45,986 matches
-
binecuvântare, ea pune capăt suferinței și durerilor noastre, mai ales când omul este apăsat de povara multor ani, încărcați de lacrimi și suspine. Atunci somnul uitării învelește în mantiai albastră sufletul, de acum liber de chinurile vieții, încununându-l cu pacea divină și desăvârșită. Cu aceste gânduri încerca Radu să se consoleze în drum spre casa părintească, pentru a-l conduce pe tatăl său pe ultimul drum. Merse la trenul ce urma să-l ducă în călătoria lui spre veșnicie, să
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
vizita pe care i-a făcut-o la școală doamna Angela Ulmeanu, despre modul în care a intrat în posesia casei lui părintești și intenția ei de a o dărui lui Ionuț. -Nu știu de ce nu ne-ar lăsa în pace, zise domnul Radu. -Este destul de bolnavă iar povara conștiinței ei destul de grea, ea nu dorește altceva decât iertarea lui Ionuț. -Nu cred că Ionuț va primi! -Să-l lăsăm să decidă singur. -Bine, fie cum zici tu Ramona, domnul Radu ridică
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
triști, el îi sărută pe față. -S-a întâmplat ceva? întrebă Ionuț, privindu-i lung. -Tocmai vorbeam despre doamna Angela Ulmeanu, zise doamna Ramona și îi explică totul în legătură cu casa tatălui său. -Nu știu de ce n-o lăsați în pace, parcă ar fi din familie, și nu vă mai întristați pentru prostiile ei. Oricum, nu mă interesează, nu știu la ce bun se ostenește. Apoi ieși afară la fel cum a intrat. -Sunt de acord cu Ionuț, și eu cred
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
care și el conducea destul de încet din cauza spaimei. înainte de a primi telefonul doamna Angela Ulmeanu încă nu dormea. Deși ajunse de la nuntă de aproape două ore, se mișca prin cameră destul de agitată. Avea o presimțire sumbră, care nu-i dădea pace deloc. Parcă aștepta ceva, nici nu putea plânge din cauza neliniștii care puse stăpânire pe ea. Mereu avea în fața ochilor imaginea fiului ei. După ce fusese anunțată în legătură cu accidentul fiului său, o durere parcă îi sfâșia inima, lacrimile îi inundau obrajii. Pentru
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
adorm, Îmi aminteam de acea intimitate, de acea mică lume pe care o Împărțisem amîndoi În anii ce după moartea mamei, anii cu stiloul lui Victor Hugo și cu locomotivele din alamă. Mi-i aminteam ca pe niște ani de pace și de tristețe, ca pe o lume care se destrăma, care se evaporase treptat Începînd cu zorii acelei dimineți cînd tata mă dusese să vizitez Cimitirul Cărților Uitate. Într-o zi, tata a descoperit că Îi dăruisem Clarei cartea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
spun, fără altă tergiversare, preambul ori Înfloritură... Pe cît se pare, ceasornicarul, care În momentul arestării răspundea la numele artistic de Fetița cu Bigudiuri, mai fusese reținut În circumstanțe similare În două rînduri, consemnate În analele faptelor criminale ale chezașilor păcii. — Spuneți mai curînd ticăloși patentați, scuipă Fermín. — Eu În politică nu mă bag. Dar vă pot spune că, după ce bietul don Federico a fost dat jos de pe scenă, lovit În cap fiind cu o sticlă bine plasată, cei doi agenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
bine, eu vă las, că am o grămadă de munci și n-am vreme. Ziua bună. Am răspuns politicos și am văzut-o Îndepărtîndu-se, țanțoșă, izbind trotuarul cu tocurile. Tata răsuflă adînc, ca și cînd ar fi voit să inspire pacea recuperată. Don Anacleto lîncezea alături de el, cu chipul pălind de la o clipă la alta și cu privirea tristă și autumnală. — Țara asta s-a umplut de tot căcatul, zise el descălecînd de pe oratoria-i colosală. — Hai, curaj, don Anacleto. Lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cîteodată, să întîmplă de și vinde câte 3-4 buți de vin, domnia mea am socotit, fiind case boierești,...nu este crîcimă în tîrg, nici în mahala...am hotărît, cînd să va întîmpla să vîndă vin într-ace pivniță, să aibă pace despre toți;...de toate ce ar fi pe alte crîcime, de toate să fie scutită”. Vez, fiule, cum e scutit un mare boier? Da’ să fi fost un târgoveț oarecare? Nu se spăla cu toată apa Bahluiului de ar fi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
acel ispisoc trăgea acmu egumenul de Galata ca să scoată pe dumnealui logofătul din cumpărătura acestui loc ca să-l ia în sama mănăstirii Hadîmbul... Deci așa am dat rămas pe Paisie egumenul de Galata din toată legea țărei, ca să dea bună pace dumisale lui vel logofăt”. Bătrânul a ascultat destul de posomorât cele scrise în judecata lui Mihai Racoviță voievod. I s-a luminat însă chipul abia când i-am spus ce hotărâre a luat vodă. Aș fi rămas tare mâhnit dacă vodă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
odrasle boierești care de care mai nelegiuiți... La auzul acestor cuvinte, am plecat capul simțindu-mă vinovat pentru că i-am răscolit bătrânului - poate - amintiri neplăcute. El a băgat de seamă și, bătându-mă pe umăr m-a liniștit: Fii pe pace, fiule. Nu mă supăr eu dintr-atâta. Ia mai bine să ne amintim că pentru apa ceea ce curge la haznaua domnească și la feredee sunt puși niște oameni anume - meșteri suiulgii - care au grijă ca toate să fie la locul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
prefăcut că se uită în lungul Podului Spânzurătorilor...Dragul de el!...Probabil și a adus și el aminte de mama lui și o lacrimă ce ședea în inimă i s-a șupurit în colțul ochilor, împăienjenindu-i...Am așteptat ca pacea cea binefăcătoare să se așeze în sufletul și în gândul lui și abia apoi am vorbit: De ce se cheamă această uliță Podul Spânzurătorilor? Apoi am mai vorbit noi de asta, fiule, dar nu am spus că spânzurătorile erau așezate „la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
asta. Dumnezeu îi mare și are grijă de toți. Și de mine păcătosul... łiganca a mai rămas câteva clipe lângă noi. După ce ne-a cuprins într-o privire duioasă, ni s-a adresat, cu adâncă plecăciune: Apoi mai rămâneți în pace și cu sănătate, că eu mai am și alte trebi. Binecuvântat să fii, părinte, și sărut mâna, boierule! Dumnezeu să vă aibă în pază... Odată sfârșind aceste vorbe, bătrâna s-a pierdut în gloata de pe uliță. Am rămas în loc, nedumerit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
soțul său, Marie îndreptîndu-să cu marturi că este locul drept a lor, stăpînit de dînșii și de părinții lor de 40 de ani”. Și „Așe s-au hotărît, ca să-și stăpînească Gheorghie și soțul său, Marie, acest loc cu bună pace”. Care-i casa cu pricina, părinte? Uite-o colea, in capul Uliții Rusești „împotriva bisericii sfetii Nicolai, alăture cu Chervăsăria lui Macarie” - cum spune hotărârea de judecată. Sunt sigur, părinte, că îți aduci aminte de acele judecăți încâlcite Lupa și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
1734 (7242) în care se spune: „Șerban postelnicul...am vîndut o pivniță de piatră și cu două locuri de dugheni care iaste în Cizmărie...au vîndut-o lui Gavril Puiul cizmar”. Dar când îi să n-ai noroc, n-ai și pace. Așa i s-a întâmplat și bietului Gavril Puiul, care n-a prea apucat să atârne măcar o pereche - două de ciubote deasupra ușii dughenilor sale. A venit Toader Palade vel vistiernic care „încăpînd a o răscumpăra, fiind giupîneasa dumisale
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
ridică cușma și plecându-se ușor zic un „Săru’mâna, părinte” fără alt ceremonial și trec înainte. Nu-l aud pe călugăr spunând ceva. Doar dreapta lui ridicată pare să însemne: „Domnul cu tine, fiule” Mă minunez de liniștea și pacea ce le împrăștie în jur fără nici o trudă. Ajunși la poarta mănăstirii, îmi arată un loc de lângă cimitirul armenilor: Locul ista l-a cumpărat Ilie Sturza vornicul de la popa armenesc Alexa și de la Dolca, femeia lui, și apoi l-a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
un bărbat vânjos, cu fața smeadă, umbrită de niște sprâncene bogate...Ne privește cercetător și de sub mustața albă cât doi hulubi mijește un zâmbet cald când întreabă: Cărui fapt datoresc bucuria cercetării casei mele de către sfinția ta, părinte? Fii pe pace, omule. Nu-i nici o pricină anume, ci doar acest tânăr de lângă mine voia să vadă de aproape un călăraș de łarigrad. Eu l-am adus la dumneata... Cu o lumină blândă în ochi, omul mă priviește aproape șugubăț și cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
trebuie să asculți ce scrie într-o însemnare din 7166 (1658): „Iaste și zapisul cel vechi pentru casa aceasta de la Dumitrașco vătavul de peici, fratele lui Iacov cizmariul, pe cum c-au lăsat pe Iane Hadîmbul să ție casele cu pace, numai să nu piară frate-să Iacov”. Asta ar cam însemna că Iacov cizmarul să fi fost osândit la moarte, iar fratele său Dumitrașco - cine știe cum - să-l fi scăpat de la pieire și una din condiții „c-au lăsat pe Iane Hadîmbul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
frate-să Iacov”. Asta ar cam însemna că Iacov cizmarul să fi fost osândit la moarte, iar fratele său Dumitrașco - cine știe cum - să-l fi scăpat de la pieire și una din condiții „c-au lăsat pe Iane Hadîmbul să ție casele cu pace”. Dacă așa s-a întâmplat, atunci e bine. O viață salvată este o faptă bună înaintea lui Dumnezeu. Dar hai în întâmpinarea lui Iane Hadâmbul, pentru că ne iese iar în cale. Asta se vede din rezumatul zapisului din 9 oactombrie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
de alint. Apoi sloboade în fiecare ulcică o licoare neagră cum îi păcura, cu o aromă ce te înalță cu gândul spre cele sfinte...Cu o plecăciune sfioasă, crâșmarul s-a retras dincolo de ușă, lăsând în urmă urarea „Gustați în pace!” Ca de obicei, bătrânul a ridicat primul ulcica și a adulmecat-o, ca și cum ar fi fost în transă...A dus ulcica la gură și a gustat din ea ca din Sfânta Împărtășanie...A adăstat apoi câteva clipe înainte de a înghiți
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
marele vornic despre care vorbește sfinția ta nu poate fi altul decât Ion Neculce...Nu spune el în „Letopisețul łării Moldovei”? „Acest pămînt al Moldovii n-au fost aședzat de demult de oameni, să fie fost trăit într-însul cu pace, ce în cîteva rînduri au fost și pustiiu. Deci pentru acee nu să află letopisețe scrisă de pămînteni vechi”... Dacă-i așa, și așa este, atunci spune-mi ce știi despre felul cum împarte el dreptatea în judecățile pe care
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
vechi cu zapisă iscălite de boieri mari și neguțitori și uliceni, s-au aflat drepte cumpărături. Și această Anghelușe s-au cunoscutu că îmblă fără de cale și s-au dat rămasă cu dreptu giudețu din toată lege țărîi, să de pace Saftii”. Dar, dacă ar fi fost nedrept, l-ai mai fi iubit cu aceeași tărie? Îl ascult pe bătrân și în sinea mea îi dau dreptate, dar gândesc că o mare iubire nu se împiedecă de un lucru întâmplător... Continuăm
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
răscoală... Și nici nu ne-am mai dus acasă, Și-am plâns cu frunțile pe masă, Iar peste noi, în sala goală, - Barbar, cânta femeia-aceea... Note de toamnă Tăcere... e toamnă în cetate... Plouă... și numai ploaia dă cuvânt - E pace de plumb, e vânt, și pe vânt Grăbite, trec frunze liberate. Deschide, dă drumu,-adorato, Cu crengi și foi uscate am venit; În târg, o fată tristă a murit, - Și-au dus-o pe ploaie, și-au îngropat-o... Dă
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
în vid Tot. O, va fi cândva altfel natural, Bis. Toamna sună-n geam frunze de metal, Vis. Nocturnă Uitarea venea... a venit. O lacrimă cade jos, totul tace, Lampa obosită a clipit, Orice obiect atins șoptește : lasă-mă-n pace... De-acum... Auzi, ploaia plânge pe drum Pe un adânc tumult, Pe urma unui mic pantof într-un parc de demult... Adorm... ascult... Afară, la fereastră, toamna a spus : - Of !... Cu voi(1930) Cu voi... Mai bine singuratec și uitat
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Pe foi nu mai știu cum trecea - Sub ropot, și-a lumii grămadă... - Uitasem că toamna venea. Singur Odaia mea mă înspăimîntă Cu brâie negre zugrăvită - Prin noapte, toamna despletită În mii de fluiere cântă. - Odaie, plină de mistere, În pacea ta e nebunie; Dorm umbre negre prin unghere; Pe masă arde o făclie. - Odaie, plină de ecouri, Când plînsu-ncepe să mă prindă, Stau triste negrele tablouri - Făclia tremură-n oglindă. Odaia mea mă înspăimîntă... Aici n-ar sta nici o iubită
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
mari... cătând pe nu știu cine... O, toamnă-n foșnetul de somn s-adorm șoptind cu tine... Pe strada goală vântul deodată face-un salt, Tăcere e în ganguri și în ogrăzi de-asfalt. Cum totu-i glorios... cu niciodată pace... O, toamnă-n foșnet lung șoptește-mi cum se tace... O, nu-i nimic, nimic, a fost un vis înalt, Tăcere e în ganguri și în ogrăzi de-asfalt. Frig Sunt lângă un gard rupt, Și vântul bate cu frunze
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]