KorAP: Find »[drukola/base=dispărea & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...1552 1553 1554 ...1571 >

39,259 matches

Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660

toate pachetele astea În căruciorul ei. Cum dormi, Tallulah-Phoebe, drăguțo? uguiește femeia, dîndu-mi la o parte toate pungile de plastic. — Vă rog s-o lăsați În pace! zic, pornind spre cărucior. E foarte sensibilă... și nu-i plac străinii... A dispărut! strigă bătrîna și Înțepenește, lividă la față de consternare. A dispărut copilul! N-a mai rămas decît păturica! Rahat. — Îhm... Mi se urcă tot sîngele În obraji. — Sinceră să fiu... — Domnișoară, cartea de credit pe care mi-ați dat-o nu

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
uguiește femeia, dîndu-mi la o parte toate pungile de plastic. — Vă rog s-o lăsați În pace! zic, pornind spre cărucior. E foarte sensibilă... și nu-i plac străinii... A dispărut! strigă bătrîna și Înțepenește, lividă la față de consternare. A dispărut copilul! N-a mai rămas decît păturica! Rahat. — Îhm... Mi se urcă tot sîngele În obraji. — Sinceră să fiu... — Domnișoară, cartea de credit pe care mi-ați dat-o nu e bună, spune bărbatul de la casă. — N-are cum să

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
clipă. Mi-am făcut-o săptămîna trecută... — A fost răpit un copil! Spre groaza mea, femeia cu impermeabil a fugit ca din pușcă de la stand și s-a dus glonț la un bodyguard, cu păturica de dantelă În mînă. — A dispărut micuța Tallulah-Phoebe! A dispărut un copil! — Ați auzit? strigă Înspăimîntată o blondă. A fost răpit un copil! Să cheme cineva poliția! — Ba n-a dispărut nimeni! strig. A fost o... neînțelegere... Însă nu m-aude nimeni. — Dormea În căruciorul ei

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-o săptămîna trecută... — A fost răpit un copil! Spre groaza mea, femeia cu impermeabil a fugit ca din pușcă de la stand și s-a dus glonț la un bodyguard, cu păturica de dantelă În mînă. — A dispărut micuța Tallulah-Phoebe! A dispărut un copil! — Ați auzit? strigă Înspăimîntată o blondă. A fost răpit un copil! Să cheme cineva poliția! — Ba n-a dispărut nimeni! strig. A fost o... neînțelegere... Însă nu m-aude nimeni. — Dormea În căruciorul ei! le spune bătrîna cu

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
și s-a dus glonț la un bodyguard, cu păturica de dantelă În mînă. — A dispărut micuța Tallulah-Phoebe! A dispărut un copil! — Ați auzit? strigă Înspăimîntată o blondă. A fost răpit un copil! Să cheme cineva poliția! — Ba n-a dispărut nimeni! strig. A fost o... neînțelegere... Însă nu m-aude nimeni. — Dormea În căruciorul ei! le spune bătrîna cu impermeabil cu ochii scoși din orbite, tuturor celor care vor s-o asculte. Și n-a mai rămas decît păturica! Lumea

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
o să Înțeleagă... Ba nu. O să mă linșeze. — Hai, c-a luat-o. Aveți PIN-ul? spune bărbatul de la casă, care pare total netulburat de toată agitația din jur. Formez numărul pe pilot automat, iar el Îmi Întinde sacoșa. — I-a dispărut copilul... și ea Își vede de cumpărături? zice blonda absolut șocată. — SÎnteți vă rog drăguță să ne faceți o descriere detaliată a copilului, doamnă? mă Întreabă unul dintre paznici. Am informat deja poliția și sîntem pe punctul de a anunța

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
Îi arunc o privire victorioasă Venetiei, pe fruntea căreia au apărut niște cute de concentrare, de parcă nu știe ce să creadă despre mine. — Ai mai avut dureri de genul ăsta pînă acum? zice. Poți să mi le descrii? — Acum au dispărut, zic veselă. Cred că a fost doar o alarmă falsă. — Te rog să-mi spui dacă mai ai dureri, de orice fel, zice. Și adu-ți aminte să Încerci să fii cît mai relaxată. N-ai tensiunea chiar atît de

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
după o scurtă tăcere. Păi atunci... ar trebui să te duci. Trebuie să o sprijin. E vorba de cariera ei. Dar nu pot să nu fiu ușor necăjită. Abia mi-am cunoscut sora de care habar nu aveam și acum dispare În celălalt capăt al lumii. Păi m-am cam hotărît să mă duc. Ridică ușor capul și mă trezesc uitîndu-mă drept În ochii ei căprui cu punctișoare mai deschise. Întotdeauna am fost de părere că Jess are ochi frumoși. Poate

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
tot. În ciuda minei relaxate, Luke pare și el destul de tulburat. — Muncim cu toții foarte mult În ultimul timp. Inclusiv eu. Acum chiar trebuie să plec. Mă sărută. Facem picnicul acasă, ok? Îți cheamă Adam o mașină. O clipă mai tîrziu a dispărut În lift și m-a lăsat singură cu coșul meu și gînduri negre, ce nu-mi dau pace. Ședință. Ce ședință? Și Mel de ce nu știa de ea? Acum mi-l imaginez grăbindu-se Într-un restaurant unde Îl așteaptă

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
Celălalt lift așteaptă cu ușile deschise și, sub imboldul unui impuls, mă urc În el. Ajung la parter și ies cît pot de repede din hol, ignorînd strigătele lui Karen și Dawn, exact la țanc ca să-l văd pe Luke dispărînd În Mercedesul condus de șoferul companiei. Fac semne isterice unui taxi, mă urc și trîntesc coșul pe scaun. — Unde vrei să mergi, iubito? mă Întreabă taximetristul. Trîntesc ușa și mă aplec În față. — Vezi Mercedesul ăla? Înghit pentru a scăpa

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
dintr-o singură suflare. — Dar nu mai am nici o altă nevoie de investigații. — SÎnteți sigură? Individul ridică din sprîncene. GÎndiți-vă mai bine, doamnă Brandon. Nu mai există nici un alt mic mister pe care ați dori să-l elucidați? Vreo persoană dispărută de urma căreia ați dori să dăm? Oferta e valabilă doar azi. Vă veți căi dacă o ratați, zice Întinzîndu-mi foaia volantă. Aici găsiți lista noastră completă de servicii... Deschid gura să-i zic că nu mă interesează - apoi o

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
Întreg? — Nu! zic. Sigur că nu! E posibil să trebuiască să am o mică discuție cu Danny. În cele din urmă, după ce dau pe gît și ultima picătură de șampanie, jurnaliștii de modă se Împrăștie care Încotro. Brianna și Eric dispar și ei În birourile lor și rămîn singură cu Danny. Mă rog, cu Danny și alaiul lui. — Ce facem, mergem la masă? sugerez. — Normal! spune Danny și se uită spre Carla, care se sesizează imediat și-ncepe să vorbească În

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
atenția. Și, dac-o știi, ce contează? SÎnt tone de Forduri maro pe lume. Cine știe cîte or fi? Probabil... vreo cinci milioane. Ba nu, vreo zece... — Ford maro? Luke mă privește ciudat. Poftim? Întorc iar capul. Fordul maro a dispărut. Unde s-o fi dus? — Am vrut să zic BMW-ul ăla decapotabil pe lîngă care tocmai am trecut, spune Luke, dînd radioul mai Încet. Mi s-a părut că seamănă cu mașina soțului lui Mel. — Aha, spun după o

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
pur și simplu, du-te. Glasul Îmi e doar o șoaptă. — Nu vreau să vorbesc despre asta. SÎnt obosită. — Bine, ma spune, dar nu se clintește. Becky... — Ce? Luke se freacă pe față, de parcă ar Încerca să-și facă să dispară toate problemele. — Trebuie să plec la Geneva. La lansarea fondului de investiții De Savatier. Nu se putea Întîmpla Într-un moment mai nepotrivit. Pot să amîn... — Du-te. Eu o să fiu bine. — Becky... — Du-te la Geneva. Îi Întorc spatele

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
puțin... Îmi iau portfardul și, din cauza agitației, Îl scap pe jos. Asistenta Îl culege de pe jos și mă privește neliniștită. — Vă e bine? Păreți cam stresată. — Mă simt bine. Am fost doar... puțin supărată mai devreme. O să-mi revin. Asistenta dispare și Îmi deschid portfardul. Îmi dau rapid cu niște gel de ochi și cu niște fard În obraji. N-am de gînd să-mi iau un aer de victimă. N-am de gînd să arăt ca o nevastă nedreptățită, jalnică

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
O să venim, În mod sigur. Mulțumesc că ai venit. Îți urez o zi frumoasă! Elinor Îmi mai aruncă o ultimă privire piezișă, apoi Își ia mănușile și poșeta Kelly și iese cu pași mari din cameră. În clipa În care dispare, Îmi Îngrop capul În mîini, Încercînd să gîndesc. Trebuie să fac cumva să dau de Luke. Nu are cum să vrea să facă asta. Știu că, În adîncul sufletului lui, nu-și dorește asta. Mă simt ca și cum ar fi fost

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
noi ne ducem să ne luăm cîte o cafea, tu vrei ceva? — Nu, nimic, mersi! O să aștept aici, acasă. La mine acasă. Îmi pun o mînă pe clanță, ca proprietăreasă a locului. — Ne vedem curînd! Mă uit după mașina care dispare În zare, apoi mă răsucesc pe călcîie, spre Fabia. Credeam că nu ești acasă! Ok, hai să ne grăbim. Ți-am adus marfa. Uite geanta, uite și bluza... Îi Întind sacoșele. — Mișto. Privirea ei se lipește lacomă de ele. Ai

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
Trebuie să mă crezi. O să fie o... surpriză extraordinară... și minunată. Pentru amîndoi. Ridic ochii spre el, cu tot trupul Încordat, ținîndu-mă cu mîinile de fustă. Ochii lui Luke Îmi scanează fața. — Ok. Într-un final, cutele de pe frunte Îi dispar. — Ok, te cred. — Și eu te cred. Cuvintele Îmi scapă fără voia mea. Însă, acum că le-am spus, Îmi dau seama că sînt adevărate. Aș putea cere mai multe dovezi că nu are o relație cu Venetia. L-aș

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
cu angajații și Încearcă, fără succes, să convoace o ședință cu managementul de la Arcodas, ca să le spună tot ce are de spus. Însă Iain a anulat Întîlnirea de două ori pînă acum, fără să-i anunțe măcar, după care a dispărut În ceață, În nu știu ce țară. Așa că Încă nu s-a rezolvat nimic și, cu cît Întîrzie soluționarea, cu atît mai Încordat e Luke. E ca și cum fiecare ar avea sorocul lui, care se apropie și tot ce poate face e... să

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
realmente supărată. — Jess, ce s-a Întîmplat? Îi pun o mînă pe braț. Văd că nu ești Într-o pasă prea bună. Nu, zice Jess. Nu sînt. Ridică privirea și, spre groaza mea, Îi văd ochii scăldați În lacrimi. — A dispărut Tom. — A dispărut? zic, Înspăimîntată. Nu voiam să zic nimic. N-am vrut să-ți faci griji. Dar nu l-a mai văzut nimeni de trei zile. Cred că e supărat. Fiindcă pleci? Ea Încuviințează și simt o Împunsătură de

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
ce s-a Întîmplat? Îi pun o mînă pe braț. Văd că nu ești Într-o pasă prea bună. Nu, zice Jess. Nu sînt. Ridică privirea și, spre groaza mea, Îi văd ochii scăldați În lacrimi. — A dispărut Tom. — A dispărut? zic, Înspăimîntată. Nu voiam să zic nimic. N-am vrut să-ți faci griji. Dar nu l-a mai văzut nimeni de trei zile. Cred că e supărat. Fiindcă pleci? Ea Încuviințează și simt o Împunsătură de mînie la adresa lui Tom

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
ridicînd vocea. — Trebuie să mă duc. Jasmine mă săgetează cu o privire lungă, otrăvită. Atunci pa! zic veselă. O să trec cu copilul pe la tine. Jess a urmărit Întreaga conversație, amuzată la culme. — Care-i treaba cu sprîncenele? zice, după ce Jasmine dispare ca o vijelie. Îi examinez sprîncenele. SÎnt maronii și dese și e evident că n-au văzut În viața lor nici pensetă, nici perie și nici dermatograf. — O să-ți arăt Într-o zi, spun, exact În clipa În care Începe

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
repede. Fix douăzeci de minute. — Ok! zic. Plec chiar acum. — Bravo! Suze pare ușurată. Ăă... ne vedem... la un moment dat! — Mai vorbim! Mă grăbesc În hol, Îmi pun haina și iau liftul. CÎnd ajung afară, Suze și Jess au dispărut. Cred că se ascund! Străduindu-mă să mă port exact ca o femeie Însărcinată care face o plimbare de douăzeci de minute, pornesc spre poartă, răsucindu-mi capul ca la tenis, ba la stînga, ba la dreapta. O, Doamne, tocmai

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
O să te descurci perfect, mă liniștește Luke, mîngîindu-mă ritmic pe spate. Domnul Braine e pe drum. — Oafa roșcată tocmai pleacă. Nu-i așa, Venetia? Nu-și dezlipește privirea de mine. Contracția pare să se fi sfîrșit. Senzația de Încordare a dispărut. Dar știu precis că se va Întoarce, ca individul ăla care te bagă-n sperieți, de pe Elm Street. — Cred că, pînă la urmă, aș vrea totuși o epidurală, zic cu un nod În gît. Destul de repede. Sigur că da! spune

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
cu o ceașcă de ceai În mînă. Mi-e teamă că dormitorul vostru e cam plin. Și-o să fie nevoie să sortați lucrurile și să faceți puțină ordine. În clipa asta e dezastru. — Nici o problemă, strigă Luke. Mersi, Jane! Mama dispare iar În casă, și el culege mingea Pilates. Ce facem, ne apucăm? Detest să triez lucrurile. Și să fac curat. Cum să fac să mă fofilez cu grație? — Știi ce, m-am gîndit s-o scot pe Minnie la o

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]