40,267 matches
-
și a repetat această performanță de Încă cinci ori pe parcursul carierei sale. Printre volumele cele mai cunoscute se numără „Moartea ceasului”, 1966, „Tinerețea lui Don Quijote”, 1968, „Tușiți” (1970), „O aripă și-un picior”, 1972, „Suflete, bun la toate” (1972), precum și ciclul celor șase volume intitulat „La lilieci”, publicate Între 1973 - 1996. Poezia lui Sorescu acoperă o zonă literară largă, stilul său ironic și degajat trezind În cititor spiritul ludic al copilăriei. De altfel multe dintre volumele sale sunt dedicate celor mici
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
O asemene dispoziție specifică poeziei lui Tudor Arghezi este prezentă În poezii ca: „Rugă de seară”, „Caligula”, „Testament”, „Plugule”, „Întoarcere În țărână”, „Inscripție pe o ușă”, „Inscripție pe o casă de țară”, „Flautul descântat”, unii psalmi, „Letopiseți”, dar mai ales, ciclul „1907 - Peizaje” În timpul vieții sale, Tudor Arghezi a scris poezie și proză. Poeziile sale au apărut În volumele: „Cuvinte potrivite” (1927), „Flori de mucigai” (1931), „Versuri de seara” (1935), „Hore” (1939), „Una sută una poeme” (1947), „1907-Peizaje” (1955), „Cântare omului
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
o formulă șocantă: „Statul nu este soluția problemelor, ci e problema însăși”. Soluția crizei este „dezmembrarea statului”, micșorarea rapidă a acestuia, economia trebuind să fie eliberată de jugul impozitelor și al reglementărilor. S-a presupus că economia, intrată într-un ciclu rapid de creștere, va rezolva ea însăși problemele sociale mult mai eficient decât statul bunăstării. După mai puțin de un deceniu de politică neoliberală a dat semne de criză. Eliberată de presiunea impozitelor și a reglementărilor, economia nu a dat
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
tranziției. În ultimele decenii, din multiple surse, s-a deschis o nouă perspectivă a paradigmei problemelor cu soluții multiple. Se poate identifica începutul dezvoltării capacității de a formula alternative. O presiune pentru căutarea unor alternative a fost generată de însuși ciclul de adoptare a unei soluții, implementare a ei și eșecul/conștientizarea limitelor acesteia. Eșecul unei soluții, într-un mediu de cunoaștere suficient de avansat, capabil să formuleze alternative, a dus la dezvoltarea unei noi tematici: construirea unor alternative. Explozia alternativelor
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
toate fazele, dar într-un mod specific. Înainte de adoptarea strategiei, se face o preevaluare. Pe parcurs, se urmărește continuu eficacitatea potențială a strategiei, eventualele deficiențe de implementare a acesteia pentru corecție, explorarea continuă a alternativelor. Evaluarea finală - la sfârșitul unui ciclu de acțiune - este esențială pentru a se evita risipa efortului pe căi probate a fi slab eficiente sau chiar ineficiente. Bibliografie Forsyth, Tim (coord.), 2005, Encyclopedia of International Development, Routledge, Londra, New York. Ginsberg, Leon, 1996, Understanding Social Problems, Policies, and
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
feminine. Secțiile țineau ședințe de dezbateri, analize pe probleme, acordau consultații și formulau proiecte de legi. Reputația deosebită de care s-a bucurat ISR pe plan intern și extern în cele peste două decenii de existență s-a datorat îndeosebi ciclurilor prestigioase de dezbateri publice organizate de acesta pe teme arzătoare în perioada interbelică. Pentru cititorul de astăzi pot fi foarte sugestive criteriile și metodologia care au stat la baza organizării acestor dezbateri publice: identificarea problemelor sociale majore generate de schimbările
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
public în chip comod „într-unul din sertarele convenționale ale intelectului politic”; „sinceritatea științifică” drept principiu fundamental al activității ISR, ceea ce implica analiza scrupuloasă și severă a problemelor abordate, verificarea și controlul „prin fapte și experiență a ideilor, soluțiilor formulate. Ciclurile de dezbateri publice a și infirmat ideea unei atitudini politice normative a ISR care să formuleze directive pentru oamenii de stat, pentru administratori etc. Așa cum savantul de laborator nu va ajunge niciodată la descoperiri epocale prin simpla aplicare a regulilor
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
care ar putea readuce ordinea în societatea astfel divizată. Putem spune, iată, că procesul de modernizare induce diferențierea structurală, dar nu generează neapărat și un efect de dezvoltare, ci mai degrabă unul de dezagregare. Pentru ca societatea să treacă într-un ciclu de dezvoltare, după ce-a suferit un efect de modernizare, este necesară intervenția unui factor voluntar, capabil de o reorganizare internă a societății care a traversat un proces de schimbare. La acest prag al demonstrației putem consemna, iată, că modernizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
repetat și în chip răsunător, politicile dezvoltării în Est au fost fundamentate pe un asemenea sistem de gândire anacronic, ce înregistrează o criză de durată deja seculară, persistentă din anii 1890 până în anii 1990. În tot acest interval înregistrăm trei cicluri subîntinse de cinci faze de criză ale unui asemenea sistem de gândire. Putem spune deci că un atare sistem de gândire (sincronismul) este difuzat ca „instrument al colonialismului mental”, și nicidecum ca sistem funcțional de gândire. Care sunt așadar diferențele
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
proprietatea; c) veniturile; d) clasele de bază (seniorii, țăranii și funcționarii, comercianții, militarii); e) statul și imperiile; f) lumile (chineză, mediteraneeană, nordică etc); g) economiile mondiale; h) tehnologiile; i) procesele (expansiune, contracție, creșteri, declin, inflații, dezertificare, pustiire etc.); j) temporalitățile (cicluri, durate, timpi scurți); k) structurile; l) conjuncturile; m) mecanismele (taxe, confiscări, profituri ocazionale, prăzi, îngrădiri, dări), etc. Școala de la Binghamton și grupul de la CEPAL: Immanuel Wallerstein, A.G. Frank, S. Amin în chestiunea posibilității unei dezvoltări globale. Teoria „elevatoarelor”: M. Manoilescu
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
a devenit o periferie în perioada colonială, apoi a urcat spre statusul semiperiferic în epoca Revoluției Americane. Ea a devenit, apoi, o arie centrală în secolul XX.” (Randall, 1988, p. 95) Să urmărim pentru moment alte concepte ale analizei globale: cicluri, crize, războaie, trenduri. Să consemnăm, mai întâi, cele două concepte globale ale analizei lui Wallerstein: economie mondială și imperiu mondial. Sintagma de economie mondială are la Wallerstein o accepțiune care pare a fi împrumutată de la Braudel. Există, spune Braudel, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
este să cucerești și, astfel, să procuri venituri sporind securitatea în interior într-un ritm care să depășească cheltuielile militare și rezistențele interne. Statul care este cel mai capabil să mențină un imperiu cucerind periferia va putea scăpa de acest ciclu; inamicii săi care rămân în urmă în privința cuceririi străine (externe) vor rămâne în urmă și acasă. (Randall, 1988, p. 96) Observăm deci că marea rivalitate și bătălie între statele centrale (sau metropolitane) nu se mai desfășoară în relațiile lor nemijlocite
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
vid, acel „vacuum în care au fost capabile să se miște Olanda și Anglia după 1600. Astfel, aceste țări semiperiferice din nordul Europei au fost capabile să disloce fostele state centrale din sud” (Randall, 1988, p. 95). Dezvoltare sau expansiune? Cicluri globale, faze, hegemonii. Trenduri metropolitane și trenduri periferice Modelul lui Wallerstein ne spune că toate aceste procese se desfășoară în cicluri globale, „operând nu în interiorul statelor, ci la nivelul sistemului mondial global”. Ideea sa este că există cicluri-perechi de câte
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
nordul Europei au fost capabile să disloce fostele state centrale din sud” (Randall, 1988, p. 95). Dezvoltare sau expansiune? Cicluri globale, faze, hegemonii. Trenduri metropolitane și trenduri periferice Modelul lui Wallerstein ne spune că toate aceste procese se desfășoară în cicluri globale, „operând nu în interiorul statelor, ci la nivelul sistemului mondial global”. Ideea sa este că există cicluri-perechi de câte 150 de ani. În termeni tehnici, Wallerstein asimilează aceste cicluri așa-numitelor „cicluri Kondratieff” sau „valuri de lungă durată”, care sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
lui Wallerstein ne spune că toate aceste procese se desfășoară în cicluri globale, „operând nu în interiorul statelor, ci la nivelul sistemului mondial global”. Ideea sa este că există cicluri-perechi de câte 150 de ani. În termeni tehnici, Wallerstein asimilează aceste cicluri așa-numitelor „cicluri Kondratieff” sau „valuri de lungă durată”, care sunt alcătuite din câte două faze, desemnate prin „A1 și B1, urmate de alte două faze, desemnate prin A2 și B2”. Procesul ciclic marchează sistemul în ansamblu și are o
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
spune că toate aceste procese se desfășoară în cicluri globale, „operând nu în interiorul statelor, ci la nivelul sistemului mondial global”. Ideea sa este că există cicluri-perechi de câte 150 de ani. În termeni tehnici, Wallerstein asimilează aceste cicluri așa-numitelor „cicluri Kondratieff” sau „valuri de lungă durată”, care sunt alcătuite din câte două faze, desemnate prin „A1 și B1, urmate de alte două faze, desemnate prin A2 și B2”. Procesul ciclic marchează sistemul în ansamblu și are o natură strict economică
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
a fost atunci un „centru” în toate sensurile (nivel de urbanizare, știință, artă, filosofie). Acum creează Spinoza, Rembrandt, Descartes. Prin urmare, „perioada” de expansiune a unui „centru” înseamnă și perioada de expansiune a unui mare oraș, astfel încât succesiunea celor patru cicluri înseamnă și o succesiune de culturi metropolitane. Iar dacă vrem să admitem că „periferiile” pot crea strălucite „culturi critice”, atunci nu e lipsit de interes să observăm că în faza metropolitană franco-engleză una dintre cele mai strălucite „culturi critice” europene
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
fiecare translație a „centrului” a apărut un nou oraș înălțat la rangul de metropolă a lumii. Iată succesiunea metropolelor europene: Sevilla, Anvers, Amsterdam, Londra, Paris. Pe de altă parte, se cuvine să observăm că mișcarea „culturii metropolitane” nu ascultă de ciclurile economice. Este adevărat că marea culminație a culturii franceze aparține „ciclului economic franco-olandez”. Atunci apar și Descartes, și Pascal. Dar e tot atât de adevărat că Parisul nu va mai părăsi scena mondială, pe care o va domina în tot secolul al
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
rangul de metropolă a lumii. Iată succesiunea metropolelor europene: Sevilla, Anvers, Amsterdam, Londra, Paris. Pe de altă parte, se cuvine să observăm că mișcarea „culturii metropolitane” nu ascultă de ciclurile economice. Este adevărat că marea culminație a culturii franceze aparține „ciclului economic franco-olandez”. Atunci apar și Descartes, și Pascal. Dar e tot atât de adevărat că Parisul nu va mai părăsi scena mondială, pe care o va domina în tot secolul al XIX-lea, până prin anii ’30, adică încă un sfert de secol
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
apar și Descartes, și Pascal. Dar e tot atât de adevărat că Parisul nu va mai părăsi scena mondială, pe care o va domina în tot secolul al XIX-lea, până prin anii ’30, adică încă un sfert de secol XX. Prin urmare, ciclul metropolitan parizian durează încă circa 150 de ani după ce hegemonismul francez încetează. Oricum, e de reținut că fiecare asemenea ciclu economic a fost urmat de „războaie ale declinului”, care au ruinat temporar economia europeană: războiul de 30 de ani (între
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
va domina în tot secolul al XIX-lea, până prin anii ’30, adică încă un sfert de secol XX. Prin urmare, ciclul metropolitan parizian durează încă circa 150 de ani după ce hegemonismul francez încetează. Oricum, e de reținut că fiecare asemenea ciclu economic a fost urmat de „războaie ale declinului”, care au ruinat temporar economia europeană: războiul de 30 de ani (între 1630 și 1650), războaiele napoleoniene și Revoluția Franceză (1792-1815), primul și al doilea război mondial (1914-1918, 1939-1945), care a încheiat
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
fondurile sociale au întâmpinat dificultăți în cooperarea cu sectorul public și uneori chiar pot crea conflicte cu ministerele/agențiile publice de resort. De asemenea, managementul acestor fonduri sociale poate fi afectat de discontinuitatea filosofiilor de guvernare diferite uneori de la un ciclu politic la altul. Dependența crescută a fondurilor sociale de finanțarea internațională periclitează continuitatea acestora, mai ales în situațiile în care aceste fonduri nu sunt integrate și în bugetele naționale. În anumite situații, investițiile masive în proiecte comunitare pot submina autoritatea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de dezvoltare socială pentru comunitățile miniere (pentru mai multe detalii, vezi și Manualul de operare al subcomponentei Schema de dezvoltare socială pentru comunitățile miniere (SDSCM) din cadrul părții B: Atenuarea impactului social, 2004, http://www.frds.ro/indexuri/applicants MINE(romana).html). Ciclul de dezvoltare și implementare a unui proiect Această secțiune urmărește, pe de o parte, să sublinieze ciclul dezvoltării unui proiect susținut prin fonduri sociale, iar pe de altă parte, să furnizeze o schemă generală de realizare a unui proiect la
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Schema de dezvoltare socială pentru comunitățile miniere (SDSCM) din cadrul părții B: Atenuarea impactului social, 2004, http://www.frds.ro/indexuri/applicants MINE(romana).html). Ciclul de dezvoltare și implementare a unui proiect Această secțiune urmărește, pe de o parte, să sublinieze ciclul dezvoltării unui proiect susținut prin fonduri sociale, iar pe de altă parte, să furnizeze o schemă generală de realizare a unui proiect la nivel comunitar. Având în vedere specificul fondurilor sociale - și anume focalizarea pe combaterea sărăciei - proiectele dezvoltate cu
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
sociale, iar pe de altă parte, să furnizeze o schemă generală de realizare a unui proiect la nivel comunitar. Având în vedere specificul fondurilor sociale - și anume focalizarea pe combaterea sărăciei - proiectele dezvoltate cu sprijinul acestora urmăresc o serie de cicluri specifice. Rawlings și colaboratorii săi (2004) arată că stadiile de dezvoltare a unui proiect comunitar sunt: identificarea comunităților sărace; promovarea programelor, informarea și identificarea nevoilor; evaluarea propunerilor/aplicațiilor primite; implementarea; continuarea activităților după încheierea finanțării (operations and maintenance); monitorizarea și
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]