41,115 matches
-
labele. Dar lucrarea lui Robert Brown a rămas nepublicată și nebăgată în seamă, pentru că observațiile și notele sale au rămas în posesia lui până la moartea sa, când au fost preluate de Muzeul de Istorie Naturală din Londra. Ele au fost regăsite abia în 1994, iar picturile în acuarelă ale lui Ferdinand Bauer n-au fost publicate până în 1989. Chirurgul britanic a dat detalii despre koala, bazate pe mărturiile oculare ale lui William Paterson, care s-a împrietenit cu Brown și Bauer
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
colinelor subcarpatice, face trecerea între regiunea muntoasă a Carpaților Meridionali la nord și Piemontul vestic la sud. Vecini: Comună este traversata de la nord la sud de Răul Târâia, afluent al râului Olteț. Prima atestare documentara cu privire la actuala comună Mateești se regăsește într-un document de împărțire a moșiei satului Greci, în care se arată că popa Stancu justifica proprietățile printr-un hrisov din anul 1557 dat de Pătrașcu cel Bun: "“s-au vândut domnului Preda Buzescu și acesta a stăpânit hotarul
Comuna Mateești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302035_a_303364]
-
Oltenia, România, formată din satele Bucșani, Dealu Mare, Delureni, Fișcălia, Fotești, Guguianca, Ionești (reședința), Marcea și Prodănești. Localitatea este deservită de gara cu același nume, situată pe linia Piatra Olt - Râmnicu Vâlcea - Podu Olt. Primele scrieri despre comuna Ionești se regăsesc în anul 1392 unde se face referire la fostul sat București, astăzi regăsindu-se sub denumirea de Marcea, iar atestarea de Comuna Ionești datează din 1 aprilie 1494. Primele referiri la satul Ciorani, lângă Ionești, se regăsesc la 8 ianuarie
Comuna Ionești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302032_a_303361]
-
reședința), Marcea și Prodănești. Localitatea este deservită de gara cu același nume, situată pe linia Piatra Olt - Râmnicu Vâlcea - Podu Olt. Primele scrieri despre comuna Ionești se regăsesc în anul 1392 unde se face referire la fostul sat București, astăzi regăsindu-se sub denumirea de Marcea, iar atestarea de Comuna Ionești datează din 1 aprilie 1494. Primele referiri la satul Ciorani, lângă Ionești, se regăsesc la 8 ianuarie 1572, satul Corbeni începând cu 1 ianuarie 1494, fostul sat Rascaeți, azi Delureni
Comuna Ionești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302032_a_303361]
-
comuna Ionești se regăsesc în anul 1392 unde se face referire la fostul sat București, astăzi regăsindu-se sub denumirea de Marcea, iar atestarea de Comuna Ionești datează din 1 aprilie 1494. Primele referiri la satul Ciorani, lângă Ionești, se regăsesc la 8 ianuarie 1572, satul Corbeni începând cu 1 ianuarie 1494, fostul sat Rascaeți, azi Delureni, din 28 noiembrie 1635, iar despre fostul sat Ohaba apar referiri din 1582. Dovezi istorice arată că prin fostul sat Ioneștii-Govorii trecea drumul lui
Comuna Ionești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302032_a_303361]
-
era numit „Drumul Sării”, fiind folosit pentru a se transporta sare din Ocnele Mari. Mai trebuie amintit că această comună a fost martoră a trecerii ultimelor rămășițe ale lui Tudor Vladimirescu după înfrângerea suferită la Drăgășani. Ca vecinătăți ale comunei regăsim la: sud - comuna Orlești, est - comuna Olanu și râul Olt, nord - comuna Sirineasa și orașul Babeni, vest - comuna Scundu. În documente se arată că până la 1882 s-a numit Ioneștii Minhului după numele boierului Minhu Bucsenescu. Din anul 1882, primarul
Comuna Ionești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302032_a_303361]
-
construite de cruciați în Orientul Mijlociu. Ca exemplu, un astfel de "castru medieval" este Belvoir, fortificație construită de cavalerii Ioaniți. În limba latină se folosea ca termen generic pentru castre cuvîntul "praesidium", însemnând „post de gardă” sau „garnizoana”. Termenul „castru” se regăsește în vechile limbi italice oscană și umbriana, precum și în limba latină, si probabil că provine din limba proto-indo-europeană. În limba greacă termenii "stratopedon" („tabăra armatei”) și "phrourion" („fort”) erau folosiți pentru a desemna castrul sau "castellum"-ul român. În limba
Castru () [Corola-website/Science/302075_a_303404]
-
în elemente comentativ-analitice și aparțin sferei genurilor comentative. Fiecare cu specificul său, având comună ponderea acordată argumentației (răspunsurile la întrebările de ce? și cum?), articolul, ancheta, cronica, documentarul, pamfletul, eseul sunt genuri comentative. Într-o modalitate sau alta, principalele genuri se regăsesc în întreaga ziaristică, astfel "ce mai poate rămâne dintr-o pagină de gazetă în care nu se găsește sarcasmul unui pamflet, emoția profund omenească a unui reportaj, noutatea unei știri?" În interiorul fiecărui gen, clasificările în specii pot forma două criterii
Jurnalism () [Corola-website/Science/302093_a_303422]
-
divizionară grosz. Orașul Gdańsk avea privilegiul de a-și bate propria monedă. Ideologia predominantă a șlehtei a devenit "Sarmatismul", numită după numele poporului Sarmaților, pretinșii strămoși ai nobililor polonezi. Acestă credință era o parte importantă a culturii șleahticilor. Sarmatismul se regăsea în egalitatea între șleahtici, în stilul de călărie, în tradițiile vieții la țară, în tradițiile pacifiste, în îmbrăcămintea tradițională (żupan, kontusz, sukmana, pas kontuszowy, delia, szabla) și folosea la integrarea nobilimii multietnice în timpurile Libertății de Aur. La începuturile sale
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
creștinarea din 1252 și încoronarea din 1253 a regelui Mindaugas, Lituania a fost considerată stat creștin până în 1260, când Mindaugas a renunțat la creștinism. Până în 1387, nobilii lituanieni au fost păgâni, profesând o religie bazată pe credințele că divinitatea se regăsește în fenomenele naturale. Credințele păgâne au supraviețuit multă vreme în fața presiunilor misionarilor și puternicilor zilei. Chiar și în secolul al XVII-lea se mai puteau regăsi relicve ale practicilor păgâne, așa cum erau oferirea de ofrande șerpilor sau oferirea de hrană
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
nobilii lituanieni au fost păgâni, profesând o religie bazată pe credințele că divinitatea se regăsește în fenomenele naturale. Credințele păgâne au supraviețuit multă vreme în fața presiunilor misionarilor și puternicilor zilei. Chiar și în secolul al XVII-lea se mai puteau regăsi relicve ale practicilor păgâne, așa cum erau oferirea de ofrande șerpilor sau oferirea de hrană strămoșilor în cimitire. Dacă pe teritoriile Belarusului și Ucrainei din zilele noastre, atât majoritatea populației de rând cât și a nobililor erau de credință ortodoxă, (iar
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
vremii care și-au argumentat pozițiile prin autoritatea lui Origene, cărora Sfântul Vasile cel Mare și Sf. Grigore de Nazianz le-au răspuns că Origene fusese înțeles incorect. S-a putut susține, astfel, că Triada plotiniană "Unu - Intelect - Suflet" se regăsește în gândirea lui Origene: „Unul” lui Plotin a fost identificat în lucrarea "Despre principii " ("Peri archon") cu Dumnezeu-tatăl, de unde concluzia că Tatăl este supraființial. Dumnezeu-Tatăl (ca „principiu” și cauză) generează sau dă naștere "logos"-ului sau Cuvântului, similar cu "Intelectul
Origene () [Corola-website/Science/302163_a_303492]
-
sufletul va fi salvat. Nu există infern, răul fiind un rezultat al voinței libere a sufletului și nu un apanaj al materiei. De fapt, pentru Origene sufletul preexistă, întruparea sa fiind o cădere, ca rezultat al unei alegeri rele deliberate. Regăsim aici imaginea platonică a trupului ca închisoare. Liberul arbitru nu este numai cauza căderii, ci și agentul recuperării distanței față de Dumnezeu. Ca ființă liberă, omul are în sine principiul mișcării spre bine. Deoarece este prin natura sa spirit asemănător lui
Origene () [Corola-website/Science/302163_a_303492]
-
optimismul său creștin. John Meyendorff apreciază că sistemul lui Origene este cel care are meritul de a fi făcut religia creștină acceptabilă în ochii neoplatonicilor. Puterea lui Dumnezeu este finită și ea trebuie să fie astfel pentru a fi perfectă. Regăsim cu acest prilej un alt element al culturii grecești, familiar din argumentațiile pitagoriciene și parmenidiene. Pentru a fi perfectă (adică desăvârșită) o ființă trebuie să fie delimitată, definită, completă. Ceea ce este neclar, nedeterminat și nedefinit, este imperfect. Asertarea omnipotenței lui
Origene () [Corola-website/Science/302163_a_303492]
-
care nimeni nu poate scăpa. Tragismul morții este amplificat dacă viața mortului nu a parcurs a doua etapă a vieții, nunta, ca în cazul morții tinerilor "nelumiți", adică necăsătoriți. Aceștia nu și-au încheiat ciclul vieții, deci nu își vor regăsi liniștea veșnică după moarte, ci se vor chinui sub forma unor strigoi. La fel se întâmplă și cu pruncii care mor de mici sau imediat după naștere și devin moroi pentru a-și bântui mamele. În cazul tinerilor nelumiți există
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
etc. Ceea ce dă farmec și individualizează narațiunea lui Dumas este stilul simplu, neprețios (chiar dacă uneori cam dezlânat) și mai ales plin de umor. În fond, nu conținutul eroic conferă romanului originalitatea sa; tradiția relatării exaltate a faptelor de vitejie e regăsită în forme destul de asemănătoare încă în literatura Evului Mediu ori a perioadei clasice: e cazul acelor eroi ca Roland ori Cidul. Pentru romanticul Dumas însă eroismul nu mai cadrează cu seriozitatea. Serioase și mereu încruntate sunt personajele care intră pe
Cei trei mușchetari () [Corola-website/Science/302152_a_303481]
-
este susținut de coloana vertebrală și acoperit cu păr. Este protejat de oasele craniului. La nivelul capului se află organele de debut ale aparatelor respirator (nas și faringe) precum și ale aparatului digestiv (cavitatea bucală, faringe, laringe). Principalele simțuri care se regăsesc în organe aflate la nivelul capului sunt văzul (ochii și nervii optici), auzul (urechile și aparatul auditiv), gustul (papilele gustative aflate pe limbă), mirosul (neuronii specializați aflați în interiorul foselor nazale). În anatomia umană, capul este partea superioară a corpului. El
Cap () [Corola-website/Science/302190_a_303519]
-
Principala sursă pentru Războaiele greco-persane este istoricul grec Herodot, denumit și „părintele Istoriei”. Acesta s-a născut în 484 î.Hr. în Halicarnas, Asia Mică (pe atunci sub stapânire persană) și a scris lucrarea "„Historiai”" între anii 440-420 î.Hr. încercând să regăsească originile războaielor, care la vremea respectivă aparțineau încă istoriei recente (războaiele au luat sfârșit în 450 î.Hr.). Abordarea lui Herodot era cu totul nouă, și, cel puțin pentru societatea occidentală, el pare să fi inventat istoria ca știință, așa cum o
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
Dacă au fost acolo și hiloți, nu există nici un motiv să punem la îndoială că au participat în rolul lor tradițional de slujitori armați ai fiecărui spartan. Altfel, cei 900 de oșteni 'pierduți' de Herodot ar fi putut fi perieci, regăsind astfel cei 1.000 de lacedemonieni ai lui Diodorus. Ambiguitatea exprimării lui Diodorus (cei 1.000 de lacedemonieni includeau cele 300 de spartani?) nu ajută la clarificarea acestei probleme. La un moment dat, el spune "Leonidas, când a fost numit
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
Badalamenti și nadur. Aceștia au decis să-și folosească limba nativă în versuri și au adoptat muzica folk mediteraneană, respectiv rock progresiv italian specific anilor 70. Aceste combinații vor crea „sunetul black metalului mediteranean” la mijlocul anilor 90, stil care se regăsește la Moonspell și Nightfall. Pe scena americană, formațiile au rămas în underground. Unele dintre ele - Grand Belialas Key sau Judas Iscariot - s-au alăturat unei organizații internaționale național socialiste numite Păgân Front, deși singurul membru al Judas Iscariot părăsise
Black metal () [Corola-website/Science/302175_a_303504]
-
Watain insistă asupra ideii că toți componenții unei formații trebuie să aibă aceeași credință satanistă, în timp ce Michael W.Ford din Black Funeral și MkM din Antaeus respind ideea, considerând că genul trebui să fie singurul satanic, și nu membrii. Îi regăsim în această scenă și pe cei care nu se asociază cu Satan, conceptul având origini iudeo-creștine. Quorthon din Bathory folosea noțiunea de „Satan" sau „Satanism" doar pentru a-i provoca și ataca pe creștini. Odată cu lansarea celui de-al treilea
Black metal () [Corola-website/Science/302175_a_303504]
-
patrulea album i-a atacat pe creștini din alt punct de vedere, realizând că satanismul este „un produs crestin”. Cu toate acestea, unii artiști folosesc conceptul de Satan doar cu sensul de simbol sau metaforă pentru propriile credințe. Aici se regăsesc satanistii laveyani și alții. Fostul lider al Gorgoroth, Gaahl, care se considera șaman norvegian folosea termenul de „satanist” pentru că „este vorba de creștinism și trebuie să le vorbim limba [...] Când folosesc termenul de Satan, mă refer la ordinea naturală, la
Black metal () [Corola-website/Science/302175_a_303504]
-
nu sunt absolut necesare să fie utilizate mereu. Zilnic sosesc pe mesele redacțiilor unui ziar numeroase știri, de importanță mai mare sau mai mică iar redacția trebuie să aleagă numai o parte din ele. În realitate numai unele știri își regăsesc loc în paginile ziarelor. Prima muncă a ziaristului este deci trierea iar a doua este stabilirea ordinii priorităților".7) Investigând realitatea, faptele, evenimentele înconjurătoare, ziaristul trebuie să știe, să aibă capacitatea, forța de creație necesară pentru a pune în valoare
Știre () [Corola-website/Science/302491_a_303820]
-
au încă vie speranța într-o lume mai bună și păstrează adevăratul sens al culturii. În funcție de situațiile materiale, cultura necesită diversificarea valorilor, manifestă interese asupra anumitor lucruri si este obligată să accepte modelele impuse de societate. În elaborarea culturală se regăsesc structurile sociale, sistemele de putere, procesele psihosociale și se efectuează prin raportul individ-grupuri-societate. Elaborarea culturală pornește de la acțiunile indivizilor, comportamentul și gândirea acestora, care pot fi negative sau pozitive. Din această cauză, apar distanțări fața de cultură, sau formarea ei
Cultură politică () [Corola-website/Science/302492_a_303821]
-
unde și-a îmbunătățit în continuare talentele artistice, adăugând noi nivele și adâncimi stilului Keystone. Majoritatea filmelor de la Essanay au fost mai ambițioase, având o lungime dublă față de cele de la Keystone. Chaplin și-a întemeiat propria companie, în care se regăseau Edna Purviance și comicii Leo White și Bud Jamison. Odată cu grupurile numeroase de imigranți veniți în America, filmele mute au putut să treacă toate barierele dintre limbi și vorbeau cu toate nivelele Turnului Babel american, tocmai pentru că erau mute. Chaplin
Charlie Chaplin () [Corola-website/Science/302485_a_303814]