390,853 matches
-
În plus, a fost depus efortul, pentru a împiedica concurența din partea antreprenorilor irlandezi. În 1766 exportul de vite a fost interzis în Anglia, mai târziu o lege asemănătoare a fost adoptată în ceea ce privește hrana și îmbrăcămintea. Irlandei i-a a fost acordat rolul de colonie dependentă din punct de vedere economic. În 1801, Parlamentul irlandez a fost dizolvat. Lipsa pământului a cauzat foametea care a lovit Irlanda în 1740-1741 și un secol mai târziu, în 1845-1849. Foametea dezastruoasă a ucis 1,5
Colonizarea Irlandei () [Corola-website/Science/328631_a_329960]
-
(α CVn, α Canum Venaticorum, Alpha Canum Venaticorum) este cea mai luminoasă stea din constelația nordică Câinii de Vânătoare. Este o stea binară, deci este compusă din doi componenți. Denumirea de înseamnă „Inima lui Charles” și a fost acordată în secolul al XVII-lea în onoarea regelui ucis Charles I al Angliei. Numele său latinesc Cor Caroli semnifică „Inima lui Carol”, omagiindu-l pe regele Angliei Carol I. Potrivit legendei, în 1660, steaua i-a apărut fiului lui Carol
Cor Caroli () [Corola-website/Science/328630_a_329959]
-
lui Frederic al II-lea în 1245, Rașpe și-a schimbat opțiunea, iar în 22 mai 1246 a fost ales ca anti-rege, în opoziție față de Conrad al IV-lea. Puternicul stimulent papal care a condus la alegerea să i-a acordat lui Henric Rașpe titulatura depreciativa de ""Pfaffenkönig"" ("regele popii"). Henric l-a înfrânt pe Conrad de Hohenstaufen în bătălia de la Nidda, în sudul provinciei Hessa, în august 1246, însă a murit la câteva luni după aceea, în castelul Wartburg, din
Henric Raspe () [Corola-website/Science/328641_a_329970]
-
acesteia, el s-a căsătorit pentru a treia oară, cu Beatrice (n. 1225-d. 1288), fiica ducelui Henric al II-lea de Brabant. Toate cele trei căsătorii au fost lipsite de urmași. După moartea lui Henric Rașpe fără moștenitori, împăratul a acordat Thuringia că feud lui Henric al III-lea cel Ilustru de Meissen, fiul surorii lui Henric, Jutta.
Henric Raspe () [Corola-website/Science/328641_a_329970]
-
a ducelui Frederic de Boemia. Ludovic a extins teritoriul ducatului de Bavaria și a întemeiat mai multe orașe. Printre orașele fondate de el se numără Landshut în 1204, Straubing în 1218 și Landau an der Isar în 1224. El a acordat sprijin împăratului Otto al IV-lea din dinastia Welfilor, care în schimb i-a confirmat stăpânirea veșnică a familiei Wittelsbach asupra Bavariei. Însă în 1211 Ludovic s-a alăturat taberei familiei de Hohenstaufen; împăratul Frederic al II-lea l-a
Ludovic I de Bavaria () [Corola-website/Science/328642_a_329971]
-
este unul dintre cei mai activi artiști contemporani din România. Lucrările sale se găsesc în muzee și colecții private din țară și străinătate (S.U.A, Marea Britanie, Germania, Elveția, Franța, Italia, Spania, Israel). În 1997-1998, lui Felix Aftene i se acordă Bursă Uniunii Artiștilor Plastici, România. Realizează ilustrații de carte pentru editurile Polirom, Humanitas, Junimea. A ilustrat integral ”Cartea ființelor imaginare” de Jorge Louis Borges, Ed. Polirom, ediția 2006, și ”Amour” de Maxim Crocer, Ed. Humanitas, ediția 2010. Este membru al
Felix Aftene () [Corola-website/Science/328647_a_329976]
-
fie unite sub același conducător. Dion acest motiv, regența asupra Regatului Siciliei a revenit mamei sale, iar nu tatălui. Cu toate acestea, după moartea lui Inocențiu din 1216, Frederic l-a chemat pe fiul său în Germania și și-a acordat sieși din nou titlul de rege al Siciliei în 1217. Mama lui Henric a rămas ca regentă în Sicilia, de această dată în numele lui Frederic, până în 1220. În Germania, Frederic al II-lea i-a încredințat lui Henric Ducatul de
Henric al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/328644_a_329973]
-
ca urmare a căsătoriei sale din 1193 cu Agnes, moștenitoare a comitatului din familia Hohenstaufenilor. Atunci când fratele său mai mic, Otto de Braunschweig, a devenit unul dintre cei doi pretendenți la tronul Sfântului Imperiu Roman în 1198, Henric i-a acordat sprijinul la început, însă apoi a trecut de partea rivalului lui Otto, Filip de Suabia din familia Staufenilor din 1203. După ce a moștenit proprietăți semnificative în Germania de Nord din partea fratelui său Wilhelm în 1213, Henric a acordat stăpânirea asupra
Henric al V-lea de Palatinat () [Corola-website/Science/328651_a_329980]
-
i-a acordat sprijinul la început, însă apoi a trecut de partea rivalului lui Otto, Filip de Suabia din familia Staufenilor din 1203. După ce a moștenit proprietăți semnificative în Germania de Nord din partea fratelui său Wilhelm în 1213, Henric a acordat stăpânirea asupra Palatinatului către fiul său, Henric, iar el s-a mutat în nord. El a abandonat proprietățile din nordul Germaniei în favoarea fiului fratelui său Wilhelm, Otto. Henric a murit în 1227 și este înmormântat în catedrala din Braunschweig. În
Henric al V-lea de Palatinat () [Corola-website/Science/328651_a_329980]
-
dezamorsa conflictul dintre casele de Hohenstaufen și Welf. În 1193, fiul și succesorul lui Barbarossa, Henric al VI-lea de Hohenstaufen, dorea să creeze o alianță politică cu regele Filip al II-lea al Franței, scop în care intenționa să acorde regelui Franței mâna verișoarei sale Agnes. Atunci când tânărul Henric al V-lea a auzit de acest plan, i-a contactat pe părinții lui Agnes. Tatăl ei a evitat să își dea consimțământul pentru această logodnă, pentru că, deși prefera o alianță
Agnes de Hohenstaufen () [Corola-website/Science/328652_a_329981]
-
avantajele acestei căsătorii. Fiii lui Conrad muriseră de tineri, iar Henric al VI-lea ar fi putut să își asigure succesiunea asupra Palatinatului renan prin înfeudarea lui Henric Welf. În plus, Conrad și Agnes l-au convins pe împărat să acorde iertarea lui Henric Leul, care fusese proscris de către Barbarossa. Reconcilierea dintre Henric al VI-lea și Henric Leul a avut loc în martie 1194 la castelul Tilleda. De altfel, Henric al VI-lea își dorea reglementarea conflictului cu Welfii din
Agnes de Hohenstaufen () [Corola-website/Science/328652_a_329981]
-
un teritoriu în zona Egmond din partea împăratului Carol cel Gras, într-un loc numit Bladella (astăzi, Bladel, în apropiere de Eindhoven). Acest eveniment este considerat ca actul de naștere al comitatului de Olanda. Cu toate acestea, până către 1100, numele acordate de obicei comitatului erau cele de Frizia de vest, Frizia sau Kennemerland; în ciuda acestui fapt, conții de după Dirk I se intitulau "de Olanda". Trebuie menționat că cronologia primilor conți este incertă. Existența unui conte între Dirk I și Dirk al
Lista conților de Olanda () [Corola-website/Science/328659_a_329988]
-
lui Willem ocuparea asupra teritoriilor în dispută. În 1063, Gertruda s-a căsătorit cu Robert I de Flandra (numit din acel moment Robert "Frizonul"), cel de al doilea fiu al contelui Balduin al V-lea de Flandra. Balduin i-a acordat lui Dirk Flandra imperială ca apanaj - inclusiv insulele din Frizia apuseană de pe râul Scheldt. Robert a devenit apoi tutore al fiului său vitreg, dobândind controlul asupra insulelor de la răsărit de Scheldt. Robert a reușit să cucerească Kennemerland (teritoriul din nordul
Dirk al V-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328668_a_329997]
-
și susținerea conților de Cleves și a Geldern, ca și a cumnatului său Otto al II-lea, conte de Rheineck, Dirk a reușit să își impună propriul candidat (Herman de Horne) ca episcop de Utrecht. Dirk și mama sa au acordat sprijin abațiilor de Egmond și Rijnsburg, care au înflorit în această perioadă. Mănăstirea de călugărițe de la Rijnsburg a fost întemeiată de către Petronilla în 1133. Două dintre nepoatele Petronillei, Sofia și Hedwiga se vor alătura vieții mănăstirești de aici, una dintre
Dirk al VI-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328676_a_330005]
-
a decis să separe drepturile între cele doupă abații. Această divizare a fost totuși inacceptabilă de către Egmond, iar abații săi insistau pe lângă conții pentru obținerea de compensații. În cele din urmă, în 1156, Dirk al VI-lea a tranșat chestiunea, acordând drepturile asupra bisericilor din nou către Egmond, compensând Echternach prin drepturile asupra bisericii din Vlaardingen și pămînturi pe insula Schouwen. Deși abatele de Egmond a fost de față la încheierea acordului, se pare că el ar fi participat fiind sub
Dirk al VI-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328676_a_330005]
-
acest lucru alături de fratele ei, iar apoi a predat insignele imperiale atunci când Conrad al II-lea a fost ales pentru a succede soțului ei, în 8 septembrie 1024. Ca văduvă, Sfânta Cunigunda a fost săracă, ca urmare a enormelor avuții acordate de către ea și de Henric pentru scopuri caritabile. În 1025, la exact un an după moartea soțului ei, Cunigunda s-a retras la abația Kaufungen, din Hessa, unde a intrat în mănăstirea benedictină întemeiată chiar de ea. La momentul intrării
Cunigunda de Luxemburg () [Corola-website/Science/328681_a_330010]
-
Însă împăratul nu își dorea ca posesiunea să fie guvernată de cea mai apropiată rudă a lui Conrad, Henric de Grandpré, care era un senior francez, iar comitatul ar fi putut fi astfel atașat coroanei Franței. Ca urmare, el a acordat comitatul lui Henric, văr al lui Conrad și viitor conte de Namur.
Conrad al II-lea de Luxemburg () [Corola-website/Science/328685_a_330014]
-
a fi excomunicat de către papa Clement al IV-lea între 1268 și 1270. Willem l-a sprijinit pe Richard de Cornwall pentru a deveni rege al romanilor, Richard confirmând toate fiefurile imperiale ale lui Willem. De asemenea, el i-a acordat sprijin regelui Franței Ludovic al IX-lea cel Sfânt împotriva regelui Alfonso al X-lea al Castiliei în 1267/1277. El s-a îndreptat și împotriva Gelderlandului, Cleves și Heinsberg. În noaptea de 16 martie 1278, care a devenit cunoscută
Wilhelm al IV-lea de Jülich (conte) () [Corola-website/Science/328689_a_330018]
-
-lea împotriva principatului Moldovei în 1484, atunci partea sudică a interfluviului Pruto-Nistrean după o rezistență înverșunată din partea domnitorului Ștefan cel Mare. Regiunea a fost ocupată și inclusă în componența sangeacului Silistra a Imperiului Otoman. O parte din teritoriu a fost acordat Hanului de Crimeea, care a stabilit aici supușii săi, tătari și nogai aduși din stepele nord-caucaziene. Hoarda a atins înflorirea în secolul al XVII-lea, atunci când deasemenea, un număr considerabil de turcici s-au stabilit aici, fugind din calea calmâcilor
Hoarda Bugeacului () [Corola-website/Science/328691_a_330020]
-
-lea de Jülich cu Richarda de Geldern, fiică a contelui Gerard al III-lea de Geldern. Gerard a succedat fratelui său mai mare, Waleram (care murise în bătălia de la Furnes) în poziție de conte de Jülich în 1297. Gerard a acordat sprijin regelui german Adolf de Nassau în bătălia de la Göllheim din 1298, însă atunci când Adolf a fost ucis de către Albert I de Habsburg, Gerard s-a supus acestuia din urmă, fapt care i-a permis să își mențină fieful său
Gerard al V-lea de Jülich () [Corola-website/Science/328693_a_330022]
-
pusă pe seama căpitanului Smith decedat în naufragiu. Produția filmului Titanic a înfruntat nenumărate dificultăți, cauzate de diferențe de creativitate și frustrările generale din timpul războiului. În timpul filmărilor, cerințele lui Salpin au necesitat multe resurse financiare, pe care Goebbels i le acorda deși acestea distrugeau economia Germaniei din timpul războiului. La o săptămână de la începutul filmărilor pe Cap Arcona, Herbert Selpin a convocat o întrunire de criză în cadrul căreia a adus comentarii jignitoare despre ofițerii Kriegsmarine, care ar fi trebuit să fie
Titanic (film din 1943) () [Corola-website/Science/328700_a_330029]
-
de Berg cu Margareta de Hochstaden. În 1259, Adolf a succedat tatălui său în poziția de conte de Berg. Regele Rudolf I de Habsburg i-a permis lui Adolf să mute monetăria la Wipperfürth în 1275. În 1276 Adolf a acordat drepturi cetățenești orășenilor din Ratingen, iar în 1282 celor din Wipperfürth. Adolf a încercat zadarnic să îl impună pe fratele său Conrad, care era preot, ca arhiepiscop de Köln, după moartea lui Engelbert al II-lea de Falkenstein din 1274
Adolf al VIII-lea de Berg () [Corola-website/Science/328708_a_330037]
-
poli se află țările nordice, precum Suedia care din 1978 au hotărât ca soții divorțați nu răspund unul de altul. Ar putea fi prevăzută o pensie doar pentru o perioadă scurtă de timp. În majoritatea țărilor vestice, pensia alimentară este acordată din ce în ce mai rar, din cauza căsniciilor scurte și a faptului că femeile de cele mai multe ori au un venit propriu. Italia și multe țări din America de Sus sunt la polul opus. Femeile trebuie să fie întreținute în timpul despărțirii legale, aceasta fiind o
Mișcarea pentru Drepturile Bărbaților () [Corola-website/Science/328715_a_330044]
-
au refuzat să-i ajute pe expulzați, și așa au murit de foame chiar în fața zidurilor. Această versiune a evenimentelor a fost respinsă de către cronicarul flamand Jean Le Bel, care l-a lăudat pe Eduard pentru caritatea sa în hrană, acordându-le libera trecere și un mic cadou pentru fiecare expulzat, câte o monedă. În data de 1 august, luminile de pe zidurile orașului au semnalizat pregătirile de predare. Filip a distrus tabăra în care s-a bazat anterior armata sa, așa
Asediul Calais-ului (1346-47) () [Corola-website/Science/328752_a_330081]
-
Vassilissis Sofias nr. 39, „impozant, hieratic, clopotul bizantin domină spațiul spiritual al celui mai important seminar teologic al Greciei - Rizarios” (extras din articolul semnat de criticul de art grec Clea Kehayoglu). Câteva luni după participarea la revoluție, guvernului francez îi acordă o bursă de studii la Paris; în 1992 este rezident la „"Cité Internaționale des Arts"”. În 1994 își stabilește atelierul la Paris, înscriindu-și astfel demersul în tradiția artiștilor români în Orașul-Lumină. „Nu pictez cu tuburi de ulei sau cu
Ștefan Râmniceanu () [Corola-website/Science/328760_a_330089]