45,986 matches
-
veneam eu, ar fi trecut minutele și tu nu te-ai fi trezit la timp, somnorilă! — Uite la ea, isteața, adăuga Cecilia strângând-o tare în brațe. — Stai, Ceci, că mă doare. —Să te doară că nu mă lași în pace. La ora când trebuia să-i dea medicamentele mamei, o trezea. —Mamă, trebuie să-ți iei bomboanele. Uite paharul cu apă. —Arde-le-ar focu’ de bomboane, că m-am săturat. —Închipuie-ți că sunt de ciocolată, dulci, gustoase, fine
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
al cărei autor nu și-l mai amintea, în care erau prezentate cazuri de moarte clinică și cei reîntorși la viață povesteau experiența trăită în alt fel de mediu decât cel terestru, invadat de lumină albă, puternică, de liniște, de pace, de făpturi omenești transparente. Oamenii, prezentați în asemenea cazuri, povesteau cum o voce, asemenea celei din visul mamei, le spunea să se întoarcă de unde au plecat fie că au copii de crescut, fie că au de terminat niște lucruri începute
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mamei și încerca să tragă niște concluzii bazându-se pe multă, multă speranță, poate că și sufletul Silviei s-a detașat de corp atunci când se afla în câmpia aceea minunată, în care ea s-a simțit ușurată și cu o pace interioară. Cele două drumuri de la răspântie poate semnificau drumul spre rai și drumul spre iad, sau drumul vieții, ori cel al morții, făcând-o pe mamă să nu știe pe care să apuce. Dacă vocea i-a poruncit Silviei să
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
drăguță, ba ați făcut și dragoste. — Nu mă mai necăji, că am altele pe cap. Aaa! Știu ce te frământă; fata din parc sau mai bine zis fata din vis. Parcă, Cecilia ai spus că o cheamă. —Lasă-mă în pace, Tiberiu, că am intrat pe internet și vreau să urmăresc ceva, i-a spus într-o zi când avea de lucru, fratelui care-l tot sâcâia. Să urmărești, zici? Tu ești dus cu sorcova, nu vezi? —Tiberiu, pleacă de aici
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ducea bucățica de pâine la gură, cum tăia roșia sau brânza, cum folosea șervețelul, cum bea sucul sau berea din pahar. Ce mă privești așa? i-a spus Cecilia într-un târziu. — Îmi place să te privesc. Lasă fata în pace, Matei, că uite, ai făcut-o să roșească. Nu-i lua în seamă, Cecilia, mănâncă liniștită, era de partea ei Leontina. Au început discuții cu medicina clasică și cu cea naturistă. Dacă privim ce mâncăm noi, putem spune că mâncăm
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
idiot, am repezit-o, își dădea cu pumnii în cap Matei. Nu te mai necăji că se va rezolva. A doua zi, s-a hotărât să meargă la Cecilia. A cumpărat un buchet de trandafiri albi, socotindu-i simbol al păcii și a claxonat la poartă. A ieșit Elena. Ce faci Leni? Cheam-o, te rog, pe Cecilia. Nu-i acasă. Hai, măi Leni, nu mă minți. — Serios îți spun. Dacă nu mă crezi, vino înăuntru să te convingi. Unde a plecat
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
să-i ajute în continuare să aibă o viață frumoasă. La ceasul acela nu era nimeni în biserică. Liniștea deplină, luminile lumânărilor care ardeau, mirosul de ceară amestecat cu cel de tămâie, imaginile sfinților din icoane le-au strecurat atâta pace în suflet, încât la ieșire s-au simțit mai buni, mai împăcați cu ei înșiși. O bucată de vreme au mers ținându-se de mână fără săși vorbească ca și când n-ar fi vrut să risipească nimic din starea sufletească primită
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
alteia? Pentru ea îl cumpărasem. Tot ei i l-aș fi dat atunci când s-ar fi hotărât să ne logodim. Și dacă n-ar fi vrut niciodată? —Alteia nu l-aș fi dat. L-aș fi păstrat. Lasă omul în pace ce tot îl plictisești cu prostiile tale,îi atrage atenția Silvia. De cele două familii scăpase ușor, dar cei de la spital l-au luat cu asalt cu fel și fel de întrebări, cu felicitări, cu urări de bine. Erau și
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Matei s-a îndreptat să ia băiețelul care și el plângea. Lasă-l jos că pe el l-am schimbat, l-a împins Cecilia. Nu-l învăța în brațe. Nu mai fi supărată, draga mea! Pleacă și lasă-mă-n pace! — Nu mi-ai vorbit niciodată pe tonul acesta. Ce se întâmplă? După ce au fost schimbați copiii s-au liniștit. În timp ce Matei stătea cu ei, Cecilia a aranjat masa și l-a chemat să vină să mănânce. Nu mănânc fără tine
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
spus, nu mă mai cicăli atât, se înfurie și Matei. — Nesuferitule, te faci de rușine în fața lui Sebastian și a Cameliei. Eu mă fac, nu tu. Ce-ți pasă? — Nu te-am crezut atât de nerușinat. — Hai, lasă-mă-n pace cu morala ta, nu mă mai bate atâta la cap ca o cață, se înfurie și mai tare și strigă Matei. După ce continuă să-și spună cuvinte urâte unul altuia, Cecilia își ia geanta și iese vânt. Mincinosul naibii, om
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de sublimă, pe atât de oribilă, ce parcă i se lipise de retină. Închidea ochii și vedea fața Oliviei, reprezentată printr-o gaură scorțoasă, din care ieșeau melci. Oliver Își vâra capul sub pătură, dar melcii nu-l lăsau În pace. Întinzându-și balele ca pe niște fire de păianjen, coborau de pe fața femeii imaginare, ce-și desfășura părul peste el, lunecând pe pat. Ieșind din cochilie, melcii se strecurau sub pătură și i se urcau pe trup. Îi foșgăiau târându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
va scoate arzând În vâlvătăi un ultim strigăt de triumf. În sfârșit, materia lui cenușie, prin intermediul focului, se va contopi cu adevărul ultim aflat În eter... „Atunci”, zise profesorul, ridicându-se de pe scăunelul lui, „eu zic să-l lăsăm În pace. Oliver știe și singur ce are de făcut...” Pe moment, masterandul se arăta a fi satisfăcut de tactica adoptată. De data aceasta, nici profesorul, nici studenții, nici infirmierii care-și vârau nasul peste tot nu reușiseră să-i vină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Papagalii nu ciripesc, acest lucru Îl fac doar vrăbiuțele”, răspundea stomatologul. „Vi-i gândul din nou la vrăbiuțe, ehei”, chicotea Satanovski, aprinzându-și un trabuc. „Alții latră sau croncănesc, fălfâindu-și mânecile În căutarea adevărului suprem...” „Lăsați-i pe alții În pace”, zicea Noimann și gândul Îi zbura la Bikinski și la Oliver, la care făcea acum aluzie inginerul Edward Satanovski. „Mai bine mi-ați spune cine Învârte manivela...” „Da, chiar, cine?” „Păi cine altul decât dumneavoastră În persoană? Nu-i așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
patului, cu gândurile duse aiurea. Umerii Îi tresăreau, iar brațele se ridicau, ca și cum ar fi vrut să alunge o primejdie nevăzută ce plutea În aer... Între timp, setea Îi creștea. Dorința lui de a ajunge până la masă nu-i dădea pace. Noimann Își aținti ochii Înspre sticlă. Și sticla Începu să se clatine. Apoi se petrecu un fenomen straniu. Sub presiunea privirii sale fixe, masa se răsuci de la dreapta la stânga, Înălțându-se câteva degete de la podea... În gând, medicul Își frecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-i răspundă, Noimann continuă: „Nu cumva vă referiți la cuvinte Încrucișate?”. Stomatologului Îi fu pe moment teamă că abstracțiunile o să-l bântuie din nou. Abia scăpase de aceste obsesii. Normal ar fi fost ca o perioadă să fie lăsat În pace. Și, după o pauză, stomatologul plusă din nou: „Sunteți cumva un Împătimit al rebusului?”. Ciungul nu-i răspunse nici de data aceasta. „V-aș putea oferi În acest caz o Întreagă colecție de reviste...” În sfârșit, celălalt catadicsi să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nasul În viața mea intimă?” răbufni el. Piciorul se Încruntă. Fața sa capătă o expresie nedumerită. „Cum de ce?!” făcu el. „Și eu sunt una din obsesii... La drept vorbind, eu ar trebui să vă Întreb de ce nu mă lăsați În pace! Dacă n-ați fi fost dumneavoastră În criză, aș fi stat mult și bine În altă parte... Dar dumneavoastră țineți cu tot dinadinsul să mă vedeți aici. Și cum mă și bruscați... Țin să vă previn că nasturele acesta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
a fost peste puteri...” „Scuzați-mă”, făcu Bikinski, „am avut o slăbiciune de moment...” „Vă Înțeleg”, surâse Satanovski. „N-are rost să vă bateți singur cuie În talpă pentru un fleac...” Și cu aceasta, discuția Între cei doi se Încheie. Pacea nu dură Însă mult. După câteva halbe băute pentru „Împăcare veșnică”, ciondănelile Între cei doi se reluară. Agasat de bărbia inginerului, care se mișca Încoace și Încolo, nefiresc, pe deasupra mesei, Bikinski Îl Înțepa rostind, cu sau fără voia sa, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
slăbiciune din partea bărbatului și s-a terminat cu el. Degetele, picioarele, labiile și limba vor țese În jurul său o pânză care-l va Înfășura cu totul. Trupul lui, dar și sufletul vor constitui hrană pentru ea și În vremuri de pace, și În vremuri de război. Nici anotimpul rece și nici dogoarea, nici ploaia și nici vântul n-o vor opri din avânt. Ce mai Încoace și Încolo, femeia e diavolul În persoană. Oricând are ocazia, ea bagă zâzania În om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
aproape cu totul. Noimann reînviase. Pe stradă pășea acum un alt Noimann. Prospăt ca un nou-născut. Stomatologul Își privi din nou umbra. Umbra sa degaja lumină. Bucurie de a umbla, dimineața, hai-hui, pe stradă. Un gând, totuși, nu-i dădea pace. În sufletul lui mai exista un lest. O urmă de neliniște ce trebuia eliminată. O picătură de coniac, un strop, un singur strop de alcool putea să-i șteargă din memorie această pată de neliniște ce se numea Mathilda. Mathilda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
autocarul pe la intersecții, pe străzi, pe lângă casele vedetelor de cinema sau criminalilor supersângeroși, pe lângă apartamentele în care staruri rock muriseră de supradoză. Același tur în fiecare zi, aceeași mantră: crime, vedete, accidente. Locuri în care s-au semnat tratate de pace. În care-au dormit președinți. Până când într-o zi Sfântul Fără-Mațe oprește în fața unui gard cu uluci albe, în fața unei case care imită un ranch, doar un ocol să vadă dacă Buickul cu patru uși al părinților săi e tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Să dea o petrecere. Au organizat un banchet pentru victimele minelor de teren. O serată dansantă pentru victimele traumelor craniene severe. Fibromialgie. Bulimie. Un cocktail și o licitație fără strigare pentru suferinzii de colon iritabil. Fiecare serată avea o temă: „Pace universală pentru toate popoarele”. Sau: „Speranță pentru viitorul nostru nenăscut”. Imaginează-ți că te-ai duce la banchetul de absolvire în fiecare seară pentru tot restul vieții. În fiecare seară un alt decor alcătuit din flori sud-americane și milioane de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
așa va fi. Domnul Whittier și doamna Clark erau prea ocupați cu vorbăria. Noi însă aveam nevoie să se poarte dur cu noi. În povestea noastră aveam nevoie să fim biciuiți și bătuți. Nu plictisiți de moarte. — Orice apel la pacea mondială, spunea domnul Whittier, e o minciună. O minciună drăguță. Doar o altă scuză pentru o bătălie. Nu, iubim războiul. Războiul. Foametea. Molima. Ne propulsează drept către iluminare. — E-n firea unui suflet foarte foarte tânăr, spunea domnul Whittier, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pe maxilarul îngust, cu sprâncenele ca niște rostogoale uscate, cu urechile ca niște aripi întinse de liliac, cu armatele de umbre mărșăluindu-i pe față, spune: — Singura alternativă ar fi că suntem de-o prostie eternă. Purtăm războaie. Luptăm pentru pace. Luptăm împotriva foametei. Ne place lupta. Luptăm și luptăm și luptăm, cu armele sau vorbele sau banii noștri. Și planeta nu-i cu o iotă mai bună decât a fost înainte de noi. Aplecându-se în față, agățat cu mâinile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
în curte, apoi suntem poftiți într-o cameră destul de mare, frumoasă și mai ales bine îngrijită și aranjată plăcut în interior. Pot spune că după casa părintească, aici la sora mea era cel mai ideal loc de odihnă, liniște și pace sufletească. Sora era atentă, frumoasă, curată și nu în ultimul rând foarte darnică și prietenoasă. Cumnatul la fel, doar puțin mai morocănos și zgârcit. Zilele și nopțile petrecute la ei, mesele îmbelșugate, atmosfera plăcută din jur, îmi creau întotdeauna un
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
era atentă, frumoasă, curată și nu în ultimul rând foarte darnică și prietenoasă. Cumnatul la fel, doar puțin mai morocănos și zgârcit. Zilele și nopțile petrecute la ei, mesele îmbelșugate, atmosfera plăcută din jur, îmi creau întotdeauna un sentiment de pace și liniște sufletească. - Ilie, strigă sora, fugi și prinde o găină, dar vezi să fie una mare și grasă. Rapid, ea și-a pus șorțul, a dat foc în sobă și au început pregătirile Ajutată și de cumnata ei, au
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]