39,256 matches
-
Exista speranța democrației și a redresării economice. După aceea, a urmat cea de a doua fază, diferită de prima: criza și întoarcerea lui Carol al II-lea în România. Germania, sub Hitler, și Rusia, sub Stalin, și-au revenit, au atacat Acordul de la Versailles și au început, alături de alte regimuri, ca Italia fascistă, să destabilizeze sistemul de la Versailles. Lumea revenea la anarhia internațională. Unitatea națională a României lua sfîrșit prin violență, în 1940. În 1918, toate acestea erau departe. Pe lîngă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de profundul său devotament pentru dinastie, ceea ce făcea ca această fuziune politică să fie problematică, chiar dacă Mihalache i-a oferit lui Iorga președinția partidului. Numeroasele negocieri dintre Mihalache și Iorga nu au dus la nici un rezultat 37. Iorga l-a atacat imediat pe Mihalache în "Neamul românesc", numindu-l "Caius Gracchus de la Topoloveni". Dar cel mai important obstacol în calea acestei fuziuni benefice era un motiv personal: ura neîmpăcată a lui Iorga față de Stere. Se referea la acesta, numindu-l "odiosul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Va deveni de mai multe ori ministru de interne, excelînd întotdeauna în activitatea de reprimare și în țeserea intrigilor, în care acest despot fanariot era expert. Argetoianu a scos în afara legii primul Congres al Partidului Comunist Român, după care a atacat rolul lui Iorga în viața publică, numind "Neamul românesc" "un ziar murdar, un organ al anarhiei". Atunci cînd Iorga a protestat, Argetoianu i-a promis că "o să-i vîre pumnul în gură"48. În martie 1920, după dizolvarea Adunării Naționale
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
condițiilor existente în timpul țarului, adică recunoașterea proprietății sovietice asupra căilor ferate din Manciuria. Iorga comenta: "Regimul sovietic seamănă cu cel al diavolului de Nicolae I și cu cel al bunicii lui, Ecaterina II". În primăvara lui 1940, Iorga l-a atacat pe Petru cel Mare. El fusese cel care îi adusese pe ruși în Occident și clădise Petrogradul, imitînd metodele apusenilor. Intrarea Rusiei în Europa a ajuns să fie un blestem pentru Occident și (după părerea lui Iorga) pentru propriul lui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
misiți. Iorga nu considera acesta drept un profit legitim, adăugînd că, dacă un negustor român cu amănuntul ar face așa ceva, l-ar considera la fel de vinovat. Pe urmă (ținînd cont de faptul că aceasta se întîmpla în 1924), Iorga i-a atacat pe intelectualii evrei că se cramponează de cultura lor germană! "De ce țin ei atît de mult la cultura germană? Merită acest lucru trecutul german cu atitudinea lui față de evrei? Nu! Intelectualii evrei sărută și tălpile torționarilor lor". Cu toate că s-ar
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
au venit la conferința ținută de Iorga în 1923 în orașul moldovenesc Roman. (Era ceva nou și avea loc în toată România). A vorbit despre diferența dintre naționalismul latin, cu diversitatea sa inerentă, și despre naționalismul "păgîn" al germanilor. A atacat sionismul, un "vis imposibil după 2.000 de ani". Evreii ar trebui să renunțe la ideea a "două patrii", n-ar trebui să caute salvarea în noua Constituție democrată și "ar trebui să găsească drumul spre inima poporului român. Calea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pe cele ale lui cît și pe cele ale generației mai vîrstnice, Iorga i-a sfătuit pe studenții români să se întreacă cu evreii în facultăți și în activitatea intelectuală și să-i depășească în aceste domenii decît să-i atace fizic 115. Iorga era naiv; mult prea mulți studenți reprezentanți ai "Noului naționalism", considerau instituirea numerus clausus-ului, maltratarea sau izgonirea evreilor din universități (în unele cazuri neezitînd să-i schilodească sau să-i ucidă) mai practice decît "depășirea" studenților evrei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cu un astfel de om! Fiind acum la cuțite cu A. C. Cuza și cu studenții și adversar înverșunat al sistemului liberal, aceste detalii aveau toate șansele să ajungă la cunoștința publicului! Astfel, Alecu Constantinescu, acolit al Partidului Liberal, l-a atacat pe Iorga în Adunare, prezentînd un dosar plin cu documente referitoare la contribuția lui Blank la activitățile culturale ale lui Iorga. Plin de sine (și naiv), Iorga a condamnat această "tentativă grosolană de șantaj"134. Autorul cărții de față a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
înțelege hipersensibilitatea lui Iorga, care manifestă "simptome de menopauză masculină" din cauza unei glume nevinovate". În memoriile lui, Iorga nu a dat niciodată amănunte despre acest incident, menționînd doar un "imens scandal provocat de Cuza în Adunarea Națională", adăugînd: "Cuza mă ataca zilnic"142. Autorul cărții de față nu poate decît să adauge că, dacă este vorba să fie spus totul, a scrie biografia cuiva nu constituie cea mai adecvată formulă de exorcizare apelînd la scrierea istoriei. Iorga i-a replicat lui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de evrei în Italia fascistă"180. Iorga nu a considerat ca fiind sub demnitatea lui să-i scrie lui Brătianu asupra acestui subiect, la 11 octombrie 1923, numindu-i pe fasciștii români "banda care-și spune Fascia Romana și care atacă și asasinează oameni care nu sînt de acord cu scandalurile lor antisemite, constituind o permanentă rușine pentru România". Aceștia îl amenințau tot timpul pe A. Cusin, editorul ziarului lui Iorga, ca și pe un ziarist evreu de la "Adevărul", dl. Rosenthal
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
prințul Carol în exil. La sosirea lui Brătianu, Iorga s-a simțit copleșit de ură. El nu și-a pus frîu limbii atunci cînd i s-a adresat Regelui Ferdinand, exprimîndu-și dezaprobarea față de exilarea prințului Carol, după care i-a atacat pe Brătieni. Regele i-a spus că "ei sînt sfetnicii mei!" "și o țară-ntreagă nu reușește să înțeleagă de ce nu-i concediați!", a replicat Iorga 197. Atunci cînd prințul Mihai a devenit rege, Iorga scria: "Carol ar trebui să
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
acestei recenzii iconoclastice a unui student de nouăsprezece ani au fost ieșite din comun. O universitate din România nu avea nici o asemănare cu o universitate americană. Corpul didactic al facultății și-a strîns rîndurile: Cum îndrăznește un student să-l atace într-o asemenea manieră pe un savant de renume mondial?" Vasile Bogrea i-a răspuns lui Eliade printr-un articol șfichiuitor, mai curînd punîndu-l "la locul lui" decît respingîndu-i acuzațiile. Mircea Eliade a replicat, explicînd că el nu este "Iorghist
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ortodoxă, era obligat să aibă îndoieli asupra devoțiunii ortodoxe a lui Iorga. Aducea multe citate din Iorga ca argumente ale acuzației sale. Bazîndu-se pe citate din scrierile criticilor sau ale dușmanilor lui Iorga, ca Eugen Lovinescu sau Mihail Dragomirescu, Cernăianu ataca operele științifice, personalitatea și temperamentul lui Iorga într-o manieră denigratoare. Orice conflict (și Iorga era angajat în multe) era amplu discutat unilateral. Nu erau omise nici pozițiile literare ale lui Iorga. Opiniile lui sămănătoriste, chiar și controversele lui literare
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
hîrtie purtînd antetul Ministerului de Interne, nedatat și expediat din cabinetul ministrului. Scrisoarea prezintă date scandaloase despre S. Metes (un intelectual transilvănean, prieten cu Iorga), pe care Iorga îl numise într-un post. Argetoianu îl instruia pe jurnalist să-l atace pe Metes în problemele legale ale acestuia, promițîndu-i (jurnalistului) probe relativ la afacerile lui compromițătoare cu o bancă. Toate acestea și faptul că Metes era sponsorizat de Iorga trebuiau scoase cu grijă în evidență în articol. Hamangiu (ministrul justiției și tot
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
jurnalistului) probe relativ la afacerile lui compromițătoare cu o bancă. Toate acestea și faptul că Metes era sponsorizat de Iorga trebuiau scoase cu grijă în evidență în articol. Hamangiu (ministrul justiției și tot un apropiat al lui Iorga) urma să fie atacat tot în presă pe baza cîtorva tranzacții îndoielnice cu Banca Blank. Iar articolele trebuiau să sublinieze de mai multe ori relațiile strînse ale acestor oameni cu Iorga. Cea de a doua notă scrisă de Argetoianu este tot nedatată, dar familia
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
aceeași teapă. Argetoianu trebuia să fie ținut la curent și să avizeze textul (textele) articolului (articolelor) înainte de publicare. Articolele urmau să fie publicate pe prima sau pe ultima pagină a ziarului (ziarelor). Jurnaliștii trebuiau să-l contacteze pe Cernăianu, să atace întîlnirile și măsurile politice ale lui Iorga și erau sfătuiți să acționeze imediat. Argetoianu îi asigura pe toți că va avea grijă de toate cheltuielile 49. Campania de presă împotriva lui Iorga a fost finanțată în secret din fondurile Ministerului
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
94. Dar "Sistemul liberal" era neclintit, ceea ce însemna "înapoi la normalitate". Dar nu aceasta era ceea ce așteptau tinerii de la România Mare. Reacția a fost apariția "Noului naționalism". O violență și o contraviolență dezlănțuite au luat forma "acțiunii directe". Evreii erau atacați atît la Iași cît și în alte părți. Prefectul de poliție al Iașului, Manciu, a apelat la mijloace brutale ca să stăvilească aceste atacuri. A fost împușcat de Codreanu, care organizase și un complot de largi proporții pentru asasinarea tuturor liderilor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lui 193297. După părerea lui, violența îl obseda pe fiul fostului său camarad de arme (Iorga îl considera pe Corneliu drept "fiul violent și mediocru" al lui Ion Zelea Codreanu). Prin 1931, pe lîngă violența menționată mai sus, a fost atacat un jurnalist evreu, apoi un secretar de la Ministerul Agriculturii și alții. Dar Iorga nu a menționat niciodată în ce măsură era Legiunea provocată de către "forțele de ordine!" Legionarii nu reprezentau generația lui Iorga sau "naționalismul lui cultural". Cea mai mare parte dintre
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
neconceput pentru el. În 1934, Biserica Ortodoxă din Transilvania a luat atitudine împotriva lui Iorga, subliniind faptul că, deși era ortodox, sprijinea Biserica Unită. Pe de altă parte, Biserica Unită din Bucovina era puternic infiltrată de naționaliștii ucraineni. Iorga a atacat-o. Nici una dintre aceste luări de poziții nu avea vreo legătură cu credința, ci numai cu măsura în care aceasta servea drept mijloc de răspîndire a naționalismului românesc 98. În ceea ce privește misticismul legionarilor, Iorga a manifestat întotdeauna o aversiune sănătoasă față de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Hitler la putere a stîrnit o reacție puternică în rîndul minorităților din Europa de sud-est; Iorga era îngrijorat de sași și de șvabi. Jickeli, liderul sașilor din Transilvania, i-a făcut o vizită lui Hitler. Episcopul luteran Glondys a fost atacat de Iorga pentru atitudinea pangermană și anti-Versailles a acestuia, numindu-l "Glondys, un vechi dușman". Pacha, episcopul catolic de Timișoara, l-a vizitat și el pe Hitler. Toate acestea i se păreau lui Iorga manifestările unei mișcări similare celei din
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Franței, Barthou. Iorga știa că amîndoi erau de neînlocuit în privința atitudinii lor împotriva agresiunii naziste și fasciste din Balcani. Dar, ca și restul lumii, el și-a îndreptat furia împotriva Ungariei și nu a adevăratului vinovat: Italia. Iorga l-a atacat pe Gömbös, primul-ministru al Ungariei, scriind: "Opinia internațională respinge terorismul, ceea ce Gömbös și prietenii lui vor afla în curînd"119. În cadrul controversei tot mai îndîrjite dintre Mussolini și Iugoslavia, Iorga se afla într-o dilemă. El trebuia să sprijine Mica
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
vedea în spatele tuturor acestora mîna bancherilor londonezi din City și conchidea: "poți să te supui cuceritorilor, dar nimeni nu-i ascultă pe profitori"134. Trezirea s-a produs atunci cînd un ziarist italian, Zingarelli, cunoscut pentru grosolănia lui, l-a atacat pe Iorga în paginile ziarului "La Stampa". Zingarelli nu punea mare preț pe recunoștință, identificîndu-l clar pe Iorga cu poziția oficială a României. Bădărani de teapa lui Zingarelli sau Virgilio Gayda se remarcaseră (la ordinul personal al lui Mussolini) în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Virgilio Gayda se remarcaseră (la ordinul personal al lui Mussolini) în galeria rezervată presei de la Liga Națiunilor huiduindu-l pe Haile Selassie în timpul discursului acestuia. Iorga nu s-a lăsat. I-a replicat lui Zingarelli că el (Iorga) nu a atacat niciodată Italia sau politica italiană 135. Revizionismul maghiar a fost încurajat de aceste evenimente. Protocoalele de la Roma au fost semnate de Italia, Ungaria și Austria, aceasta din urmă fiind pusă ce înjosire pentru urmașii lui Metternich sub protectorat italian. Germania
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Se va pune mereu întrebarea: sînteți de partea lui Iorga sau a lui Maiorescu?!"170 Ion Dimitrescu a scos în evidență faptul că: "pentru profesorul Iorga, totul este sau alb sau negru". El afirma că toți criticii lui Iorga nu atacau atît operele lui cît entuziasmul orb al "Neamului românesc" și inițiativele sămănătoriste. Dar detaliile și greșelile minore nu trebuie să diminueze prestigiul lucrărilor lui. Să nu ne pierdem însă în amănunte lipsite de importanță 171. Prima ediție a Istoriei românilor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Mihai Viteazul constituia principalul punct de fricțiune dintre autorul acesteia și Iorga (P. P. Panaitescu, Mihai Viteazul, București, 1936). Panaitescu a publicat documente valoroase despre Mihai Viteazul și în Documente privitoare la istoria lui Mihai Viteazul (București, 1936). Iorga a atacat concluziile lui Panaitescu în privința originii lui Mihai Viteazul. Acesta susținea că Mihai Viteazul nu a fost fiul lui Pătrașcu cel Bun (un domn al Valahiei), ci fiul ilegitim al unei "rachierițe". "Cît de elegant a democratizat profesorul Panaitescu originea lui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]