390,853 matches
-
mai străduiesc eu însumi să-mi creez o imagine sau să-mi procur informații. Încrederea conduce în același timp la faptul că se colaborează relativ repede cu oameni, nu trebuie să se investigheze îndelung motivația și intențiile acestora, pentru că se acordă credit faptului că aceștia se comportă deja în direcția cooperării. Dincolo de acestea, încrederea permite să se investească în relații, fără a se dori un profit imediat din acestea. Dacă pornesc de la premisa că, spre exemplu, un prieten mă va ajuta
Învățarea în cadrul rețelelor () [Corola-website/Science/324508_a_325837]
-
continuat extrem de concret și de moderat (în sensul unei alianțe strategice) procesul de constituire a unei rețele, cu o extensie. Totdeauna când apăreau probleme în proces, ele erau interpretate ca probleme de învățare, reflectându-se în comun asupra lor și acordându-se suport concret pentru a valorifica situațiile problematice, și în mod direct, ca oportunități practice de învățare. Cu ajutorul moderatorului și al disponibilității de a se schimba și ei înșiși, participanții au putut descoperi toate etapele intermediare necesare pentru alianța strategică
Învățarea în cadrul rețelelor () [Corola-website/Science/324508_a_325837]
-
așezări din Crimeea, unde a fost întemeiată colonia genoveză Caffa. Alianța încheiată cu Imperiul Bizantin restaurat la Constantinopol a condus la creșterea averii și puterii genoveze și simultan la descreșterea comerțului promovat de venețieni și de pisani. Imperiul Bizantin deja acordase Genovei cea mai mare parte a drepturilor pentru un comerț liber pe întreg teritoriul său. În 1282, Pisa a încercat să obțină controlul asupra comerțului și administrației din insula Corsica, atunci când judecătorul de Cinarca, Sinucello, s-a răsculat împotriva dominației
Bătălia de la Meloria (1284) () [Corola-website/Science/324521_a_325850]
-
a încheiat cu o victorie, fapt care a permis consolidarea poziției pisanilor în Mediterana. Papa Grigore al VII-lea a recunoscut în 1077 noile "legi și obiceiuri ale mării" instituite de către pisani, iar împăratul Henric al IV-lea le-a acordat dreptul de a-și numi propriii lor consuli, la sfatul unui Consiliu al bătrânilor. De fapt, aceasta nu era decât o confirmare a unei situații "de facto", pentru că în acei ani marchizul de Pisa fusese exclus de la putere. În 1092
Republica Pisa () [Corola-website/Science/324520_a_325849]
-
lor consuli, la sfatul unui Consiliu al bătrânilor. De fapt, aceasta nu era decât o confirmare a unei situații "de facto", pentru că în acei ani marchizul de Pisa fusese exclus de la putere. În 1092 papa Urban al II-lea a acordat Pisei supremația asupra Corsicii și Sardiniei și în același timp a ridicat orașul la rangul de arhiepiscopie. Flota pisană a prădat orașul Mahdia de pe coasta Tunisiei în anul 1088. Patru ani mai târziu, vase pisane și genoveze îl sprijineau pe
Republica Pisa () [Corola-website/Science/324520_a_325849]
-
Tripoli, Tyr, Joppa, Latakia și Akon. De asemenea, ei aveau posesiuni și în Ierusalim și Caesarea, alături de unele colonii mai mici (cu autonomie redusă) în Cairo, Alexandria și desigur în Constantinopol, în acesta din urmă împăratul bizantin Alexiis I Comnen acordându-le drepturi de comerț speciale. În toate aceste locații, pisanilor li s-au garantat privilegii și scutiri de taxe, solicitându-i în schimb sprijin militar naval în caz de atac. În secolul al XII-lea cartierul pisan din partea de răsărit
Republica Pisa () [Corola-website/Science/324520_a_325849]
-
dezvoltare. Achiziția cu 12 milioane de dolari a terenului Slaughter Pen Farm de la câmpul de luptă Fredericksburg a fost denumită cea mai ambițioasă achiziție nonprofit a unui câmp de luptă în istoria Americii. În octombrie 2006, Departamentul de Interne a acordat un grant de 2 milioane de dolari pe baza semnificației istorice a sitului Slaughter Pen Farm. Banii au fost furnizați prin decizie a Congresului de la Fondul de Conservare al Terenurilor și Apelor. Fondul susține eforturile non-federale de a achiziționa și
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
au fost excomunicați și nevoiți să se supună în 1177. În 1178, episcopul de Toul a început construirea unei fortărețe la Liverdun, cu autorizația ducelui de Lorena Inferioară, Simon al II-lea de Lorena. Depășit de dimensiunile misiunii, el a acordat lui Henric această sarcină, care a dus-o până la capăt. Aceasta nu a compromis bunele relații cu ducele loren, deși acesta se putea simți amenințat de fortărețele Liverdun, Amance și Mousson. Pe linie maternă, Henric a fost văr primar cu
Henric I de Bar () [Corola-website/Science/324552_a_325881]
-
de decenii, ele fiind amplificate de pretențiile Imperiului romano-german. La moartea Ioanei (fără urmași direcți), Margareta i-a succedat în poziția de contesă de Flandra și de Hainaut. În 1246, regele Ludovic al IX-lea al Franței, în calitate de arbitru, a acordat dreptul de moștenire asupra Flandrei copiilor Margaretei din familia de Dampierre, iar drepturile asupra Hainaut copiilor avuți cu familia d'Avesnes. Această soluție părea să rezolve disputa, însă în 1253 problemele s-au ivit din nou. Fiul cel mai mare
Margareta a II-a de Flandra () [Corola-website/Science/324556_a_325885]
-
orfan. Filip de Namur a continuat să guverneze ca regent, în numele Ioanei. În curând, el și-a pus nepoatele într-o situație stânjenitoare. Înfrânt într-un conflict cu regele Filip al II-lea al Franței, el a fost nevoit să acorde regelui custodia asupra celor două fete. Pe perioada petrecută în Franța, cele două surori s-au familiarizat cu Ordinul cistercian, probabil sub influența exercitată de Blanche de Castilia, viitoarea regină a Franței.. La rândul său, regele Filip al II-lea
Ioana de Flandra () [Corola-website/Science/324555_a_325884]
-
Pe perioada petrecută în Franța, cele două surori s-au familiarizat cu Ordinul cistercian, probabil sub influența exercitată de Blanche de Castilia, viitoarea regină a Franței.. La rândul său, regele Filip al II-lea August a fost de acord să acorde custodia lui Enguerrand de Coucy, care probabil plănuia să se căsătorească cu Ioana de cîndată ce aceasta va fi avut vârsta legală. În cele din urmă însă, Ioana s-a căsătorit la Paris cu infantele portughez Ferdinand în ianuarie 1212
Ioana de Flandra () [Corola-website/Science/324555_a_325884]
-
complicată de validitatea discutabilă a celor două căsătorii ale Margaretei. A izbucnit chiar un război între cele două surori, care nu a făcut decât să se adauge dificultăților create de foametea apărută între timp în Flandra și Hainaut. Ioana a acordat unele scutiri pentru diferite grupări, pentru a încuraja dezvoltarea industriei flamande. Un exemplu este cel al locuitorilor din Kortrijk (Courtrai), care nu mai erau nevoiți să plătească taxa de proprietate pentru a-și promova țesăturile de lână în oraș. În
Ioana de Flandra () [Corola-website/Science/324555_a_325884]
-
Dobrogea, Delta Dunării, Podișul Getic, Subcarpații Getici, Subcarpații de Curbură, Carpații Orientali și Munții Apuseni. Încă din primii ani de observații climatice și topoclimatice - perioadă când sub îndrumarea prof. Tiberiu Moraru a întocmit teza de doctorat, cât și sprijinul permanent acordat de prof. V. Mihăilescu au făcut posibilă conturarea direcției științifice a lui Neamu cu prioritate către topoclimatologie și climatologie regională, domenii abordate preferențial în cei 37 de ani de cercetare. Astfel, în anii elaborării tezei de doctorat, cât și după
Gheorghe Neamu () [Corola-website/Science/324550_a_325879]
-
multe cadouri, însă aceștia nu au fost mulțumiți, considerând că ar fi obținut mult mai mlt dacă Niceea li s-ar fi predat lor. De asemenea, Boutoumites nu le-a permis să plece mai departe dacă ei nu ar fi acordat jurământul de fidelitate către basileu (în cazul în care nu făcusera deja acest lucru la Constantinopol). Ca și anterior, Tancred de Tarent a refuzat într-o primă fază, după care a fost nevoit să se supună solicitării bizantine. Cruciații au
Asediul Niceeii () [Corola-website/Science/324559_a_325888]
-
căsătoriei cu ducele Henric I. Pentru a se căsători cu Agnes de Merania, regele Filip August trebuia să divorțeze de cea de a doua soție a sa, Ingeborg de Danemarca. Însă papa Inocențiu al III-lea a refuzat să îi acorde lui Filip divorțul. Cu toate acestea, Filip s-a recăsătorit cu Agnes în 1196, iar aceasta a dat naștere Mariei, iar apoi lui Filip. Papa Inocențiu al III-lea a declarat cea de a treia căsătorie a lui Filip drept
Maria de Franța (1198–1224) () [Corola-website/Science/324560_a_325889]
-
ruptă în jur de 1202. A doua logodnă a Mariei a fost cea cu ducele Arthur I de Bretagne, care pe atunci se afla în dispută pentru coroana Angliei cu Ioan Fără de Țară. Tatăl Mariei, regele Filip August, i-a acordat lui Arthur drepturile asupra multor posesiuni franceze, însă ca rege al Angliei l-a recunoscut pe Ioan. Logodna dintre Maria și Arthur a fost încheiată în 1202, însă ea nu s-a materializat într-o căsătorie, dat fiind că Arthur
Maria de Franța (1198–1224) () [Corola-website/Science/324560_a_325889]
-
care Capua a fost imediat supusă asediului. Odată ce Conrad a preluat acest principat, el l-a pus la dispoziția lui Guaimar în luna mai, iar Guaimar a solicitat un titlu nobiliar pentru noul său vasal normand. Acesta i-a fost acordat, iar Rainulf Drangut a devenit astfel în mod oficial conte de Aversa, ca vasal al principatului de Salerno. Guaimar a pornit imediat să preia în posesie noul său principat de Capua. La 15 august, el a cucerit Rocca Vandra, pe
Guaimar al IV-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324570_a_325899]
-
1038, ca urmare a unor neînțelegeri cu generalul Maniakes, normanzii și longobarzii s-au întors fiind într-o stare de revoltă antibizantină și imediat au trecut la cucerirea Apuliei, aflate în teritoriul catepanatului bizantin. Față de această situație, Guaimar le-a acordat tot sprijinul, iar în 1042, răsculații l-au ales pe Guillaume Braț de Fier drept conte și au solicitat aprobarea din partea lui Guaimar, pe care l-au aclamat, în totală opoziție cu procedurile bizantine (1043). Guaimar, în concordanță cu teoria
Guaimar al IV-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324570_a_325899]
-
în 1042, răsculații l-au ales pe Guillaume Braț de Fier drept conte și au solicitat aprobarea din partea lui Guaimar, pe care l-au aclamat, în totală opoziție cu procedurile bizantine (1043). Guaimar, în concordanță cu teoria feudală, le-a acordat Melfi ca feudă. În 1044, împreună cu Guillaume Braț de Fier, Guaimar a început cucerirea Calabriei de la bizantini, ocazie cu care a construit un puternic castel la Squillace. În anii ulteriori, Guaimar a întâmpinat dificultăți în a-și menține posesiunile, fiind
Guaimar al IV-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324570_a_325899]
-
fost reținută, iar porțile s-au închis în fața împăratului. În acel moment, Daufer, viitorul papă Victor al III-lea, fratele ducelui Pandulf al III-lea de Benevento, a părăsit acel oraș și a cerut protecția lui Guaimar, care i-a acordat imediat refugiu în La Trinità della Cava. Nepotul lui Daufer, Landulf s-a deplasat personal la Salerno pentru a se întâlni cu Guaimar și pentru a negocia revenirea lui Daufer. Acesta a revenit la Benevento, după ce a promis că alegerea
Guaimar al IV-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324570_a_325899]
-
vacanță, iar Holmes spune că speră că era cu soția lui. Aceasta este o înfrumusețare adusă canonului, pentru că Lestrade nu a fost niciodată prezentat ca fiind căsătorit sau având relații de dragoste. În alte episoade, lui Jeavons i-au fost acordate roluri care aparțineau inițial altor detectivi, cum ar fi în "Aventurile omului-maimuță" și scenele suplimentare din "The Master Blackmailer" (versiunea povestirii "Aventura lui Charles Augustus Milverton"). Lestrade a fost menționat în scenarii, chiar dacă nu a apărut propriu-zis pe ecran, subliniind
Inspectorul Lestrade () [Corola-website/Science/324580_a_325909]
-
câte 4 pogoane și 444 stânjeni pătrați de teren arabil pentru care plătesc 67 lei și 05 parale. În total 315 capi de familie primesc în proprietate suprafață de teren arabil de 2344 pogoane și 88 stânjeni pătrați. Se mai acordă de către Statul Român 11 pogoane și 658 stj. Pentru "Casa Proprietății", 1200 stj pentru trei cârciumi domeniu public; 58 pogoane "Viile în pământul locuitorilor la care ia ostașniță Statul în bani". În total teritoriul administrativ al comunei Ogrezeni inclusiv terenul
Ogrezeni, Giurgiu () [Corola-website/Science/324595_a_325924]
-
alungându-l de la conducerea Salerno. Împăratul german Otto al II-lea, care se află în acel moment în Italia pentru a lupta împotriva atât a bizantinilor cât și a sarazinilor și era în căutare de aliați și susținători, i-a acordat lui Manșo recunoașterea imperiala pe care și-o dorea atât de mult. În 977, el și-a asociat propriul fiu, Ioan în postura de co-duce în Amalfi, însă acesta nu era simpatizat de către amalfitani, care îl considerau ca fiind un
Manso I de Amalfi () [Corola-website/Science/324593_a_325922]
-
"" constituie două măsuri luate de regele franc Pepin cel Scurt, în 754 și 756, care au asigurat baza legală pentru organizarea formală a Statului papal, inaugurând astfel puterea temporală a papilor în cadrul autorităților civile. Donațiile au fost acordate de către Pepin la trei ani după ce devenise primul conducător civil numit de către papă, în jurul anului 751. În 727, Leon al III-lea Isauricul, ca urmare a unui conflict, îi confiscă papei teritoriile din sudul Italiei precum și Iliricul. În 753, sub
Donația pepiniană () [Corola-website/Science/324601_a_325930]
-
la tatăl său, aflat la Ponthion. La Quiercy, nobilii franci tocmai își dăduseră consimțământul pentru o campanie împotriva longobarzilor. Tradiția romano-catolică consideră că atunci a fost momentul în care Pepin ar fi așternut în scris o promisiune prin care să acorde Papalității anumite teritorii care urmau să fie cucerite de la longobarzi. Nu s-a păstrat niciun document în acest sens, însă sursele de la finele secolului al VIII-lea fac trimitere la un asemenea act. În data de 28 iulie 754, papa
Donația pepiniană () [Corola-website/Science/324601_a_325930]