de ordin politic și ideologic, parohul, Robert Lenz, fiind arestat și ucis la Gherla în anul 1960. După anii '70, biserica comunității luterane este preluată de Cultul Baptist. Tot în timpul perioadei comuniste este zidit noul local al cultului Adventist de ziua a șaptea. Teatrul Popular este înregistrat în 1958 (până în 1989). În 1960, ia ființă Combinatul de Industrializare a Lemnului (CIL). În 1960 este comasat Șantierului Naval cu Atelierele CFR, formând Uzina Mecanică profilată
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
diferite discuții și ipoteze, care nu au soluționat mulțumitor această problemă. Bogdan Petriceicu Hasdeu 1870 consideră că "Neamț e tot Neamț", adică numele de Neamț se referă la grupul de nemți (germani), poate chiar cavaleri teutoni ori sași, care au zidit Cetatea Neamț. Această ipoteză a fost susținută și de alți istorici: Dimitrie Onciul, A. D. Xenopol, Nicolae Boierescu, Grigore Ionescu și mulți alții. Cert este că în evul mediu a trăit aici o importantă populație de negustori germani. Numele orașului vine
Târgu Neamț () [Corola-website/Science/297002_a_298331]
-
1,2 și 3 ,una în cadrul liceului ,una în cadrul Casei de Cultură și Bibliotecă Orășeneasca Miron Radu Paraschivescu . Stema se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tăiat de un brâu undat de argint. În partea superioară, în câmp zidit de culoare roșie, se află două săbii de argint încrucișate, cu gardă în jos. În vârful scutului, în câmp albastru, se află o ancoră de argint, flancata de 2 pești afrontați, de argint. Scutul este trimbrat de o coroană murala
Zimnicea () [Corola-website/Science/297027_a_298356]
-
Lung, Podul Corbului și Secăria totalizând 4365 de locuitori, și aflată în plaiul Peleșul din județul Prahova. Avea o școală mixtă din 1865, în 1892 învățând acolo 161 de copii (din care 35 de fete); două biserici (una în Comarnic, zidită de familia Bibescu în 1815, și una în Podul Neagului zidită de logofătul Pârvul Cantacuzino și de tatăl său, în 1661). Pe lângă acestea, în comună existau pe râul Prahova 3 mori, două fierăstraie și 2 fabrici de var hidraulic. Prin
Comarnic () [Corola-website/Science/297044_a_298373]
-
în plaiul Peleșul din județul Prahova. Avea o școală mixtă din 1865, în 1892 învățând acolo 161 de copii (din care 35 de fete); două biserici (una în Comarnic, zidită de familia Bibescu în 1815, și una în Podul Neagului zidită de logofătul Pârvul Cantacuzino și de tatăl său, în 1661). Pe lângă acestea, în comună existau pe râul Prahova 3 mori, două fierăstraie și 2 fabrici de var hidraulic. Prin creșterea și extinderea localității principale, ea a înghițit mare parte din
Comarnic () [Corola-website/Science/297044_a_298373]
-
primi soldați ai lui Christos, misionari și civilizatori totodată vor porni din secolul al V-lea prima cruciadă spirituală a Bisericii romane: creștinarea și organizarea noilor popoare ale Europei apusene. Ei întemeiază noi mănăstiri, adevărate cetăți ale spiritului, unde vor zidi temeliile culturii occidentale. Mai mult decât atât, influența lor nu este numai spirituală ci și politică. Datorită lor și urmașilor lor, Imperiul Franc al lui Carol cel Mare nu va fi doar o încercare-surogat de reconstituire a Imperiului Roman ci
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
greu de cucerit. Cetatea Ciacovei se afla pe partea dreaptă a brațului Timișului, în timp ce așezarea civilă se afla pe partea dreaptă. Turnul de apărare, un puternic donjon înalt de 30 m, este un rest din această cetate, demantelată în 1701. Zidit din căramidă, pe 4 nivele, turnul are plan dreptunghiular, cu contraforturi de colț. Cucerirea Banatului de către habsburgi, a adus o nouă direcție de dezvoltare a micului târg de câmpie. Localitatea a fost puternic colonizată cu germani (șvabi) dar și austrieci
Ciacova () [Corola-website/Science/301014_a_302343]
-
comunei mai funcționau, în aceeași plasă, comunele Măcrina și Nicolești. Comuna Măcrina avea în componență satele Măcrina, Plopi și Hoinari, având în total 817 locuitori, o școală de băieți cu 38 de elevi fondată în 1876 și o singură biserică, zidită de locuitori în 1869. Comuna Nicolești era formată din satele Nicolești și Dăscălești, cu o populație totală de 1428 de locuitori. În comuna Nicolești funcționau o școală de băieți cu 61 de elevi înființată în 1871 și două biserici, ambele
Comuna Puiești, Buzău () [Corola-website/Science/301034_a_302363]
-
foștii clăcași au cumpărat pământ pe moșia lui Grigore Hrisoscoleu. Pe atunci, satul Maxenu forma o comună de sine stătătoare, cu 900 de locuitori, aflată în aceeași plasă. La Maxenu funcționa o școală cu 57 de elevi și o biserică zidită în 1817 de Episcopia Buzăului, proprietara moșiei Maxenu-Vârtoapele, pe care s-a format satul. Cătunul Odaia Banului, cu 220 de locuitori și 44 de case, făcea parte atunci din comuna Simileasca. În 1925, cele două comune, Maxenu și Țintești, făceau
Comuna Țintești, Buzău () [Corola-website/Science/301049_a_302378]
-
făcea parte din plasa Sărata a județului Buzău și era compusă din cătunele Agudu, Clinciu și Vernești, cu o populație totală de 710 locuitori. În comună funcționau o școală mixtă și două biserici, dintre care una este biserica Buna Vestire, zidită de jupân Jipa și Stanciu Vernescu în perioada 1714-1721, în timpul domniilor lui Ștefan Cantacuzino și Nicolae Mavrocordat în Țara Românească. În acea perioadă, pe actualul teritoriu al comunei, mai funcționau și comunele Valea Teancului (la poalele dealurilor, către Merei), Gura
Comuna Vernești, Buzău () [Corola-website/Science/301053_a_302382]
-
în plasa Grădiștea a aceluiași județ și având o populație totală de 717 locuitori. Comuna Ștubeiu avea o moară cu aburi, o mașină de semănat, două de secerat și patru de treierat; 2 școli și 3 biserici una la Fotin zidită de Ioan G. Ciurea în 1890, una în Ștubeiu zidită în 1838 de Alecu C. Nicolescu și a treia la Colibași zidită de locuitori în 1888. În 1925, ambele comune se regăseau în plasa Boldu a județului Râmnicu Sărat. Cătunele
Comuna Râmnicelu, Buzău () [Corola-website/Science/301035_a_302364]
-
totală de 717 locuitori. Comuna Ștubeiu avea o moară cu aburi, o mașină de semănat, două de secerat și patru de treierat; 2 școli și 3 biserici una la Fotin zidită de Ioan G. Ciurea în 1890, una în Ștubeiu zidită în 1838 de Alecu C. Nicolescu și a treia la Colibași zidită de locuitori în 1888. În 1925, ambele comune se regăseau în plasa Boldu a județului Râmnicu Sărat. Cătunele Mărăcinii Grecului și Obidiți fuseseră unite, iar comuna Obidiți avea
Comuna Râmnicelu, Buzău () [Corola-website/Science/301035_a_302364]
-
mașină de semănat, două de secerat și patru de treierat; 2 școli și 3 biserici una la Fotin zidită de Ioan G. Ciurea în 1890, una în Ștubeiu zidită în 1838 de Alecu C. Nicolescu și a treia la Colibași zidită de locuitori în 1888. În 1925, ambele comune se regăseau în plasa Boldu a județului Râmnicu Sărat. Cătunele Mărăcinii Grecului și Obidiți fuseseră unite, iar comuna Obidiți avea un singur sat și o populație de 1109 locuitori. Comuna Știubeiu avea
Comuna Râmnicelu, Buzău () [Corola-website/Science/301035_a_302364]
-
Pe teritoriul actual al comunei mai funcționau, în aceeași plasă, și comunele Băbeni și Dedulești. Comuna Băbeni avea în componență cătunele Băbeni, Drăghești și Răducești, cu o populație totală de 1034 de locuitori; aici funcționau 2 biserici una în Băbeni, zidită în 1703 de către "Dotie sin Nică", și care deținea la rândul ei o moară; și o alta în Drăghicești, zidită în 1747 o școală de băieți cu 36 de elevi. Comuna Dedulești avea cu o populație de 1007 locuitori și
Comuna Topliceni, Buzău () [Corola-website/Science/301048_a_302377]
-
cătunele Băbeni, Drăghești și Răducești, cu o populație totală de 1034 de locuitori; aici funcționau 2 biserici una în Băbeni, zidită în 1703 de către "Dotie sin Nică", și care deținea la rândul ei o moară; și o alta în Drăghicești, zidită în 1747 o școală de băieți cu 36 de elevi. Comuna Dedulești avea cu o populație de 1007 locuitori și în ea funcționau o biserică zidită în 1792 de arhimandritul Iacob, fostă biserică a mănăstirii Dedulești; o școală de băieți
Comuna Topliceni, Buzău () [Corola-website/Science/301048_a_302377]