39,711 matches
-
mai lungă și mai periculoasă a călătoriei și vor părăsi portul în timpul zilei. Din acest motiv, cele mai mulgte bombardiere au primit ordin să fie pregătite pentru atacuri nocturne. Traversarea grupului naval german avea să le prindă toatal nepregătite să atace în timpul zilei de 12 februarie. Apărarea de coastă urma să asigure trei escadrile de avioane-torpiloare Bristol Beaufort. Forțele aeriene ale Marinei a contribuit cu o escadrile de avioane torpiloare Fairey Swordfish. Comandamentul bombardierelor a pregătit 300 de bombardiere gata pentru
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
torpilele au fost lansate de la doar 50 - 100 m înălțime. Avioanele de escortă germane numeroase au respins cu ușurință avioanele de vânătoare Spitfire, care au abandonat protejarea torpiloarelor angajându-se în lupte pentru supraviețuire. Cele două escadrile britanice au fost atacate de piloții germani care zburau pe Fw 190 din cadrul JG 26 comandați de Gerhard Schöpfel. Grupul de avioane Fw 190 tocmai ajunseseră în zonă pentru înlocuirea camarazilor din JG 2. Piloții germani au fost obligați să coboare trenurile de aterizare
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
la 400-900 m pentru echipajele canadiene. Atacul a fost un eșec, niciunul dintre vasele germane nefiind lovite. Dacă escadrila 42 nu a pierdut nici un avion în timpul atacului, canadienii escadrilei 407 au pierdut două bombardiere. Sosită în zonă, escadrila 217 a atacat "Gneisenau", dar loviturile au ratat de puțin ținta, vasul german reușind să vireze la timp. Mai târziu, un nou val de peste 130 de bombardiere a interceptat convoiul german între orele 16:00 și 17:05. Doar 20 de echipaje au
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
loviturile au ratat de puțin ținta, vasul german reușind să vireze la timp. Mai târziu, un nou val de peste 130 de bombardiere a interceptat convoiul german între orele 16:00 și 17:05. Doar 20 de echipaje au reușit să atace vasele germane. Acest lucra s-a datorat lipsei de pregătire corespunzătoare a britanicilor ( echipajele bombardierelor nu fuseseră instruite să lupte împotriva țintelor navale), plafonului jos de nori (aproximativ 700 m) și a vizibilității reduse (vizibilitatea la nivelul apei era de
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
trei din cadrul escadrilei 217 și trei din cadrul escadriei 22 au mai efectuat un atac. Comandantul de grup aerian C. Flood a condus atacul de la bordul singurului bombardier dotat cu radar pentru detectarea vaselor de suprafață. După identificarea convoiului, bombardierele au atacat fără succes, fiind respinse de focul puternic al antiaeriene de pe vase. Dintre cele 242 de bombardiere care au luat parte raiduri, cel mult 39 au reușit să atace efectiv țintele și alte 16 au reușit să lanseze bombele în zonă
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
cu radar pentru detectarea vaselor de suprafață. După identificarea convoiului, bombardierele au atacat fără succes, fiind respinse de focul puternic al antiaeriene de pe vase. Dintre cele 242 de bombardiere care au luat parte raiduri, cel mult 39 au reușit să atace efectiv țintele și alte 16 au reușit să lanseze bombele în zonă. 15 avioane britanice au fost doborâte. Singurul succes al britanicilor a fost avarierea lui "Gneisenau" și "Scharnhorst" (mai grav în cazul acestuia din urmă). "Scharnhorst" a lovit două
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
continue cursa. Avariile suferite de "Scharnhost" au fost destul de grave, motoarele vasului fiind oprite pentru o anumită perioadă de timp după ce a lovit prima mină. Cum Bomber Command nu a fost anunțat de acest eveniment, britanicii au pierdut prilejul să atace "Scharnhorst" aflat într-o situație foarte vulnerabilă. "Scharnhost" a lovit a doua mină după cădera întunericului, ceea ce i-a scutit pe germani de primejdia unui atac aerian britanic. Avioanele RAF au pierdut contactul vizual cu vasele germane după ora 18
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
Bomber Command a organizat primul raid în noaptea de 25/26 februarie cu 61 de bombardiere. În timpul atacului, "Monte Olivia" a fost distrus, dar "Gneisenau" nu a fost atins. În noaptea de 26/27 februarie, alte 61 de bombardiere au atacat portul Kiel. În timpul acestui raid, o bombă a străpuns puntea prova și a explodat în interiorul vasului. Vaporii de combustibil s-au aprins și vasul a fost cuprins de flăcări. Toată partea din față a vasului a trebuit să fie înlocuită
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
ofensivei Armatei 9 germane prevedea „"trecerea munților odată cu inamicul, sau în cel mai rău caz înainte ca el să aibă timpul a se instala în lucrările de fortificație existente pe înălțimile trecătorilor de pe granițe"”. În acest scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești care apărau trecătorile Carpaților Meridionali, în vederea ocupării prin surprindere a uneia dintre acestea și facilitarea astfel a trecerii grosului forțelor germane la sud de Carpați. Planul de operații român prevedea trecerea la apărarea strategică pe întreg frontul
A doua bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335716_a_337045]
-
suplimentând armata de cavaleri. Ei au fost deosebiți de eficace împotriva invadatorilor nomazi din est, folosind metode de luptă și strategice similare. Una dintre primele victorii militare înregistrate a fost pe la 1280,a fost când secuii din [[Scaunul Arieșului]] au atacat și au distrus parțial trupele tătare care se întorceau în [[Moldova]]. În 1499, când ciocnirile armate dintre Imperiul Otoman și statele vasale au devenit regulate, o diplomă eliberată de Regele Vladisav al II-lea, a reafirmat condițiile în care secuii
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]
-
din Transilvania condusă de [[Ștefan Bocskay]]. Aceștia furnizează un sprijin esențial pentru [[Mihai Viteazul]] în lupta împotriva [[Imperiul Otoman]] . În anul următor, Sigismund Báthory și-a retras promisiunile sale și brutal suprima secuii. În anul 1599, când Mihai Viteazul a atacat Transilvania, secuii i s-au alăturat lui Mihai în timpul [[Bătălia de la Șelimbăr|Bătăliei de la Șelimbăr]]. Cu sprijinul lor, Mihai Viteazul a marcat o victorie asupra trupelor lui [[Andrei Bathory]]. Principele scapă dar mai târziu a fost capturat și ucis în
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]
-
secui a culminat cu tragicul eveniment, Masacrul de la Siculeni, care până astăzi se comemorează. În decembrie 1763 oamenii s-au refugiat în munți. La 7 ianuarie 1764 o unitate armată de 1300 de soldați, cu două tunuri, [[la Siculeni]] au atacat mulțimea pașnică și au masacrat sute. Recrutarea în Ținutului Secuiesc a fost finalizată rapid și cu ușurință acestor evenimente . După masacru, foarte mulți secui au trecut carpații și au ajuns în Moldova. Cei care au rămas în Principatul Moldovei, au
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]
-
de război) este o navă specială destinată războiului naval și care face parte din marina militară a unui stat. Aceasta poate fi o navă de suprafață sau una submersibilă. Navele de război posedă sisteme de arme care le permit să atace, să se apere singure sau să protejeze alte unități navale. În conformitate cu Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării (articolul 29), definiția unei nave de război este: Semnele exterioare distinctive ale navelor militare, în sensul acestei convenții, diferă în funcție de țară, principalul semn
Navă militară () [Corola-website/Science/335764_a_337093]
-
cetățenii claselor inferioare sau chiar dintre sclavi. Tactica de luptă era asemănătoare cu cea a bătăliilor terestre: corăbiile inamice erau prinse și imobilizate cu ajutorul unor bare lungi, prevăzute cu un cârlig la capăt, după care legionarii treceau la bordul acestora, atacând corp la corp, ca pe uscat. Mai târziu, datorită îndeosebi calităților lor organizatorice, concretizate prin reguli precise pentru construcția navelor și printr-o legislație navală, romanii au devenit stăpânii absoluți ai Mediteranei. Principala navă de război a rămas trirema, dar
Navă militară () [Corola-website/Science/335764_a_337093]
-
decembrie 1915, Rusia, Franța, Regatul Unit și Italia erau angajate să susțină atacuri concomitente împotriva Puterilor Centrale în vara lui 1916. Rusia avea nevoie să împrumute trupe care să lupte în Franța și la Salonic (împotriva dorinței sale), și să atace pe Frontul de Est, în speranța de a obține muniții din partea Franței și Regatului Unit. a fost lansată la cererea Franței, în speranța că germanii vor transfera mai multe unități în est după atacul de la Verdun. Nicolae al II-lea
Ofensiva de pe Lacul Naroci () [Corola-website/Science/335776_a_337105]
-
pe data de 5 noiembrie. Dupa depunerea juramântului gardistii au plecat, fiecare în comuna sau regiunea, unde era cunoscut. Astăzi fostul sediu al Comandamentului Gărzilor Naționale Române din perioada noiembrie-decembrie 1918 este monument istoric. La Arad Garda locală a fost atacată de gardiștii unguri pe 29 decembrie, chiar în ziua în care orașul a fost vizitat de generalul Berthelot. Către sfârșitul lunii ianuarie 1919, Garda comitatensă din Arad s-a reorganizat sub comanda căpitanului Moise Riscuția. Acesta a încercat, tardiv, să
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
regiunea Aradului (o parte din membrii Gărzilor din regiune s-au refugiat alături de alți români la Zam, unde se afla Armata Română). Ulterior un detașament din Püspökladány a ucis gardiștii din Chișineu Criș, iar la Șiria Garda Națională a fost atacată de două batalioane din "Divizia 23 ungară" (comandată de generalul Soos), după care aceastea au avansat până la linia de demarcație. O parte din membrii Gărzii din Șiria au trecut această linie și s-au înrolat în trupele regulate române. Dupa
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
și de controlat și de comandat de la distanță în scopuri criminale. Ele pot fi folosite de exemplu pentru a genera atacuri de tip DDOS, un caz notabil fiind atacul asupra blogului KrebsOnSecurity din septembrie 2016, când acest sait a fost atacat cu un flux de 600Gb, dublu față de cel mai mare atac de până atunci. De asemenea, persoanele rău intenționate ar putea comanda de la distanță frigidere, mașini de spălat și chiar și întrerupătoare de lumină de la distanță, împotriva voinței proprietarilor acelor
Internetul Tuturor Lucrurilor () [Corola-website/Science/332508_a_333837]
-
vegetale. Înainte de a părăsi satul, el îi face cadou lui Milu o macetă. Cu ajutorul acesteia, băiatul reușește să curețe o suprafață mai mare din jurul casei, dar gestul său atrage o contraofensivă a porumbului. Într-o singură după-amiază, casa sa este atacată de plantele care o omoară pe bunica sa. Rămas singur, Milu decide să plece pe urmele tractoristului. Călătoria este deosebit de primejdioasă, dar băiatul încearcă să profite de momentele zilei în care plantele dormitează, iar seara caută să se adăpostească la
Vegetal (roman) () [Corola-website/Science/332567_a_333896]
-
ilegalitate, au fost Horia Sima, Alexandru Cantacuzino și Vasile Cristescu. Cu toate că în timpul proceselor înscenate lui Corneliu Zelea Codreanu, din primăvara lui 1938, cât și după, deși guvernul german nu avusese nici o reacție oficială, propaganda germană a încurajat presa național-socialistă să atace în mod violent regimul de la București pentru modul în care fusese judecat și asasinat Căpitanul. Carol al II-lea a decis să "reziste", înapoind decorațiile primite de la Adolf Hitler, la fel procedând și căpeteniile naziste decorate de monarhul român. După
Asasinatele din 29/30 noiembrie 1938 () [Corola-website/Science/332551_a_333880]
-
campanie al domnitorului moldovean. Cetatea a fost asediată, însă a rezistat doar cîteva zile și voievodul a acceptat încheierea păcii la 3 februarie 1395. După ce Ștefan I a acceptat formal încetarea ostilităților și "„a făcut supunere”" ca și stratagemă, a atacat "cu toată puterea poporului său" și surprins armata maghiară pe drumul de întoarcere spre trecătoarea Bicaz, în apropiere de Tîrgu Neamț la Hindău (astăzi satul Ghindăoani din Comuna Bălțătești, Neamț) la 12 februarie 1395. Locul a fost prielnic pentru o
Bătălia de la Ghindăoani () [Corola-website/Science/332644_a_333973]
-
Neamț la Hindău (astăzi satul Ghindăoani din Comuna Bălțătești, Neamț) la 12 februarie 1395. Locul a fost prielnic pentru o ambuscadă deoarece era îngust și forțele lui Sigismund nu și-a putut desfășura dispozitivul, supus tirului arcașilor moldoveni. Deoarece au atacat prin surprindere, trupele lui Ștefan I au reușind să fracționeze trupele inamice, astfel încât regele ungar a rămas fără sprijinul grosului armatei sale. Sigismund a fost astfel - se pare obligat să se retragă rapid spre Transilvania, după cum se subânțelege din faptul
Bătălia de la Ghindăoani () [Corola-website/Science/332644_a_333973]
-
San Pedro pentru a deveni vasul amiral al unui nou grup naval, "Grupul 95 Crucișătoare". "Guam", împreună cu "Alaska", patru crucișătoare ușoare și nouă distrugătoare, a condus grupul dislocat în Marea Chinei de Est și Marea Galbenă cu misiunea de a ataca navele de transport inamice; totuși, au întâlnit decât jonci chinezești. Până la sfârșitul războiului, cele două nave și-au căpătat renumele de excelente nave de escortă pentru portavioane. Pe timpul războiului, ambele nave au făcut parte din Divizia 16 Crucișătoare 16 comandată
Clasa Alaska () [Corola-website/Science/332630_a_333959]
-
în Bătălia Atlanticului. Această perioadă de început a războiului cuprinsă între septembrie 1939 și mai 1940, caracterizată prin situația statică a liniei frontului, cu puține lupte terestre și aeriene, a devenit cunoscută ca „Războiul ciudat”. În schimb, submarinele germane au atacat în forță, provocând pierderi grele flotelor aliate. Ministerul Aerului a decis în aceste condiții să lanseze un atac împotriva vaselor militare germane de suprafață pentru ca să prevină acordarea de sprijin submarinelor care acționau în Atlanticul de Nord. Pe 18 decembrie 1939
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
Aerului a decis în aceste condiții să lanseze un atac împotriva vaselor militare germane de suprafață pentru ca să prevină acordarea de sprijin submarinelor care acționau în Atlanticul de Nord. Pe 18 decembrie 1939, trei escadrile ale RAF au fost trimise să atace vasele germane din Golful Helgoland, să scufunde sau varieze cât mai multe dintre ele. Au plecat în misiune 24 de bombardiere Vickers Wellington, dar două dintre ele s-au întors din drum mai îninte de să intre în spațiul aerian
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]