45,986 matches
-
Dintre toți, cel mai mult m-a ajutat un preot bătrân de la Sinaia, pe care nu am avut norocul să-l cunosc personal și care se numea Apostol. Semnificativ nume, nu-i așa? Dumnezeu să-l primească în Lumină și Pace! Iar în ultima perioadă m-a ajutat un alt preot, părintele Irimescu de la Rădășeni -Fălticeni. Trecând „prin toate furcile caudine”, am învățat să CRED CU ADEVĂRAT în existența celor din lumea de dincolo (invizibilă), care sunt strămoșii noștri (voi afla
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
alte animale, văd mai mult decât oamenii, atât în întuneric, cât și în lumea eterică...”2 Motanul meu birmanez îi vedea pe toți cei care m-au chinuit, i-am urmărit atentă reacțiile când simțeam că nu mă lasă în pace; săl fi văzut cum îi urmărea cu privirea și cum i se schimba culoarea ochilor și cum se ferea de ei. Într-o zi a dispărut motanul meu. L-am căutat peste tot. Nu era nicăieri, nici nu căzuse de pe
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
rugat de vreme bună Ca să facem pâinea bună: Pâine mare și gustoasă Cu bucatele pe masă. Să avem de tot și toate și pentru cei de departe, Ce veniră-n ospeție Osteniți de drumeție. Domnul ne dădu de toate: Minte, pace, sănătate. Dar veniră la noi furii Nu doar pentru de-ale gurii. Au venit și vin puhoi Să ne fure ce-avem noi Au venit din toată zarea În puhoi mare ca marea. Ce vor oare-n țara asta? Că
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
reușit. Dar pe drumul ce coboară spre curte a apărut deodată fratele tatei, care, la un moment dat, a luat înfățișarea tatei. M-am supărat pe el și l-am certat, i-am spus să-l lase pe tata în pace și m-am trezit tristă. Când am stat să analizez mai profund ceea ce trăisem, am realizat că un rău făcuse asta, ca să mă ademenească. Altă dată au venit tata și mama, care au intrat direct în dormitor. Tata era mai
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
primi altele, oricum. Pe ale mele, însă, mi-am propus să nu le dau sub nici o formă. Mulțumesc! Duminica trecută eram destul de tracasată și speriată și m-am dus la biserică. Acolo Domnul mi-a zis: -„Îți trimit înger de pace și de pază să te ocrotească pe drumul tău”. Îți mulțumesc, Doamne! și Te rog ocrotește-ne pe toți cei închinați Ție și Maicii Noastre și dă-ne, Doamne, acum șintotdeauna, Puterea, Harul și Iubirea Ta! Mulțumesc! 14.01.2005
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
ESTE UN FORT DE NECUCERIT ȘI CĂ GUVERNELE TRECUTE ALE IMPERIULUI ISHER FĂCUSERĂ ÎNCERCĂRI SERIOASE \ ȘI CHIAR SÎNGEROASE \ DE A DISTRUGE ACEASTĂ ORGANIZAȚIE. HEDROCK MERSE REPEDE CĂTRE UȘĂ. N-O PUTU DESCHIDE, DEȘI TRASE TARE DE EA. O LĂSĂ ÎN PACE ȘI SE UITĂ MIRAT LA EA. PE URMĂ ÎȘI DĂDU SEAMA CE S-A ÎNTÎMPLAT: UȘA, AVÎND O APARATURĂ SENSIBILĂ, ÎL CONDAMNA CA PE UN INTRUS PENTRU CĂ SUPRAFAȚA CREIERULUI SĂU ERA AGITATĂ DE NENUMĂRATE GÎN-DURI STÎRNITE DE ACȚIUNEA ÎNTREPRINSĂ ÎMPOTRIVA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
-și răsucească trupul, ― dar fără a se mai putea desprinde vreodată de acolo. Îl putea ține cît dorea. șapte Hedrock petrecu următoarea jumătate de oră verificînd nava. Erau multe uși încuiate și depozite aglomerate pe care le lăsă deocamdată în pace. Dorea să-și facă o idee generală despre interiorul navei și cît mai repede cu putință. Ceea ce descoperi în cursul acelei cercetări fugitive nu-l satisfăcu. Era o navă spațială care nu putea să-și părăsească hangarul; mai mult decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
E trecut de patru. Și întrucît Făuritorii de Arme încă n-au răspuns la apelurile noastre repetate, astă seară nu se mai poate face nimic în privința soțului tău... În privința căpitanului Hedrock. Îi făcu un semn vag s-o lase în pace. În mintea ei era un gînd, atît de ascuțit încît părea să aibă calități de-a dreptul fizice. Atît de dureros încît fiecare clipă în care exista era o frîntură de iad. Trebuia să-l aducă înapoi; indiferent cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ZGUDUIA CREIERUL CU BUBUITUL EI. DAR ACEA FAZĂ FIZICĂ, ACELE BĂTĂI ALE INIMII CU MURMURUL FLUXULUI SANGVIN ȘI TOATE ACELE MII DE ÎNCORDĂRI MUSCULARE, FIECARE CU MICILE SALE SUNETE \ ȘI FAZA ACEEA TRECUSE. ERA SINGUR, ÎNSOȚIT DOAR DE CALMUL ȘI PACEA TOTALĂ. APOI, PRIMA LUI IMPRESIE A FOST ACEEA CĂ E AȘEZAT PE UN SCAUN \ DAR NU CEL DIN APARTAMENTUL LUI. IMAGINEA DEVENI ATÎT DE CLARĂ ÎNCÎT DUPĂ CÎTEVA SECUNDE ȘTIU CĂ SCAUNUL SE AFLĂ ÎN SALA DE COMANDĂ A NAVEI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
rătăcitoare, Mângâietoare vei veni? Din golul toamnei vei renaște Iubirii mele, vis fugar, Și însetatul va cunoaște Beția vinului tău rar? Vei fi atunci Izbăvitoarea? Deși umbrit de-un mort trecut, Îmi vei aduce totuși floarea Neprihănitului sărut? Și-n pacea-ntinderii, cuvântul Pe-atîtea buze bănuit. Dar iar intrat în noapte, sfântul Cuvânt, va fi, va fi rostit? III Miraj fluid, formă fugară, Străbate surele poteci Șerpuitoare și coboară În toamna vânturilor reci. Dorința mea îți va aprinde Ardori ce nu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
necesară. De la cântecul lumesc, care înmuia inimile bunicilor pe vremea lui Ion Ghica, la o poezie de experiență și transfigurare, nu se poate sări într-un singur veac. Să ne înfundăm, fără regrete, în acest tabiet al romanței și elegiei. Pace Poeziei leneșe! Poeților implicați, complimente. Cu Craii de Curtea-Veche în sul și Cetatea de Argint transcrisă, e nimerit să mă eschivez la timp în celălalt univers de curății și semne. Viața literară, 10 martie 1928 LEGENDA ȘI SOMNUL ÎN POEZIA
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
fac mai vorbitor. Un om blond, foarte blond, de blondul idilic al stelei de seară sau al urbei pe munți, în apus. O față românească, dar străveche (daco-romană) încoronată de o calviție venerabilă, semnul climatului special ai ideii. Smerenia și pacea luminoasă a acestei figuri (ceva din ortodoxia rațională a starețului Zosim, din Frații Karamazov) la catedră și tablă se însuflețește. Gestul, mai larg, arată rândurile oștirilor de algebre. Un călugăr-soldat ridicând Cruciata de semne pentru cauza: cea mai adevărată, cea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
aspru destin meșteșugăresc, o găsim în străbunicul său, Christian David, care era bărbier. Enciclopedist, ca toți membrii acestei bresle, după ce epuizează posibilitățile de bărbier și mamoș, Christian David se alătură, în calitate de chirurg, armatelor lui Frederic cel Mare, iar după încheierea păcii se fixează la Königsberg, unde dă naștere unei descendențe de doctori și juriști. Otto Hilbert, tatăl marelui David, a fost judecător. Cu excepția unei surori, moartă în plină tinerețe, David e singurul urmaș al acestuia. Învățătura o primește întreagă în Königsberg
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
decât moartea ce face posibilă nemurirea. Un simbol (al nașterii universului după un mit egiptean) e oul din Oul dogmatic. El e totodată, "palat de nuntă și cavou", fiindcă dă naștere și vieții și morții, dacă nu-l lăsăm în "pacea" lui inițială, sub regimul increatului: Că vinovat e tot făcutul/ Și sfânt, doar nunta, începutul". În Uvedenrode, râpă uvidă cu melci, vale a plângerii în care omul trăiește după izgonirea din rai, groapă baudelairiană pentru un mort "joyeux", poetul concepe
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
venea să mor;iar înăuntru mă pândeau ochii lui Dragoș, care luceau descurajant și trist. Am stat așa zile și nopți, nu mai știu câte, până când am simțit din nou, lângă umărul meu, umărul adorat al Zenobiei. „Lasă-mă în pace“, i-am spus, „ce mai vrei, nu vezi în ce hal am ajuns ? Nu mai sunt bun de nimic, mi-e frig, îmi vine să mor, mai bine îmi astup gura cu palma și nu mai respir, mai bine mor
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
am intrat, ne-a făcut cafele, mie și Zenobiei, pe Dragoș părea că-l ignoră mai departe. Maria ne-a spus că putem folosi atelierul câtva timp, până găsim o locuință, eu am invitat-o politicos să ne lase în pace, că suntem obosiți, și ea a plecat. „Mâine“, i-am spus Zenobiei după ce am stins lumina și ne-am întins pe sofa, în timp ce Dragoș se instala pe masa lungă a Mariei, peste tuburile cu ulei și pânzele îngrămădite acolo, „mâine
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pe bancă, vărul meu mi-a prezentat-o pe fata aceea, treaba lui, ea a spus că îi pare bine, că mă știe din vedere, eu i-am spus să fie sănătoasă, mă gândeam să plec, să-i las în pace, vărul meu încerca mai departe s-o convingă, m-au plictisit, îmi era frig, i-am spus fetei aceleia să vină cu mine să facem dragoste și ea a venit. 14. Înșiruind aceste mici ticăloșii existente în mai toate viețile
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
făceam o mică minune, țineam degetele într-un anumit fel sau mai știu eu ce făceam, oricum, mă cuprindea o amplă liniște interioară, o vastă seninătate, borfașii se potoleau, începeau să moțăie ca la comandă, ăla gol mă lăsa în pace, ușa de fier se deschidea, eram chemat afară, condus într-un birou unde o vedeam ca prin ceață pe mama vorbind cu unul, un tată de familie, firește, care spunea : „Păcat de băiatul ăsta, că nu pare prost, dar nu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
să intre. A căzut dincolo, în afară. „Degeaba vrei să mă duci !...“ Iason (sau poate Maria) ridicase tonul. „Nu poți să uiți că v am pocnit atunci, pe tine și pe Zenobia aia a ta...“ „Pe ea las-o în pace.“ (Începuse să mă plictisească.) „Mai bine spune-mi de ce ai vrut să mă vezi și să terminăm...“ Iason (sau poate Maria) a tăcut o clipă. Mă gândeam dacă să mai stau sau nu. Simțeam că starea de primejdie se risipise
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
atât de obosită !), dar el a tăcut brusc, s-a chircit din nou pe covoraș, și-a reluat tânguirea: „Nathalia ! Deschide, Nathalia...“. M-am uitat spre odaia noastră. Zenobia se afla în prag, mi-a făcut semn : „Lasă-l în pace“, l-am lăsat în pace, am intrat la noi, am închis ușa, era foarte cald. * Douăsprezece tablouri din secolul al XVII lea, aparținând unui muzeu din Arles, au fost deteriorate de una sau mai multe persoane care, strecurându-se printre
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
a tăcut brusc, s-a chircit din nou pe covoraș, și-a reluat tânguirea: „Nathalia ! Deschide, Nathalia...“. M-am uitat spre odaia noastră. Zenobia se afla în prag, mi-a făcut semn : „Lasă-l în pace“, l-am lăsat în pace, am intrat la noi, am închis ușa, era foarte cald. * Douăsprezece tablouri din secolul al XVII lea, aparținând unui muzeu din Arles, au fost deteriorate de una sau mai multe persoane care, strecurându-se printre vizitatori și folosind un obiect
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pregătea ceaiul, după care le servi pe fiecare cu ceai și plăcintă cu mere. Tanti Aurica începu o colindă, după ea și celălalte au început să colinde. în bucătărie era cald, mirosul plăcut de ceai cu busuioc învelea atmosfera de pace divină creată de vocile blânde ale celor patru femei. Pe chipul Ramonei, de o blândețe serafică se așternu melancolia; la sfârșitul colindului frumoșii ei ochi jucau în lacrimi. -Sunt împrejurări când liniștea nu poate fi adusă de alții, ci trebuie
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
să-l privească cu blândețe și milă, fără a-i da sfaturi simțindu- se oarecum vinovată de soarta lui. Știa că le primește de la părinții ei, care deși săraci își crescuseră copiii cu multă dragoste, amintindu-și de liniștea și pacea care dăinuia în căminul lor, copilă fiind. Acum, bătrânul ei tată o privea cu lacrimi în ochi, având mustrări de cunoștiință pentru că se purtase urât cu ea, când îl aduse pe lume pe acest copil de care acum se bucura
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
majoratului el deveni un matur în adevăratul sens al cuvântului. Acest lucru se putea citi pe chipul lui marcat de tristețe aspră și seriozitate. în amurgul unei zile de mai, când culoarea sângerie a cerului atrage toate privirile aducând melancolie, pace sufletească sau dor, Eugen se așeză pe o bancă într-un parc cu tufe de liliac al cărui mireasmă îl înveli, ca o adiere ușoară. Pe o altă bancă se așeză o tânără zveltă cu păr șaten, ochii căprui cu
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
din sobă, care ardea liniștit. Seara coborî cu vălul ei fumuriu, doar la orizont. Luna printre nori se încăpățâna să-și mai păstreze încă o culoare viorie. O dată cu înserarea, gândurile lui Radu se mai risipiră și parcă se așternu o pace desăvârșită. în viață, anumite situații trebuie luate așa cum sunt și mai ales atunci când ele nu pot fi schimbate, își aminti Radu. Erau cuvinte spuse cândva de tatăl său și în care acum găsea atâta înțelepciune. El știa că mama lui
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]