39,259 matches
-
Timișoara. În această perioadă, revista a apărut însoțită de suplimentul Das Herz (Inima). Redacția a rămas la București, în Palatul Episcopal. În ciuda tuturor adversităților, publicația-numită mai nou Bukarester sonnatagsblatt a continuat să apară până în anul 1942, când, din pricina războiului, a dispărut. Jugendfreund După război, presa catolică s-a dezvoltat, diversificându-se și specializându-se. În 1921 a apărut o revistă dedicată tinerilor catolici: Der Jugenfreund (Amicul tinerimii) ca "Organ al Asociației noastre a tinerilor" ("Organ der Katholischen Juglingsvereine der Erzidiozese Bukarest
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
pentru unele avantaje pe care le oferea orașul), după care aceasta a fost readusă la Săbăoani, unde a funcționat sub conducerea preotului Anton Bișoc până la instaurarea regimului comunist. Revista a continuat să apară până în anul 1947, însă tipografia Serafica a dispărut încă din 1944699. Aurora franciscană Aurora franciscană a fost editată la Huși, pe parcursul a trei perioade: 1918-1920, 1921-1927, 1938-1944. Înainte de anul 1900 a fost introdus în România Ordinul al III-lea Franciscan, denumit și Terțiarii Franciscani, un ordin de călugări
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
891. În aceeași scrisoare trimisă de Cisar lui Gabor la 1 februarie 1932, arhiepiscopul constata cu regret faptul că mai multe publicații catolice importante din țară își încetaseră activitatea: "Păstorul sufletesc, Bukarester sonntagsblatt, Buletin parroisial, Aurora și Curierul, toate au dispărut. E ușor a începe, dar cine continuă și cât timp?"892. Văzând că proiectul fondării unei tipografii la București nu a fost pe placul arhiepiscopului, iar apariția unui ziar în capitală s-a amânat de la un an la altul, monseniorul
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
din atmosfera de credință și de spirit a școlilor noastre din Blaj, Beiuș, Gherla, Oradea, etc., dar oricine vede că această generație trece și se va coborî curând în mormânt, și oamenii cu vederile și dragostea tradițională pentru biserică vor dispărea în curând, și cine va lua locul de apărare a Sionului nostru sfânt?"923. Autorii au încercat să preîntâmpine o întrebare justificată ce putea să apară, ținând cont de contextul economic existent (mai precis, criza economică de la sfârșitul anilor '20
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
și pentru o perioadă scurtă de timp (aproximativ 3 ani) în urma unor diverse discuții polemice între ierarhii din România și cu o intervenție directă (inclusiv financiară) a Vaticanului, a reprezentat o reușită, dar cu un ecou destul de limitat. El a dispărut foarte repede (în loc să se dezvolte), dar a arătat intenția Vaticanului de a încerca unificarea catolicismului din România prin presă și de a înființa un organ reprezentativ care să militeze pentru interesele Bisericii Catolice și să apere imaginea și statutul acestei
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
șaselea an de apariție; până în anul 1932, când s-au schimbat redactorul acesteia, denumirea Bukarester sonntagsblatt și administrația, adică a trecut în jurisdicția diecezei de Timișoara. Aceasta a fost redactată până în anul 1942, când în contextul complex al războiului, a dispărut definitiv. 442 Daniel Banner, op. cit., p. 177. 443 Bukarester katholisches sonnatagsblatt, nr. 37, anul I, 1913, p. 4. 444 Idem, nr. 38, anul I, 1913, p. 4. 445 Idem, nr. 39, anul I, 1913, p. 4. 446 Idem, nr. 3
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
cu frenezie, se lasă prins de propria imaginație, iar mesajul acestei bucurii de a trăi în distopie este că tot ceeea ce poate fi imaginat prinde viață. Distopia e de fapt o apologie a vieții, o viață în care a dispărut hotarul dintre frumos și urât, nu mai există decât existența. Distopia este un rezultat al intenției Desperado de a contraria și șoca lectorul. Prin defamiliarizare, lectorul se deprinde cu o multitudine de alte lumi. Mesajul nu e unul de spaimă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de libertate, de fapt. Sclavia politică era evitată cu măiestrie prin artificii literare. Din acest punct de vedere, estul si vestul se aseamănă: ambele ajung la artificii literare, deși aceasta se întâmplă din rațiuni foarte diferite. După anii 1990, fascinația dispare și se instalează un sentiment acut de derută. Imaginația nu mai e supusă tăcerii și nici comunismului. Fostele literaturi comuniste fac o baie de libertate, sunt libere să scrie ce doresc, dar se dovedește că libertatea e o dezamăgire. În vreme ce
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
intriga amoroasă era principala sursă de suspans. Începând cu Fluxul conștiinței, mai ales după eseul Virginiei Woolf, Modern Fiction (care pune clar problema refuzului), cronologia (înșiruirea lineară trecut-prezent-viitor) și iubirea ca mijloc de captare a interesului pierd teren. Ele nu dispar, dar se supun unui curent dominant, acela al evadării din convenția narativă pe baza căreia funcționau operele de la Homer până la James. Joyce și Eliot sunt importanți nu neapărat ca reprezentanți ai Fluxului conștiinței, cât ca promotori ai refuzului. Primul pas
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mai important să verbalizăm odată cu eroul decât să trăim în umbra lui. Ceea ce nu înseamnă că nu trăim alături de el. Bagajul de trăire e mai bogat ca niciodată, nu mai are opreliști, toate ungherele sunt luminate cu reflectoare puternice. Nu dispar nici cronologia, nici afectul, nici eroii, cum se spune adesea. Nu dispare nimic, totul se intensifică și unghiul de acces la literar se mută, aș zice de la verbal la pre-verbal. Eroii sunt mai vii și mai atașanți ca niciodată. Narațiunea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Ceea ce nu înseamnă că nu trăim alături de el. Bagajul de trăire e mai bogat ca niciodată, nu mai are opreliști, toate ungherele sunt luminate cu reflectoare puternice. Nu dispar nici cronologia, nici afectul, nici eroii, cum se spune adesea. Nu dispare nimic, totul se intensifică și unghiul de acces la literar se mută, aș zice de la verbal la pre-verbal. Eroii sunt mai vii și mai atașanți ca niciodată. Narațiunea se fărâmă dar în Fluxul conștiinței proiectul ascuns al autorului e în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
totuși dorința de a ieși din contur, de a bate lumile, mai ales pe cele trecute aceasta fiind și obsesia lui Ackroyd. Această nevoie de a vedea alte locuri (reale, ori locuri ale minții) e pecetea epocii noastre și ea dispare definitiv în viitorul imaginat de Documentele lui Platon. Platon descoperă că suntem doar pe jumătate din înălțimea contemporanilor lui și că, deși căutăm, nu vedem decât ceea ce dorim să dobândim. El însuși trece neobservat de noi. Nu poate fi auzit
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Doris Lessing lasă în urmă doi copii mici: Le-am explicat că are să vină vremea ca ei să înțeleagă de ce plec. Aveam să schimb lumea aceea hidoasă, aveam să le dau o lume frumoasă, o lume perfectă, din care vor dispărea ura de rasă, nedreptatea etc. Declarația (extrasă din volumul I al autobiografiei autoarei) e deficitară la capitolul "etc". Drept care Doris Lessing revine (cu totul neobișnuit pentru ea în alte situații) la acest adevăr ambiguu: Sigur că a fost extrem de dureros
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pur și simplu anormal. Încă din 1982, Lessing s-a dezis de interpretările feministe ale textelor ei, a respins feminsimul academic, a declarat că niciodată nu va fraterniza cu cele care luptă pentru "zilele luminoase când afurisiții de bărbați vor dispărea". În America, i se pare scriitoarei, situația e extrem de gravă: Feminismul a devenit o religie cu dogme și biserici. Nu-i invidiez pe bărbații din universitățile americane. E cu certitudine ceva trecător. Nu mai poate dura mult. America e uneori
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
faptului că subiectul tezei de doctorat a lui Robyn este romanul industrial. Realitatea se dovedește a fi cruntă și plină de surprize de neînchipuit. În timp ce se derulează confruntarea psihologică dintre Robyn și Vic, tot soiul de personaje neînsemnate apar și dispar pe câte o pagină. Charles, prietenul șovăitor al lui Robyn, se mută la Londra, împreună cu prietena fratelui lui Robyn, trecând de la meseria de literat la cea de "funcționar bancar comercial". Urmează părinții lui Robyn, membri ai facultății, familia și colegii
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
slabi de a supraviețui apărându-se (de unde și spaima constantă), nevoia de (coexistând cu ura pentru) trecut. Personajele principale sunt lupta pentru putere și limbajul (înspăimântător de ritmat, de poetic în tehnica lui) prin care puterea se zvârcolește înainte de a dispărea de pe scenă. Raportul de forțe este marea enigmă a acestui teatru exasperant de violent și tandru în același timp. În ce privește violența temă esențială la Pinter autorul însuși afirma în 1966: Lumea chiar este un loc extrem de violent, așa că violența din
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
rămânând singurul fragment de dragoste din poezia lui Eliot, dacă nu punem la socoteală dedicația la piesa Omul de încredere, scrisă pentru a doua soție a lui Eliot, cu care s-a căsătorit în 1957, cu opt ani înainte de a dispărea. Cercetând temele predilecte ale poetului, am putea de fapt spune că toată tinerețea a fost obsedat de îmbătrânire și moarte, pentru ca seninătatea să-l afle la sfârșitul drumului, făcâdu-l astfel să-și trăiască viața pe dos, mergând înapoi ca racul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
douăzeci de ani și mai bine", Ți-am zis, "dar când crezi că treci pragul cheamă-mă. Am să vin lângă tine oricât ar dura să te petrec". "N-aș crede să fie cum zici", mi-ai răspuns: "Am să dispar într-o noapte în somn". Ce misterios! Ce ingenios! O să te furișezi ca un copil chiulind de la școală cel puțin așa reușesc eu să văd totul în mintea mea. Dar acum te văd în fusta ta indiană și bluza simplă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e miezul nopții, Windows tot nu se închide nici nu vreau, deocamdată. Suntem băgați în asta împreună. Fie. Șed aici, la capătul unei epoci, și aștept rostogolul cel mare. Spre finalul volumului Poems 1960-2000, tonul se ascute, emoția moare, tandrețea dispare. Goodbye (Adio) anunță că "Poezia merge la culcare": Adio vară. Poezia merge la culcare. Fleur Adcock pare să se fi săturat de emoție, cu ori fără rimă. E probabil pregătită să încerce altceva, fiindcă harul n-a părăsit-o. Renunțarea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pentru noii Desperado, dar în anii '50 era o noutate cu siguranță. Larkin descoperă confesiunea și învață să radiografieze viața în vorbe de zi cu zi. Poemele încep și se termină cu simplitate. Stilul e oral. Sfârșitul e abrupt. Au dispărut rimele tânguitoare. În primul volum, punctuația abia dacă se observa, era ignorată ori rău folosită. Acum are înțelesul ei. Versurile dobândesc ritmul echilibrat al inteligenței, al sensibilității înțelese. Un poem remarcabil (Next, Please) folosește într-un fel nou corabia nordului
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
trezesc "unul lângă altul, iubitori, rătăciți / Și foarte osteniți". Apoi poetul se simte prizonier în vis, strigă, Tată! și fuge mereu către el, Peste pajiște, dincolo de viață, De nevastă, copii, da, O clipă, cât amândoi Aruncăm o privire casei Și dispărem printre chiparoși. Ce e interesant la poezia lui Mole este dublul sens al cuvintelor, simultaneitatea clarității și neclarului, preciziei și visării. Idiomul lui poetic e în același timp clar și încifrat. Mole îmbină Modernismul cu tot ce i-a urmat
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
discului embrionar, se datorează ponderii funcționale a circulației placentare. Formarea inimii și a sistemului vascular urmează o suită de evenimente morfogenetice a căror analiză secvențială permite aprecierea originii unor structuri și a modului în care acestea cresc, se diferențiază sau dispar. Complexitatea morfogenezei cardiace este inestimabilă, dar în ultimul timp s-au înregistrat progrese importante în elucidarea principiilor fundamentale ale inducției cardiogenezei și a particularităților etapelor morfogenetice de stabilire a planului organizatoric general al inimii de tip uman. În cursul dezvoltării
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
iar atriile brațul inferior. Recesurile dorsolaterale ale stratului pericardic splahnopleural adiacente miocardului se adâncesc și se apropie unul de celălalt, pereții opuși fuzionează, completând spațiul dintre miocard și peritoneul parietal. Această plică de țesut mezodermic numit mezocard dorsal este tranzitorie, dispare precoce a 4-a săptămână, stabilind un pasaj în lungul cavității pericardice dintr-o parte în cealaltă, dorsal de inimă care persistă la adult sub formă de sinus transvers al pericardului. Segmentele ansei cardiace sunt truncus, conus, VD, VS, AS
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
sunt truncus, conus, VD, VS, AS, AD, sinusul venos (în care se varsă vena cardinală commună a lui Cuvier). Ansa cardiacă proemină ventral pe suprafața embrionului și are între ea și peretele posterior al embrionului mezocardul dorsal (structură tranzitorie care dispare ulterior), care unește brațul posterior al ansei la cel anterior. Aproximativ în ziua a 17-a a embriogenezei se înregistrează primele contracții ale cardiomiocitelor, iar sângele primitiv circulă în ambele sensuri prin ansa cardiacă, atât către capătul arterial cât și
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
o valvă dreaptă, subțire, și de una stângă, proeminentă în cavitatea sinusală, numită septum spurium. Între septum spurium și fața dreaptă a septului secundum se delimitează spațiul interseptovalvular. Pe măsură ce atriul se dezvoltă, septum spurium se acolează de septul secundum și dispare. Valva dreaptă a sinusului se împarte în trei segmente: cranial, crista terminalis, ce adăpostește nodulul sinoatrial, intermediar, ce formează valva lui Eustachio, și caudal, care dă naștere valvei lui Thebesius. Septul sinusului (septum sinus) reprezintă o structură endotelială transversală ce
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]