390,853 matches
-
1029, Rainulf și Sergiu au recucerit Napoli. La începutul anului 1030, ducele de Neapole i-a oferit lui Rainulf comitatul de Aversa ca fief, fiind vorba de primul stat normand din Italia. De asemenea, Sergiu al IV-lea i-a acordat noului conte mâna surorii sale. Totuși, în 1034, sora lui Sergiu a ]ncetat din viață, iar Rainulf a revenit în tabăra lui Pandulf. Potrivit lui Amato de Montecassino: Pentru că normanzii nu și-au dorit niciodată ca vreunul dintre longobarzi să obțină
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
său Umfredo i-a silit pe bizantinii retrași în Bari să încheie un tratat cu normanzii. În 1047, Guaimar al IV-lea de Salerno, care sprijinise succesiunea lui Drogo și implicit constituirea unei dinastii normande în sudul Italiei, i-a acordat lui Drogo pe fiica sa Gaitelgrima pentru căsătorie. Împăratul Henric al III-lea a confirmat trecerea comitatului de Aversa sub fidelitatea sa și l-a numit pe Drogo vasalul său direct, conferindu-i titlul de "dux et magister Italiae comesque
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
să îl dețină în numele său. Cu toate acestea, normanzii nu au capturat orașul decât în 1053. În 1048, Drogo a condus o expediție în Calabria prin valea râului Crati, lângă Cosenza. El a distribuit teritoriile cucerite în Calabria și a acordat fratelui său după tată, Robert Guiscard un castel la Scribla, pentru a-i proteja intrările. În 1051, Drogo a fost asasinat ca urmare a unei conspirații bizantine. El a fost succedat de către fratele său Umfredo după un scurt "interregnum". Caracterul
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
a părăsit Benevento. În acel moment, principatul beneventin cuprindea doar orașul Benevento însuși și împrejurimile; mărimea sa fusese redusă de către normanzi prin cuceriri în deceniile anterioare, în special în urma bătăliei de la Civitate. În iunie 1080, la Ceprano, papa i-a acordat încă o dată lui Robert controlul asupra Benevento, într-o tentativă de a bloca infracțiunile normande în teritoriul papal, și de asemenea asupra teritoriul din Abruzzi care era tehnic legat de Benevento, pe care rudele lui Robert la cuceriseră pentru ei
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
și Dragonara. Cucerirea regiunii Molise este ascunsă în obscuritate. Orașul principal al provinciei, Boiano, ar fi putut fi cucerit în anul anterior bătăliei de la Civitate, poate sub conducerea lui Robert Guiscard, care încercuise masivul Matese. Comitatul de Boiano a fost acordat lui Rudolf de Moulins. Nepotul acestuia, Ugo, l-a extins către răsărit, ocupând Toro și San Giovanni in Galdo, dar și către apus, unde a anexat comitatele capuane de Venafro, Pietrabbondante (1105) și Trivento (1105). Sicilia, locuită predominant de greci
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
Roger. Potrivit cronicarului Alexandru din Telese, Napoli, "care, încă din vremea romanilor, fusese cu mare dificultate cucerit cu forța armelor s-a supus acum lui Roger în fața forței unei singure vești [anume, cea a căderii Amalfi]." În 1134, Sergiu a acordat sprijin răscoalei inițiate de Robert al II-lea de Capua și de Rainulf al II-lea de Alife, însă a evitat orice confruntare directă cu regele Roger al II-lea. După căderea Capuei, el a prestat omagiu față de rege. În
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
a reușit să întreprindă cucerirea sistematică a Siciliei. În martie 1086 Siracusa a capitulat, iar când, în februarie 1091 Noto s-a predat, cucerirea insulei de către normanzi a devenit completă. Multe dintre succesele lui Robert Guiscard s-au datorat sprijinului acordat de Roger Bosso. În mod similar, atunci conducerea familiei Hauteville a trecut în mâinile lui Roger, el l-a sprijinit pe nepotul său de frate Roger Borsa (al doilea fiu al lui Guiscard) pentru preluarea succesiunii ducatului de Apulia împotriva
Roger I al Siciliei () [Corola-website/Science/328225_a_329554]
-
because Pandulf nu și-a ținut făgăduiala cu privire la cedarea unui castel și la acordarea mâinii fiicei lui. Guiscard a revenit alături de fratele său Drogo, căruia i-a solicitat acordarea unui fief. Drogo, care tocmai încheiase campania din Calabria , i-a acordat lui Guiscard comanda asupra fortăreței de Scribla. Nemulțumit cu această poziție, Guiscard s-a mutat în castelul din San Marco Argentano. Pe parcursul șederii sale în Calabria, Guiscard s-a căsătorit pentru prima dată, cu Alberada de Buonalbergo, tânăra mătușă a
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
avut loc o confruntare decisivă cu forțele loiale lui Robert. În 1 ianuarie 1068, Roman Diogenes a fost aclamat ca împărat la Constantinopol, iar bizantinii și-au concentrat atenția și forțele către amenințarea turcilor selgiucizi dinspre răsărit. Modificarea i-a acordat lui Guiscard mână liberă în Italia, drept pentru care coaliția rebelilor s-a desființat, singurul care mai manifesta rezistență fiind contele Godefroi de Conversano. Abelard a fost exilat, însă Robert i-a acordat iertarea, ca și câteva cetăți. Abelard s-
Abelard de Hauteville () [Corola-website/Science/328227_a_329556]
-
turcilor selgiucizi dinspre răsărit. Modificarea i-a acordat lui Guiscard mână liberă în Italia, drept pentru care coaliția rebelilor s-a desființat, singurul care mai manifesta rezistență fiind contele Godefroi de Conversano. Abelard a fost exilat, însă Robert i-a acordat iertarea, ca și câteva cetăți. Abelard s-a revoltat din nou la sfârșitul lui decembrie 1071. El a recrutat printre trupele sale nu numai bizantini, dar și pe fratele său Herman, a cărui moștenire fusese de asemenea confiscată de către Robert
Abelard de Hauteville () [Corola-website/Science/328227_a_329556]
-
I Bosso, devenit conte de Sicilia. Ca recompensă pentru bunele sale servicii, lui i s-a oferit mâna văduvei nepotului de frate al lui Roger, Sarlo al II-lea de Hauteville, anume Altruda de Boiano. Pe lângă că astfel i se acorda lui Ingelmarius controlul asupra unor destul de largi teritorii cucerite și drepturi avute cândva de primul soț al Altrudei (inclusiv orașul Geraci), căsătoria a mai însemnat și promovarea lui Ingelmarius pe scara socială. Din păcate, loialitatea lui Ingelmarius față de Roger s-
Ingelmarius () [Corola-website/Science/328229_a_329558]
-
pe măsură ce poziția sa creștea. La puțină vreme după căsătoria cu Altruda, Ingelmarius a început construirea unui sistem de fortificații la Geraci de unde să poată rezista lui Roger, în paralel el reușind să convingă pe cetățenii a diverse orașe să îi acorde sprijinul. Mâniat de aceste provocări, Roger i-a cerut lui Ingelmarius ca imediat să renunțe la fortificații, lucru pe care Ingelmarius l-a refuzat. Ca răspuns, Roger a adunat imediat o armată și a pornit în marș către Geraci pentru
Ingelmarius () [Corola-website/Science/328229_a_329558]
-
carieră de ministru de externe al Germaniei (17 mai 1974-17 septembrie 1982 și 1 octombrie 1982-17 mai 1992). Deși în 1972 a înregistrat ca ministru de interne un eșec în criza teroristă din timpul Jocurilor Olimpice de la München și în pofida sprijinului acordat lui Willy Brandt în politica de reconciliere cu blocul comunist, prin acțiunile sale ulterioare (eforturile de aplanare a războiului rece, întâlnirea cu Lech Wałęsa în Polonia în 1988, acordul realizat în 1989 cu autoritățile cehoslovace pentru a permite ca miile
Ministerul Afacerilor Externe (Germania) () [Corola-website/Science/328233_a_329562]
-
al PCR. A fost căsătorit de 3 ori (1939, 1945, 1976) și, cu a doua soție Viorica Lăscuț, a avut 3 copii: Radu-Traian (13 octombrie 1946), Petru-Eugen (17 septembrie 1948) și Doina-Maria (25 iulie 1951). În anul 1953 i se acordă titlul de „Artist emerit” prin Decretul 108/1953, semnat de Gheorghe Gheorghiu-Dej. Nu a fost membru al niciunui partid politic și nu a vrut să devină membru al PCR, cu toate insistențele și șicanele pe care le-a suportat în
Traian Lăscuț-Făgărășanu () [Corola-website/Science/328248_a_329577]
-
federale. Delta râului Orinoco formează un triunghi care acoperă Delta râului Amacuro și nord-estul Oceanului Atlantic. Înainte de Războiul Federal (1859-1863), Venezuela a fost împărțită în provincii și nu în state, cum este situația actuală. S-a presupus, că forțele victorioase vor acorda o mai mare autonomie statelor, dar acest lucru nu s-a implementat. Înte anii 1863 și începutul anilor 1900 au fost numeroase modificări teritoriale, incluzând unirea și separarea unor state. Din acest motiv până în anii 1990 statele au fost lăsate
Subdiviziunile Venezuelei () [Corola-website/Science/328253_a_329582]
-
Sofia Albertina a evitat o confruntare cu cuplul regal, ascunzând-o pe mama ei. În 1781 ea a intrat în conflict cu regele, care a fost foarte aproape să o alunge de la curte când mama ei a refuzat să-i acorde respect reginei, dar situația a fost rezolvată de către cumnata ei, Hedvig Elisabeth Charlotte de Holstein-Gottorp. La moartea mamei sale, ea și fratele ei Frederick au ars o parte din lucrările mamei lor înainte ca acestea să poată fi văzute de
Sofia Albertina a Suediei () [Corola-website/Science/328244_a_329573]
-
a fost înmormântată la Patti. Roger al II-lea s-a simțit ofensat pentru tratamentul la care mama sa fusese supusă, având mereu în suflet dorința răzbunării față de Regatul Ierusalimului. Aproape 30 de ani mai tarziu, Roger încă refuză să acorde sprijin statelor cruciate în timpul celei de a doua cruciade.
Adelaida del Vasto () [Corola-website/Science/328243_a_329572]
-
început asediul asupra Capuei, de unde Richard fusese înlăturat de la putere și exilat. Îm schimbul acestui sprijin, Borsa a primit omagiu din partea lui Richard, deși se pare că nu a făcut uz de aceasta, dat fiind că succesorii acestuia nu au acordat atenție poziției de senior a lui Roger Borsa. Capua a capitulat după 40 de zile de asediu, în condițiile în care Papa Urban al II-lea venise să se întâlnească cu Roger de Sicilia, iar arhiepiscopul Anselm de Canterbury se
Roger Borsa () [Corola-website/Science/328235_a_329564]
-
nu a rezistat mult la conducerea formațiunii sale statale. Fiind primul care a deschis calea venirii împăratului, el a trebuit să suporte furia regelui Roger. Ca urmare, comitatul de Loritello a fost atașat coroanei Siciliei. Comitatul nu a mai fost acordat nimănui până la moartea lui Roger, cănd succesorul acestuia, Guillaume I l-a conferit contelui Robert al II-lea de Conversano.
Guillaume de Loritello () [Corola-website/Science/328252_a_329581]
-
a rezistat eroic cel mai mult (29 zile) până pe 2 octombrie 1939, fiind astfel unul din ultmele puncte de rezistența împotriva trupelor naziste și sovietice. Coridorul pentru prima dată după mai bine un secol de la ultima împărțire a Poloniei a acordat nou-formatului stat acces la mare, un lucru foarte important pentru economia și securitatea Poloniei, reducând mult din dependența față de Germania. Lățimea medie a coridorului nu depășea 200 km (în cel mai îngust și vulnerabil loc era de 30 km). Coridorul
Coridorul polonez () [Corola-website/Science/328255_a_329584]
-
la Institutul „Notre Dame de Sion” din Iași, institut catolic înființat în 1866 de Congregația „Notre Dame de Sion” la cererea Vicariatului Apostolic și a episcopului Iosif Salandari, vizitator apostolic în Moldova (1864-1875). La sugestia lui Maiorescu conducerea școlii este acordată de la inceput Emiliei Humpel, sora să, care avea deja experiență în domeniul organizării și conducerii unei instituții de învățământ doearece înființase la Brașov în 1870, împreună cu soțul său, Wilhelm Humpel, "Institutul de educațiune și instrucțiune pentru fete". Soții Humpel accepta
Institutul liceal de domnișoare Humpel () [Corola-website/Science/328258_a_329587]
-
uneori schimbarea destinației inițiale a unor spații sau clădiri asociate, în sensul găsirii unor alte roluri, cu funcție de suport economic. Din punct de vedere al legislației, lăcașurile de cult beneficiază - în funcție de specificul național - de diverse grade de protecție. Legislația internațională acordă acestora un regim special, fiind prohibită folosirea lor în scop militar. Multe dintre lăcașurile de cult sunt situate în centrul localităților, în general o largă proporție fiind localizate în zone mai înalte ale terenului local. Ele pot fi constituite fie
Lăcaș de cult () [Corola-website/Science/328267_a_329596]
-
moment dat alianțele, ajutându-l pe Ștefan al III-lea să-și recupereze tronul în schimbul cedării în 1165 a Dalmației și a regiunii Szerém (Śrem, Serbia). Ștefan al III-lea a continuat politica de colonizare a „oaspeților” valoni în Székesfehérvár, acordându-le anumite privilegii, precum imunitatea judiciară în fața ispánilor. În schimb, valonii au devenit promotorii dezvoltării urbane a regiunii. Ștefan al III-lea a murit fără urmași direcți și a fost succedat la tron de fratele său, Béla. Fratele cel mai
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
credincioși, făcându-i dependenți de veniturile pământurilor și castelelor, stăpânite doar temporar. Acest sistem a propulsat în timpul domniei sale o serie de familii nobiliare noi în lumea celor mai bogați aristocrați (Drugeth, Garay, Lackffys). Regele a mers până acolo încât a acordat privilegii care contraveneau legilor vremii. De exemplu, el a autorizat fiicele nobililor să moștenească averile taților lor, deși legea pământului prevedea ca pământurile unui nobil mort fără fii să fie moștenite de rudele masculine ale acestora. Cu toate acestea, legea
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
de la Constance (1414-1418), care urmărea abolirea Schismei Papale a Bisericii Catolice, care a fost rezolvate prin alegerea unui nou Papă. Sigismund a devenit în 1433 Împărat al Sfântului Imperiu Roman. La fel ca regii maghiar de până la el, Sigismund a acordat sprijinitorilor săi statutul de magnați și a vândut unele dintre pământurile regale pentru echilibrarea bugetului. Deși economia Ungariei a continuat să fie înfloritoare, cheltuielile lui Sigismund au depășit veniturile. Într-o încercare de aducere de venituri noi la buget el
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]