390,853 matches
-
că el a fost conștient de descendența sa din Carol cel Mare. Herbert a moștenit stăpânirea tatălui său, iar în 907 a adăugat acesteia abația de St. Medard din Soissons. El a luat poziția de abate laic, care i-a acordat drepturile asupra veniturilor acelor moșii. Căsătoria sa cu Adela, fiică a regelui Robert I al Franței i-a adus posesiunea asupra comitatului de Meaux. În 922, atunci când Seulf a devenit arhiepiscop de Rheims, într-un efort de a domoli expansiunea
Herbert al II-lea de Vermandois () [Corola-website/Science/328407_a_329736]
-
al său, Hugo (pe atunci în vârstă de 5 ani) arhiepiscopatul de Rheims. Herbert a făcut pasul următor, trimițând soli la Roma, la papa Ioan al X-lea pentru a obține de la acesta aprobarea, pe care suveranul pontif i-a acordat-o în 926. Cu ocazia alegerii sale, tânărul Hugo a fost trimis la Auxerre, pentru studii. În 926, la moartea contelui Roger I de Laon, Herbert a solicitat comitatul de Laon pentru Odo, fiul său mai vârstnic. El a preluat
Herbert al II-lea de Vermandois () [Corola-website/Science/328407_a_329736]
-
23 februarie 943 la Saint-Quentin (capitala comitatului de Vermandois). Vastele sale moșii și teritorii au fost divizate între fiii săi. Vermandois și Amiens au revenit fiilor mai mari, în vreme ce celor mai tineri, Robert și Herbert cel Bătrân li s-au acordat valoroase domenii răspândite de-a lungul întregii regiuni Champagne. La moartea lui Robert, fiul fratelui său, Herbert al III-lea le-a preluat pe toate. Singurul fiu al lui Herbert al III-lea, Ștefan I de Troyes a murit fără
Herbert al II-lea de Vermandois () [Corola-website/Science/328407_a_329736]
-
regele Filip I. Prin acesta, Raoul a fost văr de gradul întâi cu regele Ludovic al VI-lea. Raoul a servit ca seneșal de Franța în timpul domniei rudei sale, Ludovic al VII-lea. Sub presiunea reginei Eleonora, Ludovic i-a acordat permisiunea de a o repudia pe soția sa, Eleonora de Blois în favoarea surorii Eleonorei de Aquitania, Petronilla de Aquitania. Acest fapt l-a condus pe Raoul la un război deschis cu contele Theobald al II-lea de Champagne, care era
Raoul I de Vermandois () [Corola-website/Science/328417_a_329746]
-
1975, l-a numit pe Loiseau bucătar șef și în scurt timp acesta a putut să își dezvolte un stil de preparare a mâncărurilor personal. Șapte ani mai târziu a cumpărat restaurantul de la Verger, iar în 1991 "Manualul Michelin" a acordat restaurantului un rang de 3 stele. Atenția sa fanatică asupra detaliilor, etica de lucru frenetică și gustul său ieșit din comun l-au propulsat în topul bucătarilor din Franța, aducându-i și clienți exigenți dar loiali. Bernard Loiseau a înființat
Bernard Loiseau () [Corola-website/Science/327534_a_328863]
-
Cântecele precum „Right Hand Mân” sau „St. Teresa” au devenit șlagăre, însă nu la fel de celebre precum „One of Uș”. În 2001, Osborne a apărut la postul de televiziune Austin City Limits cântând piese de pe albumul "Righteous Love". Într-un interviu acordat după acel episod, Osborne a declarat că se bucură că a putut ieși din noi în lumina reflectoarelor după perioada anilor '90. În 2002 a înregistrat una din melodiile coloanei sonore a documentarului "Standing în the Shadows of Motown". Alături de
Joan Osborne () [Corola-website/Science/327545_a_328874]
-
întreba de ce, dacă tot era epuizat, a fost necesar ca bătrânul să moară și nu s-a retras de bunăvoie, să-i facă loc tânărului care, poate, ar fi avut mai mult de spus.”" Uniunea Cineaștilor din România (UCIN) a acordat Premiul „In Memoriam” pentru anii 1996-1997 regizorului Mircea Veroiu pentru filmele "Craii de Curtea Veche", "Femeia în roșu" și "Scrisorile prietenului".
Femeia în roșu (film din 1997) () [Corola-website/Science/327593_a_328922]
-
clasa a XIa : "première, 1ère" clasa a XIIa : "terminale". Bacalaureatul are loc în două etape : întâi proba de limba franceză, la sfârșitul clasei a XIa "première", și apoi celelalte materii, la sfârșitul clasei a XIIa ("terminale"). Notele în Franța se acordă de la zero la 20 ; nota 20 este cea mai bună notă. Ea este însă în general teoretică, dat fiind că profesorii nu obisnuiesc sa o acorde. începând cu nota 16 elevul are mențiunea maximă "très bien", adică "foarte bine". Nota
Educația în Franța () [Corola-website/Science/327634_a_328963]
-
și apoi celelalte materii, la sfârșitul clasei a XIIa ("terminale"). Notele în Franța se acordă de la zero la 20 ; nota 20 este cea mai bună notă. Ea este însă în general teoretică, dat fiind că profesorii nu obisnuiesc sa o acorde. începând cu nota 16 elevul are mențiunea maximă "très bien", adică "foarte bine". Nota minimă de trecere este nota 10. Sistemul este coordonat de Ministerul Educației Naționale. Din 1959 (reforma Berthoin), învățământul este obligatoriu pentru minorii cu vârste cuprinse între
Educația în Franța () [Corola-website/Science/327634_a_328963]
-
și 16 ani. Există mai mult de 65000 de școli, dintre care aproximativ 15% (primare) și 20% (secundare) sunt școli private. Numărul total de elevi ajunge la 12 milioane, adică o cincime din populație. Ministerului Educației Naționale i s-a acordat 6,9% din PIB în 2012 (6,6% in 2008). . Conform PISA, prin compararea sistemelor naționale de învățământ, rezultatele sistemului de învățământ francez sunt în scădere față de cele altor state membre ale OCDE. Numărul de studenți în Franța se ridică
Educația în Franța () [Corola-website/Science/327634_a_328963]
-
(1984) (titlu original "Il nido al di là dell'ombra") este un roman fantastic al scriitorului italian Renato Pestriniero. Romanul a fost distins cu premiul J.R.R. Tolkien pentru Literatură Fantastică, acordat de un juriu prezidat de Gianfranco de Turris. Cartea a fost reeditată în 2001 sub titlul " Le tre morti di Aloysius Sagredi". Tânărul manager Valerio Sagredo este invitat de cunoscutul colecționar de antichități, Marcandrea Canal, să îl viziteze la Veneția
Cuibul de dincolo de umbră () [Corola-website/Science/327637_a_328966]
-
pot fi convertite in studiu. Știe să deseneze ca un virtuoz, are în mână siguranța complexă a talentului.(..)" În anul 1985 a devenit membru de onoare al Societății Numismatice Române. La 22 decembrie 1994, Consiliul local al Primăriei i-a acordat titlul de Cetățean de onoare al orașului Petrila. S-a stins din viață la 27 decembrie 1994, în urma cancerului de colon. Este înmormântat în cimitirul din Petrila. Ladislau Schmidt a fost membru fondator al "Secției numismatice Petroșani" a "Societății Numismatice
Ladislau Schmidt () [Corola-website/Science/327655_a_328984]
-
consideră învingător jucătorul care marchează mai multe goluri decât adversarul. Respectiv, celălalt jucător este declarat înfrânt. În cazul parității de goluri marcate jocul se consideră încheiat la egalitate. 1.6. Indiferent de competiție sau de statutul jocului pentru victorie se acordă 3 puncte, pentru egalitate - 1 punct, pentru înfrângere - 0 puncte. 1.7. Jucătorul 1 se consideră pe teren propriu și începe jocul strict de la mijlocul terenului. 1.8. Punctul final al mișcării jucătorului 1 se consideră punctul inițial al mișcării
Fotbal pe hârtie () [Corola-website/Science/327638_a_328967]
-
Flandra trecând în mâinile fratelui său Guy de Dampierre. În 1248, regele Ludovic al IX-lea a plecat pentru a participa la cruciada a șaptea, rămânând dincolo de mări vreme de șase ani. Înțelegând că mama sa nu intenționează să îi acorde drepturile de stăpânire asupra Hainaut, Ioan I d'Avesnes s-a revoltat împotriva Margaretei a II-a și l-a atacat pe fratele său vitreg Guy de Dampierre, devenit recent conte de Flandra. Războiul a continuat prin atragerea de partea
Războiul de succesiune pentru Flandra și Hainaut () [Corola-website/Science/327676_a_329005]
-
hotărârea lui Ludovic al IX-lea și să îi recunoască stăpânirea asupra Hainaut. Margareta nu s-a recunoscut înfrântă în ambițiile sale și a continuat să îl conteste pe propriul său fiu, Ioan I. Mai mult decât atât, ea a acordat Hainaut lui Carol de Anjou, fratele mai mic al lui Ludovic al IX-lea, recent revenit din cruciadă. Carol a îmbrățișat cauza Margaretei și s-a luptat cu Ioan I, însă a eșuat în tentative de cucerire a orașului Valenciennes
Războiul de succesiune pentru Flandra și Hainaut () [Corola-website/Science/327676_a_329005]
-
la fel le-a mâncat foarte repede. Domery s-a înscris mai apoi în cadrul Armatei Revoluționare Franceze și, în scurt timp, și-a șocat colegii de cazarmă prin comportamentul său neobișnuit în timpul alimentării și prin apetitul său vorace. I se acordau porții duble, iar când avea posibilitatea, își cumpăra mâncare din banii proprii. Cu toate acestea, nu-și putea potoli foamea; în timp ce era cazat într-o bază militară din apropierea Parisului, a mâncat 174 de pisici într-un an, lăsând numai oasele
Charles Domery () [Corola-website/Science/327663_a_328992]
-
asociat la UNATC, considera "Stejar - extremă urgență" drept un film cu caracter politic și propagandistic al epocii comuniste , care prezintă România în cel de-al doilea război mondial fără a mai pomeni de sovietici. Asociația Cineaștilor din România (ACIN) a acordat în anul 1974 o Mențiune specială actorului Ion Caramitru pentru rolurile din filmele "Porțile albastre ale orașului" și "Stejar extremă urgență".
Stejar – extremă urgență (film) () [Corola-website/Science/327665_a_328994]
-
directă. După eșecul Revoltei din Cracovia, Orașul Liber a fost anexat de Imperiul Austriac. După înfrângerea Poloniei Congresului, o serie de prusaci liberali și-au exprimat simpatia pentru restaurarea statului polonez. În primăvara anului 1848, noul guvern liberal prusac au acordat un anumit grad de autonomie Marelui Ducat de Posen, în speranța că acest gest va contribui la cauza noului stat polonez. Datorită în principal reacție minorității germanofone din Posen, guvernul Prusac a revocat primele măsuri de liberalizare. În aprilie 1848
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
cunoaște împărțirea administrativă a regatului iudeu în cinci districte, iar ,pentru a împiedica crearea unui singur centru de putere evreiesc, punerea așezărilor iudeilor sub jurisdicția a cinci tribunale religioase, dintre care unul în Tzipori. În anul 55 î.Hr. Gabinius a acordat orașului Tzipori statutul de capitală a districtului Galileea. În iarna anului 39/38 î.Hr. în vremea unei furtuni de zăpadă Tzipori a fost cucerit regele Irod cel Mare din mâinile lui Matityahu Antigonos. Când Irod a pus stăpânire pe Galileea
Sepphoris () [Corola-website/Science/327673_a_329002]
-
fiind “ Nu acceptăm mesajere aici”, cu referire la faptul că nu avea nici un ban și nici prea multa educație. După mai multe săptămâni de căutare, în cele din urmă Maica Stareța a unei mănăstiri închinate Fecioarei Maria decide să îi acorde o șansă și o acceptă cu condiția să poată plăti pentru șederea în mănăstire. Faustina nu știa nimic despre mănăstirea în care intrase, cu excepția faptului că fusese primită acolo. Dar știa că fusese primită în mănăstire că “sora mireana” și
Faustina Kowalska () [Corola-website/Science/327667_a_328996]
-
poporul său era departe de creaturile inocente și copilărești din film." Filmul a primit în general recenzii pozitive. Unii critici au lăudat filmul pentru imagine și jocul actoricesc în vreme ce alții au criticat ritmul lent și subiectul nefocalizat. Robert Ebert a acordat filmului patru stele din patru spunând "prin ceea ce se remarcă Malick este faptul că refuză cert să știe mai multe decât trebuie... Evenimentele din acest film, inclusiv bătăliile tragice dintre indieni și coloniști, par să se întâmple pentru prima dată
Lumea nouă (film din 2005) () [Corola-website/Science/327687_a_329016]
-
pot s-o fac. Dacă voi reuși, probabil că "Dansul dragonilor" va apărea în septembrie sau octombrie.” Pe 22 iunie 2009, autorul și-a exprimat „optimismul rezervat” legat de evoluția romanului, fără a confirma data publicării. Întrebat într-un interviu acordat în iulie 2009 publicației "FREE! Magazine" despre cum merge cartea, Martin a declarat: „Merge destul de bine. Sper să o termin în septembrie sau octombrie; așa mi-am propus.” Pe 6 octombrie 2009, Martin a spus că lucrul la mansucrisul "Dansul
Dansul dragonilor () [Corola-website/Science/327684_a_329013]
-
editorul Anne Groell de la Spectra a anunțat că Martin mai are de terminat doar cinci capitole, unele porțiuni ale acestora fiind deja scrise. Ea și-a exprimat speranța de a avea în mână manuscrisul până în luna decembrie. Într-un interviu acordat în luna decembrie a anului 2010 lui Bear Swarm, Martin a declarat că aproape a terminat "Dansul dragonilor". Pe 3 martie 2011, editorul a anunțat că romanul - deși nefinalizat la acea dată - va fi lansat oficial pe 12 iulie 2011
Dansul dragonilor () [Corola-website/Science/327684_a_329013]
-
sfânt, St. Adalbert, și a dus la crearea unei provincii poloneze independentă a Bisericii cu un arhiepiscop în Gniezno. În anul 1000, tânărul Împărat Otto al II-lea a venit ca pelerin să viziteze mormântul St. Adalbert și i-a acordat sprijinul său lui Boleslav în timpul Congresului de la Gniezno; Arhiepiscopia Gniezno și alte câteva dioceze subordonate au fost stabilite cu aceasta ocazie. Provincia ecleziastică poloneză a servit, în mod eficient, ca o speranță esețială și ca instituție care să apere proprietățile
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
anul 1307 și-a extins posesiunile mai departe de Pomerania, spre est, preluând zonele Sławno și Słupsk. Pomerelia sau Gdańsk Pomerania a devenit independentă față de Ducii polonezi din anul 1227. La mijlocul secolului al XIII-lea, Boleslav al II-lea a acordat regiunea Lubusz Margrafilor, ceea ce a făcut posibilă crearea Neumark-ului și a atins consecințe negative asupra integrității graniței de vest. În sud-est, Leszek a fost în imposibilitatea de a păstra supremația Ploniei în zona Halych de Rus. Statutul social devenea din ce în ce mai
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]