40,115 matches
-
analiza realităților societății românești” organizată de Catedra de sociologie-etnologie a Facultății de Științe a Universității „Lucian Blaga”, Sibiu. Rizescu, Alexandru. (2003). „Vecinătățile” - solidarități specifice comunităților din spațiul european, Sociologie, Sibiu, 2. Rizescu, Alexandru. (2004). Imagini ale cotidianului la românii din sudul Transilvaniei în secolele XIV-XIX, Transilvania, Sibiu, 2. Rizescu, Alexandru. (2004). Mentalități contemporane. Sibiu: Editura Alma Mater. Rizescu, Alexandru. (2005). „Vecinătatea” - o instituție tradițională românească cu vocație europeană, Transilvania, Sibiu, 1. Sandu, Dumitru. (2003). Sociabilitatea în spațiul dezvoltării. Iași: Editura Polirom. Sandu
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
realizată în 2003 în cadrul Facultății de Geografie a Universității București. Poziția și localizarea așezării Orașul Fetești este situat în sud-estul județului Ialomița, teritoriul său administrativ fiind mărginit de cel al comunelor Movila, Bordușani, Stelnica (nord-vest, nord și est) și Borcea (sud), dar și de județul Călărași (est, sud și vest). El se află în partea de sud-est a țării, între orașele București, de care-l despart 150 km, și Constanța, cel mai mare port românesc la Marea Negră (situat la 80
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
a Universității București. Poziția și localizarea așezării Orașul Fetești este situat în sud-estul județului Ialomița, teritoriul său administrativ fiind mărginit de cel al comunelor Movila, Bordușani, Stelnica (nord-vest, nord și est) și Borcea (sud), dar și de județul Călărași (est, sud și vest). El se află în partea de sud-est a țării, între orașele București, de care-l despart 150 km, și Constanța, cel mai mare port românesc la Marea Negră (situat la 80 km). Feteștiul se află pe cursul inferior
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
-lea, calea ferată între Fetești și Cernavodă, moment în care așezarea a început să se distanțeze de celelalte sate situate pe malul Borcei. În momentul de față la Fetești se intersectează două căi ferate, una care leagă portul Constanța de sudul și vestul țării și alta care face legătura cu centrul și estul țării. Trebuie semnalat și drumul național 3B (Călărași-Giurgeni), cu autostrada Fetești-Cernavodă, drumul național 3A (Lehliu-Fetești) și drumul județean 212 (Fetești-Țăndărei). Modernizarea magistralei feroviare în secolul al XX-lea
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
și românce. Din cauza faptului că multe activități sunt temporare, pe piețele de muncă din Italia există o mobilitate teritorială și ocupațională ridicată 19, chiar dacă o mare parte preferă să rămână în nordul Italiei datorită salariilor mai ridicate față de cele din sud. Referitor la mobilitatea migranților est-europeni, Morokvasic (1999) remarcă, de asemenea, o mobilitate ridicată, dar o asociază cu schimbările ce au loc în societățile de origine ale migranților. În cazul borșenilor din zona Milano, mobilitatea ridicată pare să fie generată în
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
căci asediatorii englezi au fost înfrânți de francezii îmbărbătați de consistentul estofat. Gastronomia comparată, știință care ar trebui inventată măcar pentru a lămuri dilema (nu numai) românească „tradiție versus cosmopolitism culinar“, ar avea mult de muncă pe tema stufatului. În sudul Franței, în Aveyron, există un fel de mâncare numit estofinado, al cărui nume se spune că ar proveni de la estofi, forma alterată a cuvântului englezesc stockfish, pește (cod) uscat. Este însă tot un soi de estouffade, care se prepară din
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
a întregului regn alimentar. Dar acestea nu sunt de ajuns. Dacă ar fi suficiente, Păstorel nu ar fi trebuit să-i respingă pe italieni, care gătesc într un stil inconfundabil atât porcul din nord, cât și fructele de mare din sud; și ei ar trebui să aibă o bucătărie națională. Ce ne mai lipsește din setul de criterii al lui Păstorel? Sau din acela al gânditorului francez Étienne Gilson, la fel de exigent ca autorul român: „... toate popoarele mănâncă, dar puține au o
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
la fel ca noi), ungurii și sârbii nu se lasă nici ei mai prejos, albanezii sunt mândri de kaçkavall-ul lor, turcii îl adoră sub același nume... Problemele apar în clipa în care ne gândim că în Italia, mai ales în sud, există o brânză identică, denumită... caciocavallo (cascavaddu în Sicilia)! Există două ipoteze privind originea cașcavalului. Prima susține că brânza în cauză este italienească și că a migrat din Peninsulă către Turcia și, de acolo, către Balcani; numele ar fi pur
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
pe vremuri, alcătuiau comunități răspândite din Dalmația, adică foarte aproape de Peninsula Italică, până în Asia Mică (în Bithinia). Teodor T. Burada a cercetat toate aceste insule ale românității sudice și a consemnat existența unor vlahi nomazi, păstori și neguțători, care străbăteau sud estul continentului. Ei vindeau o brânză renumită încă de pe la sfârșitul secolului al XIII-lea, caseus vlachicus, caș valah. Acesta era atât de prețuit, încât în Ragusa a fost folosit, în paralel cu moneda, ca mijloc de plată. Caravanele de cai
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
a camembertului, atât de diferit de ruda lui din Carpați) se face pe scânduri făcute din același lemn. Folosirea cojii de conifer este întâlnită și în fabricarea unor brânzeturi din Savoia, din Pirinei (pechegos, din lapte de capră) și din sudul Franței, din Provence mai precis (cembro, numită și queyras). Mămăliga, considerată alimentul emblematic al românilor, are o istorie multimilenară. Prima menționare a unei asemenea fierturi groase se află în cel mai vechi tratat de artă culinară, care datează din 1700
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
acrite cu sfeclă fermentată; un alt argument este faptul că bucătăria ucraineană cunoaște cele mai multe variante ale rețetei fundamentale. Procedeul fermentației lactice a legumelor a apărut din necesitatea conservării acestora pe timpul anotimpului rece. De aceea ea este mai puțin întâlnită în sudul mediteraneean al continentului decât în centrul muntos și în nordul iernilor lungi. În ceea ce privește fermentația cerealelor, cea alcoolică a rămas cunoscută întregii Europe (fiind răspândită mai ales în nordul continentului), berea, whisky-ul sau cvasul depunând mărturie în acest sens. Românii
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
au fost numiți „patricieni“, iar cei mărunți, fără piele, „mititei“... Indiferent cine le-a dat numele, micii ne-au venit de la turci, și o elementară logică bazată pe geografie ne îndeamnă să credem că bulgarii și sârbii, aflați mai la sud, i-au primit înaintea noastră. Un alt argument în acest sens este că la noi nu și-au păstrat nimic din numele turcesc (deoarece în România nu au avut suficient timp să se implanteze și pe plan lingvistic), în timp ce denumirile
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
multe variante, dar toate presupun legume și bucăți de carne gătite la un loc, în cuptor. Românii cunosc ghiveciul „mânăstiresc“ (fără carne); turcii îl fac la fel, numai că al lor nu are conotații bisericești. Mică este lumea: francezii (din sud) fac un fel de mâncare aproape identic, numit ratatouille. La noi mai există ghiveciul „măcelăresc“ (cu măruntaie, cum ar fi măduvioare, momițe, și cu bucăți de carne grasă), compoziția fiind de data aceasta unică printre ghiveciurile balcanice. Avem și un
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Condimentați-le cu puțin coriandru și acoperiți-le cu oțet din vin colorat cu șofran și parfumat cu frunze de țelină“ (extras din Al-Tabikh, secolul al XIII lea). Acest sikbaj este la originea tuturor preparatelor de tip escabeche, cunoscute în sudul Franței, precum și în Spania și Italia, toate acestea fiind identice marinatei de pește „à la Giurgiu“. Ostropățul este moldovenesc, ostropelul este muntenesc; ambele cuvinte provin din slavă, din ostro (picant) și peceno (friptură). Mai există o formă, și mai arhaică
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
drepturi, deși bucătăria nobilă a otomanilor a păstrat multă vreme gustul pentru unt. Există și o departajare culturală între grăsimi, bucătăria aristocratică a fiecărei țări preferând varianta mai greu accesibilă, mai scumpă. Astfel se explică faptul aparent paradoxal că în sudul Italiei, zonă cu predilecție pentru uleiul de măsline, majoritatea manuscriselor gastronomice din vremea Renașterii recomandă folosirea untului. țările române au preferat untul și, bineînțeles, untura. Bucătăria aristocratică a prezentat o atracție vădită pentru unt, deși nenumăratele zile de post au
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
proveniențe, una a produsului și cealaltă a tehnologiei, e hilară). Nostime mai sunt „musacaua à la Moldova“ (nimeni nu afirmă că nu se face musaca bună și în Moldova, dar e la mintea oricărui muntean că matca ei e la sud de Milcov) sau „sarmalele de Buzău“, probabil o încercare de a rămâne imparțiali, ca românii, și de a le împăca pe acelea moldovenești (indiscutabil cele mai bune) cu acelea muntenești. În conturarea tristei situații a României culinare de astăzi, ar
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
să-și desfășoare activitatea în satul amintit. În 1936, Dodeștii sunt gazda unei alte echipe. Corespondența pe care o publicăm atestă acest aspect inedit al activității scriitorului. Victor Ion Popa se interesează de activitățile etnografice oferite de satul din partea de sud a Moldovei. Materialul documentar va fi utilizat în monografia „Dodești - un sat de răzeși din Moldova de Jos”, rămasă în manuscris. Scrisorile ce urmează arată și un alt aspect a activității scriitorului. Este vorba de contribuția sa la întemeierea Muzeului
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93469]
-
de orașe ale României, după rotirea primei dimensiuni cu 180 grade Această hartă se apropie foarte mult de realitatea dispunerii geografice a celor 23 de orașe din România. Totuși, există unele mici neconcordanțe. De exemplu, orașul Pitești se găsește la sud de București. Teoretic, dacă distanțele introduse de noi ar fi cele geografice, măsurate ca distanțe euclidiene (ca linii drepte între orașe), nu ar trebui să apară inexactități, căci distanțele modelului scalat ar corespunde perfect, conform algoritmului de reprezentare, transformatelor proximităților
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
realizării faptului că adevărata stare a propriei ființe este „neclasificată”, că rolul sau persoana proprie sunt doar convenționale, și că adevărata natură a omului este „nimic” și „nimeni”. După părăsirea familiei, viitorul Buddha s-a îndreptat către centrele populate din sud, înșirate de-a lungul bazinului central al Gangelui. El a traversat teritoriile regatelor Malla și Vajji îndreptându-se spre Magadha. Între capitala acestuia, Rajagrha, și localitatea natală, Kapilavastu, există aproximativ 600 de kilometri. Buddha a continuat să rătăcească până la moartea
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
saṃgha se scindează între: adepții tezelor lui Mahădeva, care pretinzând că sunt mai numeroși au primit numele de Mahăsăṃghika, și oponenții lor, care reprezentând părerea celor vârstnici au fost numiți staviravădini (păli: theravădini). Aceștia din urmă, s-au răspândit în sudul și centrul Indiei și se află la originea buddhismului care există în zilele noastre în Srī Lanka, în Thailanda, în Birmania, în Cambodgia și în Laos. Prima schismă s-a dovedit exemplară, întrucât i au urmat alte dizidențe. Unitatea Ordinului
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
cu Ćandragupta și, în anul 302 î. Hr., l-a trimis pe Megasthenes ca ambasador la curtea mauryană. Ćandragupta a creat primul imperiu panindian, pe care urmașii săi îl vor extinde și consolida. Astfel, Bindusăra, fiul său, a extins imperiul în sud până la Madras. Domnia lui Bindusăra a fost pașnică și, din punct de vedere istoric, lipsită de evenimente. Fiul acestuia însă, regele Aśoka (274-236 î. Hr.), a fost unul dintre cei mai mari cuceritori și propovăduitori religioși ai tuturor timpurilor. În primii
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
-se într-o cârjă. Întrebat cine este acel om, vizitiul îi răspunde: „Omul acesta este un bătrân și toți vom ajunge ca el dacă vom trăi atât”. După șase zile, la o nouă ieșire, de data aceasta pe poarta de sud, prințul întâlnește un om bolnav, acoperit de albeața leprei, cu fața descărnată, cu stomacul balonat și picioarele deformate, palid, acoperit de murdărie și muște, respirând foarte greu. El întreabă cine este omul acesta, iar vizitiul îi răspunde că este un
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
folosit de lilieci pentru prinderea insectelor după bătăile aripilor chiar și în desimea de crengi și frunze. Deseori rinolofidele folosesc strategia vânatului din ascunziș, asemănătoare cu cea a păsărilor (muscari). Arealul familiei cuprinde: Europa, Nordul Africii, Peninsula Arabică, partea de sud a Asiei până în Noua Guinee și Australia. Se întâlnesc patru s specii: Rhinolophus ferrumequinum, Rhinolophus hipposideros, Rhinolophus blasii și Rhinolophus mehelyi, dintre care în România există doar două specii: R. hipposideros, R. ferrumequinum. specii: R. hipposideros, R. ferrumequinum. specii: R.
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
4,5-9 gr. Spatele este maroniu-închis sau cenușiu, iar abdomenul este gri deschis. Botul și urechile sunt cenușiiînchise sau negre. Populațiile din zonele mai aride se caracterizează prin o culoare mai deschisă a blănii. Răspândirea: Se întâlnește în Europa, spre sud p pâna în Africa de nord, pninsula Arabică și Iran, la vest pâna în Mongolia. Este îtâlnit și în România. Habitatul de hrănire: Populează zonele împădurite, se adăpostește în scorburi. Iarna se adăpostește în peșteri, mine, grote, beciuri și alte
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
gr. Spatele este gri 9.5 gr. Spatele este gri 9.5 gr. Spatele este gri-negricios sau gri-maroniu. R maroniu. Răspândirea: Se întâlnește în din Europa Centrală în Europa de Nord, dar este absent în Europa de Nord, dar este absentă din zonele de sud si de vest. În România este o specie foarte rară. Habitatul de adăpostire și de hrănire: Se regăsește rar în peșteri, iar coloniile de r reproducere se întâlnesc în scorburile copacilor.Trăiește în păduri, în apropierea apelor, se adăpostește în
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]