39,980 matches
-
unei generații efective. În opinia lui Mannheim, procesul de schimbare rezultă din emergența continuă a noi grupe de vârstă, din contactul nou cu zestrea culturală acumulată: ideile, valorile, comportamentele se schimbă de-a lungul Înlănțuirii succesive a generațiilor, de-a lungul sosirilor continue a unor noi participanți și a plecărilor continue al celor mai vechi. „Suntem bătrâni mai ales pentru că trăim Într-un cadru de experiență prestructurant specific, Însușit de către fiecare, prin intermediul căruia fiecare nouă experiență posibilă primește o formă și
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
materiali și simbolici, nivelurile conștiente sau inconștiente” (Wiame și Muxel, 1996, 187-210). Pe o poziție dihotomică se situează studiul propus de Attias-Donfut și colaboratorii săi: „Obiectivul nostru este diferit, el este centrat chiar pe analiza proceselor de transmitere: de-a lungul studiului despre continuitate și discontinuitate se va căuta, În special, să se determine În ce măsură natura raporturilor dintre generații este legată de tipul de schimbare socială” (Wiame și Muxel, 1996, 650). Continuitatea dezvăluie nu doar transmiterile ce trec de la părinți la
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
a acestei asimetrii. Copiii de Îndepărtează de părinți și investesc mai mult În propriii lor copii, care, devenind adulți, investesc, la rândul lor, În urmașii lor. În acest fel, generațiile ajung să trăiască În universuri ce se desprind de-a lungul timpului și ajung să se separe definitiv, devenind universuri paralele. Din perspectivă fenomenologică, „lumea din viața cotidiană” sau life world ( În sensul definit de Alfred Schutz În 1987) este iremediabil separată de la o generație la alta, chiar prin Însuși faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
separată de la o generație la alta, chiar prin Însuși faptul că „lumile” nu sunt contemporane. Schimbările sociale profunde, purtătoare de conflicte, au avut o influență majoră În modurile de educație, conturând relațiile cu generația următoare. Transmiterea modelelor educaționale de-a lungul generațiilor În opinia lui François De Singly, familia contemporană a inventat educația relațională, al cărei obiectiv este „descoperirea bogățiilor personale ale copilului, respectând autonomia sa”. Noile principii educative opun satisfacția de sine moralei exterioare și toleranța disciplinei (Singly, 1996). Rezultatele
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
al cărei obiectiv este „descoperirea bogățiilor personale ale copilului, respectând autonomia sa”. Noile principii educative opun satisfacția de sine moralei exterioare și toleranța disciplinei (Singly, 1996). Rezultatele cercetărilor Întreprinse de echipa de sociologi coordonată de Attias-Donfut arată că, de-a lungul celor trei generații, modelele de educație s-au modificat. Educația autoritară, larg răspândită În cadrul generației mai În vârstă (G1), nu mai constituie o normă printre tineri. Datele culese de la familiile investigate permit evocarea evoluției stilurilor de educație, de la educația primită
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
practicanți. În plus, doi practicanți din trei au bunici care sunt și ei, la rândul lor, practicanți În mod regulat (apud Attias-Donfut et al., 2002). Aceste rezultate dezvăluie unele aspecte ale mecanismelor de transmitere; ele arată atât continuitatea de-a lungul generațiilor, cât și transmiterea eficientă a practicilor religioase de-a lungul generațiilor. De multe ori se omite o generație În transmiterea practicilor religioase, acestea realizându-se direct de la bunici către nepoți. Unii bunici - În special bunicile - exercită un rol activ
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și ei, la rândul lor, practicanți În mod regulat (apud Attias-Donfut et al., 2002). Aceste rezultate dezvăluie unele aspecte ale mecanismelor de transmitere; ele arată atât continuitatea de-a lungul generațiilor, cât și transmiterea eficientă a practicilor religioase de-a lungul generațiilor. De multe ori se omite o generație În transmiterea practicilor religioase, acestea realizându-se direct de la bunici către nepoți. Unii bunici - În special bunicile - exercită un rol activ, de misionariat asupra nepoților pe care părinții Îi cresc fără tradiție
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Dacă doi practicanți din trei au bunici care sunt și ei practicanți În mod regulat, doar unul din zece practicanți În mod regulat din generațiile de bunici au un nepot practicant În mod regulat. Evoluția și practica religioasă de-a lungul generațiilor este un fenomen aflat În declin structural. Declinul structural al unei practici se traduce În forme specifice de reproducere: pe de o parte, ea se dobândește aproape În mod exclusiv prin moștenire familială, iar pe de altă parte, practica
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
directe sau indirecte, imediate sau diferite În timp. Sugestivă, În acest sens, este perspectiva deschisă de Marcel Mauss (1923/1960, 145-312), care subliniază că toate formele de schimburi se combină și contribuie la circulația darurilor și a datoriilor de-a lungul generațiilor. În opinia lui F. Bloch și M. Buisson (1994, 55-72), acest fapt constituie fundamentul legăturii sociale familiale. O confirmare statistică e adusă de ancheta trigenerațională a lui Attias-Donfut prin care este ilustrat faptul că modelele și practicile de Întrajutorare
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
ceilalți la a experimenta o viață de cuplu care să fie urmată de o despărțire (Théry, 1998). Datele oferite de ancheta trigenerațională a lui C. Attias-Donfut aduc unele lămuriri legate de problema devenirii relațiilor dintre părinți și copii de-a lungul Întregii vieți adulte (cu alte cuvinte, abordarea acestei probleme dintr-o perspectivă dinamică). Din analiza relațiilor specifice dintre părinții vitregi și copiii minori, dar și dintre tineri și părinții lor divorțați sau despărțiți, Attias-Donfut ajunge la concluzia că dificultățile din
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
lor. Concluzia noastră este că filiația Își are rădăcinile În axa stabilității construcției familiale. Dinamica generațiilor. Raporturile dintre generații și schimbarea socială Analizele transmiterilor culturale și ale solidarităților Între generații s-au ghidat după aceleași orientări ce se Înscriu În timpul lung al succesiunii generațiilor, În situarea lor la interferența vieții private cu cea publică. Cu alte cuvinte, aceste analize intergeneraționale se referă la schimbarea socială, la transformările economice sau la cele din sistemul welfare-ului. Studiile comparative generaționale aduc cel puțin trei
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
la cei morți, legătura se metamorfozează pentru a deveni o realitate mai mult psihologică decât socială. Raporturile care leagă generațiile asigură Înscrierea individului În succesiunea generațiilor și, În acest mod, fac posibilă apropierea „timpurilor individuale” de timpul social. De-a lungul acestor raporturi, identitatea generațională se construiește permanent (apud Attias-Donfut, 2000, 675). Fiecare generație se definește - sau este delimitată - simultan atât de generația anterioară, cât și de cea care-i precede. În Înlănțuirea generațiilor, fiecare se Înscrie În centrul unui ansamblu
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
caz, beneficiul unui ajutor public este - pentru cel care Îl primește - de sporire a șanselor obținerii unui ajutor complementar din partea membrilor familiei. Transferurile publice alimentează solidaritatea familială și, cu certitudine, au jucat un rol important În persistența solidarității de-a lungul schimbărilor care au bulversat structurile familiei. Fără Îndoială, În acest mod, transferurile publice au contribuit la „pacificarea” raporturilor dintre generații, instituind un nou „contract al generațiilor” (Attias-Donfut, 2000, 677). Introducerea protecției sociale a remodelat statutul diferitelor generații, a modificat funcționarea
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
mai mult În relațiile cu ascendenții și cu descendenții - acuză o accentuare a inegalităților sale interne, generate de jocul transferurilor de bunuri către celelalte generații. Aceste transferuri private, interacționând cu cele publice, intră În interferență cu dinamica macrosocială de-a lungul a două procese principale: În primul rând, prestațiile publice exercită efecte redistributive considerabile asupra majorității gospodăriilor. În mod egal, aceste prestații publice au efecte incitante asupra solidarității intrafamiliale, prin intermediul căreia se realizează o redistribuire a bunurilor În cadrul familiei. În acest
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
autonomia sa. Ancheta a pus În evidență faptul că, În cadrul fiecărei generații, educația dată copiilor este mai suplă și mai permisivă decât educația primită de la părinți. În al cincilea rând, datele empirice arată că evoluția și practica religioase de-a lungul generațiilor reprezintă un fenomen aflat În declin structural. În al șaselea rând, istoria ultimelor două secole exprimă slăbirea puterii patriarhale asupra copiilor concomitent cu slăbirea progresivă a dominării soției de către soț. Din rezultatele examinate reiese că, În ciuda inerției practicilor și
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
al doilea rând, prin memoria colectivă pe care și-o construiesc, generațiile devin, În raport cu succesorii lor, depozitarele unor memorii În calitate de martori ai unor epoci. Orice grup, susține M. Halbwachs (1925), are o istorie și Își construiește identitatea sa de-a lungul memoriei sale colective, „el devine conștient de sine Însuși amintindu-și”. Iată de ce, considerăm că definirea unei generații nu se poate face printr-un eveniment singular: deși conștiința unei generații este vizibilă și distinctă, În raport cu referentul temporal, generația nu are
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de Holocaust. Preocupați Încă de la Începuturile dezvoltării științei lor de raportul dintre bine, rău și comunitate, sociologii au subsumat crimele colective fie termenului pogrom, fie cuvântului genocid. Cum clarificarea conceptuală - generatoare a atâtor neînțelegeri artificiale În dezbaterile purtate de-a lungul timpului privind Holocaustul - este o miză a modului În care Mihai Milca tratează subiectul abordat, cartea face o diferențiere clară Între primul concept, ca desemnând mai degrabă crima colectivă generată de izbucniri de moment, Înalt pasionale, dominate de un tip
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
autoritate În exercitarea rolurilor specifice vizând realizarea finalităților propuse. Cartea este structurată pe opt capitole. Primul capitol, intitulat „Cultura - definiție, conținut, esență a definirii și funcționalității modelului cultural”, oferă În prima parte o prezentare generală a definițiilor aduse de-a lungul secolelor conceptului de cultură. Autorul acordă o atenție deosebită modului de Înțelegere a culturii din perspectiva rolului său asupra ființei umane (model propus de L. Withe), potrivit căruia cultura este destinată să servească trebuințelor spiritului la fel ca pe cele
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
cea românească - sunt niște ,,odrasle ale naționalismului” În opera de construire a culturilor și identităților naționale respective. Autorul enumeră mai multe ,,contraste majore” Între tipurile de abordare anglofonă și europeană a disciplinei (sau disciplinelor?) etnoantropologice, precum observarea participativă de-a lungul unui an (Îndeobște) din antropologie vs. observarea la numite intervale de timp din etnologie, accentul pe relații sociale (În antropologie) și pe cultură materială și moduri de expresie culturală (În etnologie), perspectiva comparativă a antropologiei față de cercetarea etnologică a propriei
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
În sânul său schimburile intergeneraționale, de la părinți la copii și invers, ceea ce antrenează scăderea prăpastiei dintre generații și o mai mică scindare a vârstelor vieții (apud Attias-Donfut, 2000). În Le choc des générations, Bernard Preel identifică șapte generații de-a lungul secolelor omenirii : 1. generația 1916-1925: este „generația istoriei unui miracol”, Îndrumată și educată sub motoul: „Munca, familia, patria”; 2. generația 1925-1935: este „generația libertății regăsite”, generația norocoasă sau generația sandwich; 3. generația 1935-1944: este „generația precoce”, de tranziție; 4. generația
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Bourguignon (1976 și 1978), Agnés Pitrou (1978 și 1979), Crenner (1998). Pentru detalii, vezi Roussel (1976); Roussel și Bourguignon (1978); Pitrou (1978); Pitrou (1979); Crenner (1998). Rezultatele anchetei Întreprinse de Coenen-Huther (1994) arată că Întrajutorarea familială se desfășoară de-a lungul unei filiații care concentrează trei pătrimi din volumul de ajutor necesar unei familii. Studiile efectuate de către sociologii francezi se concentrează, În special, asupra analizei circulației ajutoarelor, a identificării „donatorilor” și a „beneficiarilor”, a evidențierii consecințelor transferurilor economice asupra inegalităților interși
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
interioritatea profundă, poate că primul pas este tocmai acela de a-ți privi eul și mediul în care trăiești ca pe un spectacol. Dat fiind că eventualele avantaje spirituale sînt de judecat în raport cu acest spectacol, voi face mereu, de-a lungul textului, un du-te-vino uneori poate forțat, stîngaci între teme perene, prezente în marile tradiții ale lumii, și condiția socioculturală a religiei în Europa de azi. Voi pune față în față trasee ale cunoașterii mistice și demersuri de antropologie religioasă, intuiții
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
numeau ateism purificator : refuzul chipurilor limitative, legate de conveniențe sau de putere, reduse la sociomorfism ale divinului. Biserica însăși e provocată de laicitate să își reamintească statura ei primă, esențială, acordată de Christos: ea e destinată să rămînă, de-a lungul timpurilor și al istoriei, turma mică, minoritate de înțeles ca ferment calitativ orientată ascendent, opusă tendinței dominante grele, gravitaționale. Critica practicată de André Scrima nu descalifică datele pe care se aplică ; le exaltă, dimpotrivă, potențialul spiritual ascuns. Discernămîntul înseamnă aici
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
de infinitul divin, receptacul pentru elementul non-uman din om. Iubirea/caritatea nu este decît această recuplare la universal pusă în aplicație, în act, în acțiune. Inaugurată în Paradis, funcționarea de tip universal a omului e pregătită și presimțită de-a lungul istoriei, e atinsă de puțini chiar în cursul ei, prin realizare verticală, se desăvîrșește în împărăția unde Dumnezeu este totul în toate. Cînd Christos le spune oamenilor că s-a apropiat de ei împărăția, El care e Universalul concret îi
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
corporale. Ființele umane nu i se înfățișau lui Origen ca dominate de diversitate pe nivelurile lor individuale și din ce în ce mai similare pe nivelurile lor înalte. Pe măsură ce era parcursă ascendent, verticala ființelor nu înregistra o trecere de la varietate la omogenitate. De-a lungul întregii verticale, ființa își păstra diferența proprie, originalitatea, adînca singularitate. Dar, în condiția lor originară, fiecare dintre aceste organisme unice, perfect ajustate în componentele lor, contemplau aceeași înțelepciune divină, aspirau să se contopească cu același Foc, să-și potolească dorul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]